Arhiva 27 06 2013

filosofii coerente de viata (studiu de caz)

27 06 2013

Dupa ce am vizualizat indelung, imobilizat in postura lotusului (Padmasana, pentru yoghinii  suedezi care ma citeste), o situatie publica in care sa-l oblig pe domnul Sas Seramis, doctor in psihologie (ce gluma colosala!), sa admita ce intentioneaza sa realizeze in aceasta viata (doar una dintr-un sirag nesfarsit de existente spiritually informed), ieri, in sfarsit, mi s-a implinit visul (recunosc, si cu ajutorul unei tinere vrajitoare care a oficiat un ritual intr-un boschet din parcul din apropiere, si asta doar pentru ca lenea mea proverbiala m-a impiedicat sa ma deplasez pana in padurea Baneasa)

Domnul Sami, cum am auzit ca ar fi (supra) numit de adoratori (persoane fixate in stadiul oral) a recunoscut public misiunea asumata de dansul, aproape sigur intr-un moment de luciditate diminuata de sevrajul prelungit in care se afla de luni bune, ca urmare a renuntarii la fumat dupa o cariera promitatoare de 20 de ani.

Pentru a face lucrurile (o asteptata  si necesara retractare) si mai complicate, purtat de acelasi entuziasm suspect domnul Sami a reluat declaratia pe blogul personal unde a primit deja, de la entitatile naive care stau cu gura cascata la el (scuze, nu pot sa ies din paradigma orala), 31 de laicuri.

http://www.sasseramis.ro/emanatii-psionice-educatia-stiintifica-in-psihologie

Nu vad ce as mai putea comenta. Ma tem doar pentru studentii dansului deoarece, daca e sa cred anumite unde cuantice receptate gratie unei strabunici de care sunt fantomizat, ea insasi contraidentificata cu un nepot care s-a inecat cu propria genograma in timp ce incerca sa o asimileze (bucal, desigur), din toamna va sustine primul curs de Psihologie Evolutionista din Bucuresti.

Doamne Dumnezeule, cum ai permis sa se intample asa ceva? Propun, pentru echilibru, un curs de Intelligent Design, daca se poate cu participarea extraordinara (profesor disociat) a domnului Richard Dawkins, cel care a aruncat in aer casele de pariuri, refuzand cu incapatanare sa moara intr-un accident providential inspirat de rugaciunile a milioane de credinciosi, purtatori de ceasuri si abonati la un sejur relativ lung in Eden, costuri de transport asigurate doar dus.

Nu inteleg de ce tanarul cu nume predestinat (astralo-numerologico-holistic) nu tolereaza psihologia mumbo-jumbo si variantele ei gobbledygook  (poti incerca pe silabe). Si mai putin inteleg decizia de a promova gandirea stiintifica in psihologie cand stie foarte bine (de la mine) cata nevoie au oamenii de iluzii confortabile si cat de greu sau imposibil de acceptat este adevarul.

Cu toate acestea, spre hazul porumbeilor lui Skinner, care au invatat sa fie supersitiosi, voi ruga prietenul meu imaginar, conservat din copilaria operatiilor concrete, sa caute urgent o pisica neagra si sa-i taie calea, apoi sa scuipe, oh, nu, sa saliveze usor in sanul lui Avraam si sa murmure o scurta incantatie in cinstea selectiei naturale antropomorfizate intr-un inginer lipsit de viziune (cu functia executiva a anticipatiei blocata), sigiland in planul astral (termen tehnic) dorinta mea ca domnul Sami sa-si implineasca fantasmagoricul plan. Asa sa ne-ajute Dumnezeu si, daca se poate, si cativa incubus! (entitati care nu au trecut cu succes faimosul test psihologic al cubului)

 

daca ai inceput sa te simti obosita

27 06 2013

O admiratoare secreta mi-a trimis, zilele trecute, cu sprijinul dezinteresat al companiei Fan Courier, o carte cu poezii. Primul meu impuls a fost sa o depozitez intr-un anume loc ofensator pentru naturile mai lirice, motiv pentru care nu-l voi dezvalui (iar tu poti intelege cat de mult ma intereseaza poeziile)

Totusi, fiind relativ recent expus unor cursuri care vizeaza autocontrolul, am rezistat acestui impuls si am deschis-o (nu inainte de a contacta 3 detectivi particulari deoarece am 3 suspiciuni; am avut mai multe dar au marturisit sub tortura de tip Guantanamera sau asa ceva)

Probabil sunt eu extrem de norocos deoarece am deschis-o la o poezie care mi-a placut (adica a eliberat opioide endogene in creier). Poate nici nu era greu, fiind prima. Se numeste Draga tu si, cu infinita durere in suflet recunosc, condenseaza aproximativ jumatate din tratatul meu de Psihologia Cuplului scris, din fericire, in alta viata. Cealalta jumatate ar putea fi sintetizata de o bijuterie asemanatoare si poate chiar as afla daca nu as gasi masochista o astfel de curiozitate.

imaginează-ţi iubirea
ca pe o mică şaretă facută dintr-un material
extrem de uşor, să zicem, speranţă,
trasă de doi fluturi;
când unul dintre fluturi – el, să zicem,
trage un pic mai încet la şaretă, tu
începi să te simţi încet-încet
(pentru că şareta e foarte uşoară)
obosită; pe distanţe lungi se poate ajunge
într-adevăr, la extenuare.
Dar noi, ăştia care tragem la şaretă din plăcere,
nu obişnuim să ne plângem
când şareta e un pic mai grea, nu?
chiar şi dac-o tragem la deal.
Pentru că ştim că dacă noi tragem
în ritmul nostru, maximul
de rău care se poate întâmpla
e ca celălalt fluture să se împiedice
şi să renunţe. Iar noi rămânem singuri
şi oh! atât de liberi trăgând
după noi o şaretă facută dintr-un material
atât de uşor, să-i zicem, speranţă.

PS Domnule Iv, in calitate de autor al poeziei pe care am reprodus-o fara sa va cer permisiunea, sper sa va ridicati la inaltimea numelui dvs. (Iv cel Naiv) si sa nu solicitati compensatii financiare. In caz contrar promit sa vi le trimit prin intermediul unui bondar. Da, si eu pot sa fac rime.

exodul (varianta rurala)

27 06 2013

Am inceput sa urmaresc regulat un serial pe nume Dr. House (stiu, stiu, a fost difuzat acum 100 de ani) si, fiind nevrotic, mi-a cazut cu tronc o doctorita pe nume Cameron (e dusa cu pluta, bine de tot) Cred ca sub influenta ei (telepatica) am aflat, fara sa-mi propun, de o initiativa a studentilor medicinisti din Bucuresti.

Alti mutanti, evident. Ei pleaca la sfarsit de saptamana prin satele romanesti si ofera consultatii medicale gratuite. Iata ce o spune o tanara aiurita:

“Eu pot sa vorbesc din punctul meu de vedere: asa iti dai seama de ce ti-ai ales sa faci asta in viata. Noi nu constientizam in fiecare zi, mergem la facultate, la stagii, la ora 2 se termina, eventual mai avem ceva dupa-amiaza. Dar cand pleci undeva si omul cu care vorbesti se uita la tine ca la un mic Dumnezeu si ia seama la tot ce spui, iti dai seama cat de important e ceea ce faci.

Copii, cine v-a bagat in cap (in parietal sau in temporal?) ideile astea? Stiti ca sunt periculoase? (Auzi, sa-ti dai seama de ce ti-ai ales sa faci asta in viata. Mama ei de constientizare!) Ma ofer sa vi le scot din cap, contracost, desigur. Va astept la cabinet, intr-un cartier luxos al Capitalei.

Pentru cei care imi supraestimeaza resursele imaginative:

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-15078702-telefonul-unor-studenti-medicinisti-catre-ministrul-sanatatii.htm