deoarece zeii au plecat

Mergi pe un drum si, la un moment dat, se inchide. Nu mai poti inainta. Este blocat. Poate fi un drum intr-o padure, blocat de o stanca sau de un arbore cazut sau poate fi o strada cu un singur capat, acela pe care ai intrat. Trebuie sa te intorci daca vrei sa ajungi la destinatia ta. Timpul pe care l-ai consumat pentru a merge pe acest drum, despre care nu stiai ca este blocat (sau ti s-a spus dar nu ai crezut) a fost irosit. S-a dus. Timp pretios din viata ta, pierdut pentru totdeauna.

Sunt intrebat, din cand in cand, ce fel de formare in psihoterapie recomand (eu fiind, parca intr-o alta viata, formator in psihoterapie) Incerc sa ma abtin in a da indicatii precise desi apreciez in mod evident psihoterapia validata stiintific (de ale carei limite sunt, de asemenea, constient)

Pe de alta parte nu am nicio retinere in a spune ce NU recomand. O spun mai ales celor care nu stiu ce se intampla in lume, cel mai adesea pentru ca nu consulta surse credibile sau nu s-au gandit ca Romania nu este centrul Universului si ar putea exista alte locuri, caracterizate de o civilizatie mai avansata, in care psihoterapia sa fi inregistrat unele progrese surprinzatoare.

Nu recomand formarea in psihoterapii bazate pe teorii psihodinamice.

O astfel de optiune, din perspectiva nivelului la care a ajuns in acest moment cercetarea in psihoterapie, in special, si in psihologie, in general, este asemenea alegerii unui drum inchis (poti reveni la primul paragraf). Te poti angaja pe un astfel de drum, desigur, nimeni nu te impiedica (si scolile te asteapta cu bratele deschise, chiar te invita seducator), insa peste un timp vei realiza ca nu mai poti inainta iar colegii tai care au ales alte drumuri sunt mai departe.

Da, vei intelege, in mod dureros, peste un numar de ani, ca a fost o alegere gresita. In cazul in care nu gusti metafora mea topografica iti propun alta mai ancorata in tehnologie: a alege sa te formezi intr-o scoala de psihoterapie ale carei interventii sunt ghidate de teorii psihodinamice (pseudostiintifice) este ca si cum ai alege sa-ti cumperi un telefon fix in era telefoanelor mobile.

Este o alegere depasita de vremuri. Telefoanele fixe au avut vremea lor (cand nu exista concurenta) Acum chiar si pensionarii folosesc telefoane mobile. Sau prefera un iPad? (just teasing)

Nu am nimic, jur, cu oamenii care ofera servicii de formare in psihoterapii orientate de gandirea psihodinamica. Unii dintre ei sunt prizonierii disonantei cognitive. Altii sunt prea in varsta pentru a se reinventa. Iar altii sunt pur si simplu multumiti de instrumentele folosite, fara a viza excelenta profesionala.

Cand fac o astfel de contra-recomandare, ma gandesc doar la tinerii care ar putea profita de lucrurile minunate descoperite de psihologia anilor 2000 in loc de a deveni victimele intarziate ale unui domn dependent de cocaina, creatorul unei teorii prin care se poate demonstra orice fiind, astfel, nefalsificabila (nestiintitifica).

De asemenea, ma opun unor idei care au contaminat cultura moderna, culpabilizandu-i in mod nedrept pe parinti si impiedicandu-i pe oameni sa-si asume responsabilitatea pentru vietile lor, prin actiuni inteligente, in loc sa se planga, sa „analizeze” si sa „explice” (intr-un fel care nu poate fi infirmat) trecutul.

Aceasta orientare catre realitate, fie ca o gasim in psihoterapie sau, pur si simplu, in atitudini individuale si sociale cotidiene, este complet neadaptata  timpurilor in care traim si nu vad nici un motiv pentru care sa nu o expun, aratand, din cand in cand, ca Imparatul e gol.

Prin urmare, daca esti la o rascruce de drumuri si crezi despre tine ca ai putea profesa in domeniul psihoterapiei, rezerva timp pentru a face o alegere informata. Si, daca te ajuta in vreun fel, da-mi voie sa-ti semnalez o initiativa a guvernului britanic (IAPT, poate ii voi dedica un articol separat), o investitie de 500 de milioane de lire sterline pentru extinderea accesului la un anumit set de interventii psihoterapeutice.

Cred ca iti poti reprezenta ce inseamna o jumatate de miliard de lire sterline. Ei bine, ele nu au fost oferite scolilor psihanalitice, integrative, variatelor scoli umanist-experientiale si nici NLP-ului (hihi!) ci unei scoli de psihoterapie validata stiintific, recomandata de National Institute of Clinical Excellence. Britanicii privesc din prezent catre viitor.Tu?

PS Printeaza acest articol si mai citeste-l peste 10 ani.

In contul unor datorii transgenerationale pe care serviciile secrete le au fata de familia mea nucleara (relocata, partial, la Fukushima) am fost informat si oarecum traumatizat (in ciuda rezilientei in care credeam cu ajutorul biasului optimismului) de urmatoarea stire: se pare ca la o facultate de psihologie din Bucuresti un grup de tineri incomplet socializati in spiritul conformismului si capabili, inca, de gandire independenta, sunt interesati de o restructurare  a setului de discipline studiate dorindu-si, dupa unele surse lipsite de credibilitate, inclusiv introducerea unui curs de Psihologie Evolutionista.

Incredibil, incredibil, ce isi imagineaza acesti tineri, ca traiesc in statul Massachusets si frecventeaza o universitate care produce laureati ai premiilor Nobel si Pulitzer? Sau ca, mai aproape de noi, sunt inscrisi la universitatea aceea care detine cea mai mare biblioteca din UK, anume 11 milioane de volume asezate pe 190 de km de rafturi?

Cineva trebuie sa-i aduca, in opinia mea, cu picioarele pe pamant (mioritic) si sa le explice ca psihologia in Balcani are un alt specific, care trebuie protejat, asa cum ar fi protejat un dinozaur gasit din intamplare in gradina palatului Cotroceni si ca nivelul invatamantului superior, conform unei legi secrete a Universului, coreleaza pozitiv cu numarul de kilometri de autostrada.

Totusi, daca mai imi este permisa o recomandare, as sugera ca masurile luate impotriva acestor minti care refuza cu incapatanare sa se inchida, contaminate, am impresia, si de un periculos virus purtator de puncte IQ, sa nu fie severe deoarece, data fiind tineretea lor, si imaturitatea usor de revelat cu ajutorul unor tehnici proiective, s-ar putea revolta, devenind greu de controlat. Mai mult, as mai sugera sa fie ajutati sa plece, eventual, in Olanda, la acele universitati absolut dubioase care s-au strecurat in TOP 100 conform   http://www.topuniversities.com/university-rankings/university-subject-rankings/2013/psychology

In alta ordine de idei vreau sa ma delimitez si sa afirm cu mana pe inima, intr-un moment de HRV inalt (doar pentru connaisseuri), ca nu am nicio legatura cu acesti mici teroristi si dezavuez public orice incercare de innoire a curriculumului. Militez pentru mentinerea zonelor de confort (intelectual) in dauna zonelor de invatare si incriminez ca nesigura si stranie psihologia validata stiintific, preferand teoriile cu temeiuri poetice sau, si mai bine, complet neintemeiate, dar prezentate intr-un mod atragator.

Desi in textbook-urile dupa care invata extrem de superficialii studentii americani teoriei psihanalitice ii sunt dedicate doar 10 pagini din 800 iar marelui Jung o singura pagina (Psychology, 2009, Lilienfeld, Lynn, Namy si Woolf) consider ca aceasta stare de fapt este rodul unui complot pus la cale de cercetatori blocati din punct de vedere emotional si incapabili sa functioneze pe pilotul automat intuitiv, foarte bine descris, culmea, chiar de unul dintre ei (Daniel Kahneman, castigator pe cai necinstite  al unui premiu Nobel)

Timpul va arata valoarea inalterabila a viziunii psihodinamice si ii va reduce la tacere pe  psihologii infiltrati in posturile de conducere ale celor mai prestigioase universitati (de la decanate la centre de excelenta si laboratoare de cercetare), cei care indoctrineaza tanara generatie cu idei testate experimental si se opun pseudostiintei, ajungand, iata, sa isi intinda hidoasele tentacule pana in Romania, influentand cateva (din fericire, putine) minti lipsite de discernamant freudian.

Ma declar, prin urmare, de partea profesorilor din randul carora am plecat (iesind la pensie la o varsta care sa imi permita sa mai am relatii sexuale oedipiene) si sustin distrugerea blanda dar ferma a oricaror aspiratii de modernizare a programelor de invatamant si interzicerea lecturii cartilor aparute recent, la edituri prapadite gen Oxford University Press sau Pearson Education, Inc.

Tinerii mai sus amintiti, pe care nu doar ca nu-i cunosc dar nici nu vreau sa-i cunosc, ar face bine sa urmeze cateva grupuri de dezvoltare personala cu accent pe imbratisari de grup, pentru a se deschide din punct de vedere afectiv, si, in plus, ar putea medita mai mult la respectul pentru autoritate, mai ales daca aceasta nu isi extrage forta din dovezi.

Si, daca sunt pasionati de cautarea adevarului asemenea unor detectivi, cautare, chipurile, minunata si implinitoare, atunci sa-si faca abonament la HBO si sa-l urmareasca pe Sherlock Holmes (interpretat de un junkie, dar asta e o alta poveste)! Isi pot satisface acolo, in siguranta, nevoia de de a genera ipoteze si a face predictii, nevoie despre care stim deja ca este o expresie a pulsiunilor sexuale de tip sadomasochist.

In ceea ce priveste lectura unor personaje suspecte gen Daniel Gilbert, Timothy Wilson, Steven Pinker, Richard Nisbett, Douglas Kenrick, Eliott Aronson (un mosneag), Judith Rich Harris (o babeta), Martin Seligman, Michael Gazzaniga, Dacher Keltner, Tom Gilovich, Robin Dunbar, David Buss, Sam Harris, Adrian Furnham, Donald Robertson, Robert Sternberg, Christopher Peterson (din fericire mort de curand), Jonathan Haidt s.a.m.d (m-am plicitisit sa enumar aceste nulitati), ei bine, realizarea ei, imi spune intuitia mea clinica, nu are cum sa conduca la o stare de fericire in duh, din motive usor de inteles.

In final, imi exprim intreaga compasiune pentru acesti tineri rataciti si le doresc o revenire grabnica la drumul cel drept, trasat de inaintasii lor. Poate ca exista un timp si un loc pentru revolutii (cognitive), dar noi suntem un popor pasnic, iubitor de oi.

Nu am cont pe Facebook (si o sa-mi fac intr-o zi, ma tot bate la cap unu’, Zuckerberg, sau asa ceva) Dar altii au. Asa am aflat de o community page pe nume FANS OF CRITICAL THINKING.

Doamne Dumnezeule din ceruri si din miezul lichid al Pamantului, ce se intampla? (te rog, raspunde-mi prin intermediul unui vis jungian!) Nici nu mi-am revenit bine din socul traumatic (la aflarea vestii) cand mi-au cazut ochii pe numarul de likes (cuvant intraductibil): 102!

102 persoane apreciaza asa ceva? A tunat si i-a adunat, sunt sigur. La fel de sigur sunt cand ma gandesc, ajutat si de un cristal violet pe care il tin, preventiv, sub masa pe care se afla laptopul, ca trebuie sa fie vorba de oameni tineri, inocenti, idealisti.

Ce ar putea fi interesant (sau util, hihi!) la gandirea critica? Copii, bagati-va mintile in cap! Vreti sa stati toata viata in casa parintilor? Credeti ca, exersand gandirea critica, veti mai ajunge vreodata la o banca pentru a solicita (si primi: or sa-si dea seama imediat!) un credit? In plus, antrenandu-va cu acelasi tip de gandire nefericita, deja mentionata, va diminuati foarte mult sansele de a atrage in vietile voastre lucruri (ceasuri de mana foarte scumpe, de pilda, care genereaza o alta senzatie atunci cand indica timpul) sau persoane (parteneri si partenere) minunate!

Nu, deoarece  (gandind) in felul acesta va scade frecventa de vibratie! Va rog, maturizati-va si nu va mai pierdeti timpul cu tot felul de figuri dubioase pasionate de logica sau stiinta si cu plictisitoarele conferinte TED!

Si ca sa va demonstrez ca imi pasa de voi promit sa va pomenesc in conversatiile mele zilnice cu Iisus, tipul care s-a intors dintr-un univers paralel dar prefera sa aiba a low profile deoarece, intre timp (ultima lui vizita pe Pamant), oamenii  religiosi au devenit mai sceptici (sic!) si sunt mai inclinati sa creada ca e doar o persoana cu tulburari mentale. Vedeti? Religious Fans of Critical Thinking!