Arhiva 18 09 2012

parintii conteaza (dar altfel)

18 09 2012

O prietena a blogului, pasionata de psihologia copiilor si preocupata de felul eronat in care ar putea fi intelese ideile unei bunicute pe nume Judith Rich Harris (autoarea unei carti despre  a carei lectura reputatul Steven Pinker a marturisit, in 1998, ca a reprezentat one of the high points of my career as a psychologist), imi sugereaza sa fiu mai explicit si sa las loc de mai putine interpretari de tipul self-serving (adica parintii sa inteleaga doar ceea ce le convine).

Pfiii, ce sarcina! Imediat mi-am amintit de tonele de vitriol folosite in tara de origine a bunicutei, dupa aparitia cartii, inclusiv (sau mai ales) de specialistii in psihologia dezvoltarii, care s-au simtit extrem de amenintati dar si de uriasul deserviciu facut de media, pe care nu-l pun doar pe seama ignorantei, si cu atat mai putin pe seama unor IQ-uri sub 100, prin comprimarea mesajului cartii in faimoasa expresie Parents Don’t Matter.

Parintii conteaza, evident, si conteaza in feluri care nu-i elibereaza de asumarea responsabilitatii insa, pana la a clarifica aceste moduri (nu neaparat de mine, oare cu ce se ocupa specialistii romani in psihologia copilului?), voi mai insista un pic asupra teoriei doamnei Harris (va implini in curand 75 de ani).

Gandeste-te la sotul tau (sau la partenerul tau de cuplu, daca se intampla sa fii dezamagita de institutia casatoriei)! Si acum sa presupunem ca eu am scris o carte (o colectie de articole pe blog) prin care demonstrez ca, in ciuda unor credinte, asteptari si fantezii foarte dragi tie, nu poti modifica personalitatea partenerului tau.

Altfel spus, desi sunteti impreuna de 4, 8, 16, 32, 64 de ani (puterile lui 2), el este aproape la fel de impulsiv, sau inhibat social, sau dezordonat, sau dornic sa faca tuturor pe plac, sau intolerant cu opiniile altora, ca la inceputurile relatiei voastre. Te-ai straduit foarte mult sa-i schimbi aceste trasaturi (sau doar unele dintre ele), l-ai trimis, eventual, si la psiholog (hi hi!), unde n-a ajuns niciodata, normal, stie omul ce stie, si totul pare a fi fost inutil (sunt pur si simplu dragut cand spun asta, nu „pare” ci chiar a fost inutil, ti-ai irosit timpul si energia).

Doar ne imaginam acum, da? Eh, si daca teoria mea ar fi corecta (fiind intemeiata pe dovezi), prin urmare daca influenta sotiilor (partenerelor) asupra personalitatii tovarasilor de viata ar fi practic neglijabila daca nu cumva nula, ai trage de aici concluzia ca partenerele de cuplu nu conteaza?

Publicat in Psihologia copilului si a parintilor | Commentarii Oprite

ce (mai) fac oamenii prin vacante

18 09 2012

Maria este studenta la Arhitectura, in anul 3, iar Marian studiaza Biologia. Amandoi au 22 de ani si se cunosc de mai bine de un an. Maria s-a nascut si a copilarit la Brasov, Marian este bucurestean. In vara aceasta, pentru ca se simt foarte bine impreuna si au preferinte similare, au calatorit prin Europa. La un moment dat, cand erau undeva prin Franta, intr-o seara, fiind cazati la o pensiune pe malul marii, li s-a parut distractiv sa aiba si o relatie sexuala.

Mai trebuie sa stii ca Marian a folosit un prezervativ iar Maria lua deja pilule anticonceptionale, de mai bine de 6 luni. Niciunul dintre ei, la momentul relatiei lor sexuale, nu era angajat intr-o relatie de cuplu. Partida de sex a fost frumoasa si au hotarat, de comun acord, sa nu o mai repete (si nici sa relateze cuiva intamplarea). Restul calatoriei a decurs in conditii foarte bune si s-au intors in Romania foarte satisfacuti de acest proiect de vacanta.

Si acum intri tu in scena, in felul urmator: crezi ca Maria si Marian au gresit din punct de vedere moral dorindu-si simultan si acceptand sa aiba o relatie sexuala „just for fun”? (precizez, nu a existat cineva care sa convinga pe altcineva, pur si simplu li s-a parut o idee interesanta)

In cazul in care nu esti o persoana dogmatica, convinsa de caracterul otravitor (pentru suflet) al relatiilor sexuale premaritale, imi imaginez ca ai raspuns cam asa: nu, cei doi tineri adulti nu au gresit din punct de vedere moral avand o relatie sexuala pe care si-au dorit-o amandoi.

Si acum sa ne gandim la aceeasi poveste, cu mici modificari: Maria nu a copilarit la Brasov ci la Bucuresti si nu-l cunoaste pe Marian de un an ci de 22 de ani. Il cunoaste chiar foarte bine, fiind frate si sora. Consecvent, cum ma stii, revin cu aceeasi intrebare: au gresit cei doi tineri avand o relatie sexuala liber consimtita?

Senzorii mei telepatici imi spun ca esti dezgustat(a) de aceasta varianta a povestii iar raspunsul tau este un categoric „nu”! Ok. Tinand cont de toate amanuntele pe care ti le-am dat (contraceptie, confidentialitate, absenta urmarilor emotionale), de ce, in acest caz, ti se pare inacceptabila moral alegerea lor?

P.S Cu recunostinta transmisa pe canale cuantice indivizilor pe nume Haidt, Koller si Dias!

Publicat in Experienta Spirituala | Commentarii Oprite