Era sa treaca ziua fara un fragment 100% existentialist:
…viata insasi e o stare de tranzit intre nastere si moarte…un peron unde te zbati sa ocupi un loc intr-un tren…esti fericit ca ai prins un loc la clasa 1 sau la ferestra…altul e necajit ca a ramas in picioare pe culoar…altii nu reusesc sa se prinda nici de scari, raman pe peron sa astepte urmatorul tren…Si fiecare uita, poate, un singur lucru…ca trenurile astea nu duc nicaieri…cel care a ocupat un loc la ferestra este, fara sa stie, egal cu cel care sta in picioare pe culoar si cu cel care vine abia cu urmatorul tren…in cele din urma se vor intalni cu totii undeva, intr-un desert, unde chiar sinele se transforma in nisip.
PS Ii inteleg pe adolescentii care isi petrec timpul pe Facebook. Daca profesorii de limba romana le-ar recomanda astfel de carti si ei le-ar citi, Doamne Dumnezeule, nici nu vreau sa ma gandesc…