deoarece zeii au plecat

Editura Humanitas imi face concurenta (vezi celalalt site, Biblioteca Scolii de Psihologie) dar nu are nicio sansa. Am trecut astazi pe la (libraria) Kretzulescu si am fost pe punctul unui atac de panica vazand, pe raftul cu Noutati,o lucrare a lui Martin Seligman. Nou-nouta, intr-adevar (probabil a fost lansata la Bookfest dar eu am lipsit)

Seligman este un scriitoras american si un cercetator de doi bani ajuns, nu se stie cum, presedintele APA (Asociatia Psihologilor Americani). Mai mult, este si parintele fondator al psihologiei pozitive,  o fantezie a psihologiei (americane) conform careia oamenii pot avea vieti satisfacatoare si pline de sens.

Lucrarea lui Martin(ica) se numeste, in traducere, Ce putem si ce nu putem schimba si o recomand tuturor psihoterapeutilor si, cu titlu de urgenta, tinerilor care doresc sa se formeze in psihoterapie. Mai recomand lectura ei cu un borcan de dulceata in preajma.

Multumesc, Humanitas, pentru acest dar!

2013, in Romania. O clipa, sa ma uit si la editia pe care o am: 2007, Vintage Books, dupa un hardcover Alfred Knopf din 1993.

Let’s do the math together!  Ai obtinut si tu tot 20 de ani? Psihologia in Romania respectiv in Statele Unite. Mama lor de americani inculti.

PS Pentru vizitatorii mai noi ai blogului: acest articol trebuie citit intr-o anumita cheie. Am incredere in voi!

Mi-am propus, in adancul sufletului meu imaterial, sa-l promovez pe domnul Sas Seramis, cel care a avut, recent, ideea bizara de a-i comunica propriului tata trei atribute pozitive (ale tatalui!!!), cel mult o data pe an. O nefericita intamplare a facut sa publice, pe situl dansului, un articol foarte bun despre alegere, exact in ziua in care am mentionat tentativa copilareasca de a coordona un grup focalizat pe viata frumoasa.

Articolul este acesta:

http://www.sasseramis.ro/cadavre-in-propria-ti-casa

Daca treci peste unele mici imperfectiuni lingvistice (loss aversion sau aversiunea fata de pierdere este numita „aversiune de pierdere”), peste trimiterile pretioase la Damasio si Wenger si acorzi mai multa atentie ideilor simpatice de a ucide copii si a trai cu un numar variabil de cadavre in casa, ai putea ramane, pentru  mult timp, cu o intelegere plina de profunzime  a conceptului de „alegere” si tot ce presupune aceasta: risc, pierdere, consecinte, regrete, amanare, curaj, acceptare.

PS Jur ca nu voi mai scrie nimic despre aceasta creatura chipurile inteligenta si prevad, gratie cortexului prefrontal dorsolateral, ca voi regreta nu peste mult timp propria-mi promisiune. Asa sa-mi ajute Dumnezeu si liberul arbitru localizat in glanda pineala, putin inghesuit de fisierul cu Descartes.