Am auzit ca ar exista oameni care, atunci cand se asaza la masa, uita sa-i multumeasca lui Dumnezeu (sau unei zeite a fertilitatii…agricole) Sunt intrigat de un asemenea grad al recunostintei. Al lipsei de recunostinta, vreau sa spun.
Acesti oameni nu realizeaza masura in care morcovii, mazarea, pestele sau aripioara de pui se datoreaza infinitei bunavointe divine. Cu siguranta nu vor avea parte de mese imbelsugate dupa ce vor muri. Imi pare rau pentru ei.
Daca si tu esti unul din acesti oameni (nu dedici macar un minut de meditatie/rugaciune de multumire inainte de a incepe sa mananci) te anunt, plin de compasiune (as usual), ca exista o cale de mantuire. Poti proceda precum Bart Simpson:
„Dear God, we paid for all this stuff ourselves, so thanks for nothing.”