Fie un parinte P si un numar de copii (C1, C2 si cel mult C3, pentru simplitate). Pentru a evita conflictele in cuplu am stabilit de la bun inceput ca P te reprezinta si pe tine (mama) si pe tine (tatal), deoarece imi inchipui ca amandoi cititi acest articol, intr-o combinatie armonioasa (ma exprim alambicat: vreau sa spun ca amandoi ganditi la fel)
Parintele P are la dispozitie o cantitate limitata de resurse (bani castigati in urma unor servicii oferite corporatiei) materiale si afective (capacitate de a sta treaz pentru a citi o poveste, putere de a mangaia inainte de a-ti cadea mana, vigilenta la explorarea prizelor, atentie binevoitoare, stoc de laude descriptive etc.). Indiferent despre ce tip de resurse vorbim…ele sunt limitate (doar in lumile naive locuite de Mos Craciun si fanii lui aceste resurse sunt infinite).
In aceste conditii devastatoarea intrebare la care tu, parintele P, trebuie sa raspunzi zilnic, suna in felul urmator:
Care este cel mai bun mod de a imparti resursele intre copiii tai?
Varianta pentru parintele P cu copil unic (doar C1): cum imparti resursele intre tine (voi) si copilul tau (vostru)?
De exemplu, de Craciun, cum ai ales darurile? Dupa un criteriu monetar? (fiecare primeste un dar in valoare de x RON) Sau ai tinut cont de criteriul varstei? (cel mai mare primeste cel mai costisitor dar) Sau ai avut in vedere intensitatea nevoilor? (nevoia lui C2 este mai puternica decat nevoia lui C1)
Ti se pare ca ai procedat corect? (dar lor, cum li se pare, hi hi!) Daca esti un parinte mandru de alegerile lui (distributia darurilor) ce te face sa crezi ca aceasta multumire este justificata? Daca ai favorizat inconstient un copil si nu-ti dai seama de asta? (dar el isi da si chiar iti comunica prin metode specifice; dar daca se insala si reactia lui e mai degraba, well, infantila, fiind rodul unor capricii?)
Si ai analizat cumva efectele pe termen lung ale acestor daruri? (generalizand: ale distributiei banilor, timpului si energiei intre C1 si C2, si chiar C3, daca exista) Cum stii daca investitiile tale sunt cele mai potrivite? Daca sunt investitii „proaste”? (oferi unui copil care nu merita sau va irosi in mod iresponsabil resursele tale) Cum distingi intre investitii „bune” respectiv „rele”?
Cum estimezi care copil este mai probabil sa-ti aduca cele mai mari beneficii? Ah, apropo, si cum ai definit „beneficiile”? Iti doresti ca C1 si C2 sa fie, pur si simplu, fericiti? („Daca voi sunteti fericiti eu ma simt implinit ca parinte!”)
Ok, in acest caz cum definesti „fericirea”? Si, mai ales, cum o masori? Daca C1 spune (self-report) ca este fericit inseamna ca asta e realitatea? Daca nu stie ce spune? Daca te insala avand un scop nobil? (acela de a-ti proteja stima de sine) Daca e sincer cand spune ca e fericit dar nivelul lui de aspiratie e modest si, astfel, C2, care spune ca e nefericit (in raport cu un standard personal) este, de fapt, mai fericit decat C1?
Poate nu te bazezi pe descrieri personale ale experientei subiective (facute de copii) ci pe propriile tale aprecieri! In acest caz cum poti fi sigur ca nu gresesti? Ai tu acces la interiorul lor? Stii tu cu adevarat ce este in sufletul lor? Nu cumva ai putea fi pacalit de propria ta minte avand nevoie sa crezi ca ai fost un parinte bun? (si „vazand”, in consecinta, rezultate bune)
Nu-i asa ca te-am ajutat sa intri intr-o ceata profunda? (intr-o zi speciala, imi cer scuze, dar daca tot s-a reunit intreaga familie, uite, puteti discuta ceva foarte interesant, nu indraznesc sa spun „profund”) Ce parinte poate estima costurile si beneficiile propriilor actiuni, pe termen scurt si pe termen lung, luand in calcul toate variabilele relevante? (inclusiv noi dificultati economice, provocate de competentele cosmice ale noilor ministri)
Nu stii, nu-i asa? Ai copii (unul, doi sau trei) dar nu poti spune precis ce anume iti ghideaza investitiile. Nici un parinte nu poate spune, stai linistit, deoarece analiza pe care am propus-o mai sus este atat de complexa incat depaseste si puterile unui computer performant (lasand la o parte sarcina uriasa a scrierii ecuatiilor)
Totusi, cum procedezi? (te rog, nu-mi raspunde, nu am timp pentru problemele tale, doar te provoc) Te intereseaza daca distributia resurselor este echitabila? Sau: exista ceva mai important decat „egalitatea”? Ai stabilit ce fel de efecte urmaresti? Sau doar iti joci rolul parental fara a-ti extinde prea mult constientizarea? Reusesti sa definesti cu acuratete acele efecte (oricare ar fi ele) astfel incat sa ai un reper al modului inteligent (sau stupid) in care iti investesti resursele?
Ma voi opri aici dar nu vreau sa te las in plina anxietate („De fapt, ce fel de parinte sunt eu?”). De aceea iti reamintesc un lucru simplu: nu esti primul parinte de pe planeta Pamant. Selectia naturala a raspuns deja la intrebarile de mai sus. Dar nu m-as baza prea mult pe asta. Intre timp mediile in care oamenii traiesc si, eventual, incearca sa fie fericiti (ce-o mai fi si asta?), s-au schimbat, adesea considerabil. Asa ca raspunsurile incorporate ar putea fi, in anumite cazuri, nepotrivite, depasite sau irationale.
Dar in care cazuri? Eh, si tu acum: de ce nu-l intrebi pe tatal lui Mos Craciun? Sau pe tanarul acela care mergea pe apa (imi este simpatic) si a promis ca se va reintoarce dar nu a mai venit niciodata? Simti ceva fatal in ultima intrebare? Daca „da” promit sa-ti ofer asistenta pe Mess. Dar ai grija, sunt pe „invizibil”!