Am promis ca voi face public unul din cursurile teoretice de la APPS DE VACANTA si, pentru a nu avea probleme cu imaginea de sine, sectiunea „ce inseamna pentru dvs a va tine o promisiune?”, iata, ma conformez. Din „documentul” de mai jos poti afla, in cazul tragic in care nu ai decoperit pana la aceasta varsta, daca fericirea poate fi sau nu cumparata cu bani.
Este posibil sa nu intelegi unele paranteze sau idei din text si te asigur ca nu e vina ta. Ele fac legatura cu idei din alte documente sau exercitii de la curs. Cu durere in sufletul imaterial trebuie sa marturisesc, vinovat, ca am scos emoticoanele. Promit sa ma indrept!
Esti nefericit daca nu ai bani si poti deveni fericit daca reusesti sa castigi (sau sa furi, fiind manglitor) mai multi bani? Studiile de psihologie pozitiva (reperul meu stiintific in aceasta problema) par sa spuna ca NU dar acest raspuns trebuie citit in mod corect. Mai exact:
Exista o relatie pozitiva intre venituri si satisfactia cu propria viata dar aceasta relatie nu este lineara. Ce inseamna asta? Inseamna ca, pe masura ce castigi din ce in ce mai multi bani, contributia adusa de aceste venituri suplimentare la nivelul tau de fericire este tot mai mica si, dincolo de un anumit nivel, aproape nula. Prin urmare, pentru fericire…
…banii conteaza, dar nu foarte mult.
Cel mai mare spor de fericire il inregistreaza oamenii aflati la limita saraciei (cu mari dificultati in asigurarea necesitatilor primare) atunci cand castiga mai multi bani (gandeste-te la o persoana in varsta, cu o pensie de 300 de lei pe luna, ale carei venituri se dubleaza brusc, prin generozitatea unei nepoate indepartate) Deci banii conteaza cel mai mult (din perspectiva impactului avut asupra satisfactiei cu viata) pentru cei care au foarte putini bani.
Pe masura ce urcam pe aceasta scara banii continua sa conteze insa din ce in ce mai putin (si, de la un moment dat, adica de la un anumit nivel al veniturilor, nu mai conteaza aproape deloc) Ai vrea sa stii care este acest nivel?
Nu am date pentru Romania (stiinta nu a ajuns la acest nivel la noi) dar iti pot oferi datele din SUA (cea mai interesanta tara de pe glob din punct de vedere al dezvoltarii cercetarii de toate tipurile)
http://faculty.arts.ubc.ca/jhelliwell/papers/Helliwell-Putnam-PTRSL2004.pdf
Sub 50.000 de dolari pe an exista o asociere modesta intre venituri si fericire iar peste 50.000 orice suma suplimentara nu mai aduce, practic, nici un spor semnificativ. Daca tu ai fi o persoana medie din SUA si ai castiga deja un pic peste 4.000 de dolari pe luna orice castig suplimentar (5.000, 6.000, 7.000…20.000 etc.) nu ar mai avea impact asupra satisfactiei tale cu viata. Daca te-ai incapatana, totusi, sa castigi mai mult, imaginandu-ti ca astfel vei fi mai fericita, te anunt ca esti inscrisa la vanatoarea mistretului cu colti de argint.
Pe o perioada de 60 de ani (1940-2000) in care PIB-ul american s-a triplat (adica americanii au devenit de trei ori mai prosperi, ajungand, la nivelul unei familii medii, sa aiba de doua ori mai multe masini plus aparate de aer conditionat, inexistente in anii 40, televizore color, computere etc.) nivelul satisfactiei cu viata a ramas constant. De ce?
http://internal.psychology.illinois.edu/~ediener/Documents/Diener-Seligman_2004.pdf
Merita sa te uiti pe studiul de mai sus, a fost citat, in literatura de specialitate, de 1140 de ori (e un numar colosal)
Poate America nu este relevanta asa ca hai sa ne uitam la Germania (un studiu cu un esantion spectaculos de mare, realizat longitudinal)
Cei mai saraci germani (cu venituri anuale sub 10.000 de dolari: urmaresc un manual scris pentru americani) au niveluri agregate de satisfactie cu viata undeva in jur de 6,4 (pe o scala in care 10 este valoarea maxima) Castigand, prin urmare, mai putin de 700 de euro pe luna (am transformat pentru tine), sunt la 6.4.
Si acum sa ne uitam la cineva care castiga de 4 ori mai mult (2.800 euro pe luna) Care crezi ca este scorul life-satisfaction? Este in jur de 6,7. Sa mergem mai sus! Ce venituri anuale crezi ca sunt foarte putin peste 7,0? Iti spun eu: pe la 75.000 de dolari (un pic sub 5.000 de euro pe luna) Si cine este la 7,5? Cetateanul german cu venituri intre 150.000 si 200.000 de dolari pe an (mai mult de 10.000 de euro pe luna)
Cum ne explicam aceste corelatii modeste (si apoi nule, dincolo de un prag), cel putin pentru locuitorii tarilor dezvoltate din punct de vedere economic si social? Iata cateva idei:
- Modelul adaptarii hedonice (oamenii se obisnuiesc relativ repede cu nivelul superior de confort si il percep ca fiind de la sine inteles; nu peste mult timp, cand ne vom confrunta din nou cu temperaturi peste 35 de grade, vei fi nefericita daca nu vei avea aparat de aer conditionat, mai ales daca stai la ultimul etaj (dar nu vei percepe ca o binecuvantare prezenta aerului conditionat, instalat deja in urma cu 3 ani)
- Cresterea nivelului de aspiratii in contextul comparatiei sociale (daca iti permiti sa mergi in vacanta in Grecia benchmark-ul tau nu il mai reprezinta cei care merg la Vama Veche ci aceia care merg in Thailanda sau in Caraibe)
- Cresterea veniturilor este insotita de cresterea nivelului de stres (emotii negative generate de responsabilitatile si presiunile mai mari ale unui job foarte bine platit, anxietati in legatura cu investitiile etc.) iar asta trage in jos satisfactia cu viata (ce castigi pe o parte pierzi pe alta)
Fireste ca intelegerea acestor mecanisme psihologice ne permite sa le gestionam intr-un mod intelept, astfel incat sa maximizam nivelul de fericire minimizand costurile. Ai vrea sa stii cum?
Poate iti povestesc dar mai intai vreau sa ma refer si la natiuni (pentru ca si gradul de „fericire” al tarilor a fost studiat, facandu-se chiar clasamente; americanii au mers si mai departe, ei si-au clasificat propriile state: daca vrei sa emigrezi te anunt ca cele mai fericite state par a fi Hawaii si Louisiana, evident, ultimul inainte de Katrina)
Exista o legatura destul de buna intre PIB-ul unei tari si fericirea locuitorilor ei, in sensul ca PIB-ul este un predictor puternic al nivelului de satisfactie al cetatenilor. In general tarile mai bogate sunt mai fericite decat tarile mai sarace dar exista si exceptii.
Sondajul Gallup Worl Survey din 2006 nu contine nicio tara cu un venit mediu anual mai mic de 2.000 de dolari aflata mai sus (pe scara satisfactiei cu viata) de orice alta tara cu un venit mediu de 20.000 de dolari pe an. Daca iti place statistica: coeficientul Pearson este 0,82 (adica foarte mare) In medie, tarile bogate au cetateni satisfacuti iar tarile sarace nu (atentie, vorbim de grupuri agregate de oameni si nu de indivizi particulari!)
Din acest punct de vedere este mai bine sa te fi nascut intr-o tara bogata si, in ipoteza in care iti pregatesti urmatoarea incarnare (glumesc, nu cred in asa ceva) iti sugerez Elvetia (printre cele mai bune scoruri satisfactie medie cu viata-PIB pe cap de locuitor), Suedia, Danemarca, Novegia, Finlanda (ti se pare ca sunt dintr-o anume parte a Europei?), dar si Australia, Luxemburg, Irlanda, Olanda sau Canada.
Alte variabile fiind constante, nu conteaza daca esti suedeza sau olandeza. Din clipa in care PIB-ul a sarit de 8.000 de dolari pe cap de locuitor, ne spune Martin Seligman in Authentic Happiness, corelatia intre puterea de cumparare si fericire dispare (Romania e data ca exemplu negativ in cartea lui, cu o satisfactie medie cu viata de 5,88, la acea data, mai mare decat a Bulgariei dar mai mica decat a Nigeriei) cu mai mult de jumatate de punct)
Dar am si vesti bune: Robert Biswas Diener, supranumit Indiana Jones al psihologiei pozitive, datorita locatiilor exotice in care a studiat fericirea, a comparat oamenii strazii dintr-un oras din California cu cersetorii si prostituatele din mahalalele orasului Calcutta. Primii erau mai nefericiti! Dar cel mai interesant rezultat a fost un altul: in numeroase domenii ale vietii cersetorii si prostituatele de la periferia Calcuttei aveau un nivel al satisfactiei destul de apropiat de acela al studentilor de la Universitatea din Calcutta. Iata ca si in conditii de saracie extrema oamenii pot gasi motive pentru a fi fericiti, modificandu-si asteptarile.
Apropo, detin cateva proprietati imobiliare in Calcutta, crezi ca te-ar interesa? (hihi!)
Vreau sa subliniez ca a fi bogat sau a trai intr-o tara bogata nu este deloc echivalent cu a fi fericit. Exista tari mai degraba sarace cu un nivel rezonabil de fericire (India este la 6,70 in clasamentul mentionat de Seligman), pe de o parte, iar dorinta permanenta de bunuri si servicii tot mai sofisticate, in cazul celor prosperi din punct de vedere economic, anuleaza efectele castigurilor superioare, pe de alta parte.
Psihologia pozitiva pare a evalua materialismul care a proliferat in societatile dezvoltate ca fiind mai degraba toxic pentru fericire (mistretul cu colti de argint) Daca intelegem asta ne putem proteja de el alegand sa cheltuim banii in moduri inteligente (care genereaza fericire in mod durabil) Ce pacat ca nu am timp (acum) sa-ti descriu aceste moduri! Dar ma bazez pe intuitia si intelepciunea ta!
Vreau, totusi, sa-ti ofer un indiciu: poti experimenta un spor semnificativ de fericire atunci cand…atentie…alegi sa cheltui banii… pe altcineva (de la a face daruri si a-i ajuta, tintit, pe cei cu anumite nevoi pana la a oferi angajatilor profit-sharing bonuses)
Adrian, dupa ce ca nu am suficienti bani tu imi spui acum si sa-i dau altora?, parca te aud! Da, in principiu asta iti spun dar apreciaza, te rog, ca nu am spus si cat de mult sa dai altora! Un studiu interesant publicat in Science (2008) sugereaza ca nu cantitatea conteaza! (ci actiunea in sine)
http://www.sciencemag.org/content/319/5870/1687.short
In general A DARUI (bani, timp, cunoastere/expertiza, servicii) este o ruta foarte puternica (in sensul stiintific de „robusta”) catre fericire. Voi reveni la aceasta tema, probabil in toamna (la APPS 2.0) Dar poti testa afirmatia mea, nu-i asa? De ce sa astepti pana atunci? Ah, exista si o smecherie: daca vei darui pentru a fi fericita (impotrivindu-te in sinea ta) iti spun de pe acum ca nu vei fi fericita! Smecheria este sa stii sa te pui in dispozitia de a darui si sa oferi de dragul de a oferi si nu pentru un castig ulterior. Dar cum sa te pui in dispozita de a darui? (mai ales daca nu e ceva care sa te defineasca…nu insinuez nimic ) Eh, vezi, de aceea exista psihologie pozitiva, pentru a invata astfel de lucruri!
Voi incheia acest document cu un studiu foarte simpatic din 2008:
http://www.pnas.org/content/105/3/1050.abstract
http://scholar.google.com/citations?user=o_S7lhUAAAAJ&hl=ro
| Plassmann, H., ODoherty, J., Shiv, B., and Rangel, A., Marketing Actions Modulate the Neural Representation of Experienced Pleasantness, PNAS, 105 (3), 1050-54 (2008). | |
Subiectii au fost invitati sa bea vin in timp ce stateau in fMRI. Iti vine sa crezi pe ce se duc banii contribuabililor? Li s-a masurat activitatea neurala, desigur (ceea ce eu nu pot face cu voi si imi este atat de ciuda deoarece stiu ca va veni o zi cand aceste masuratori vor fi la fel de usoare si putin costisitoare precum masurarea presiunii sanguine, in prezent) si s-a descoperit un grad superior de placere in cazul vinului mai scump.
Si ce daca, te-ai putea intreba! Vinul mai scump este de o calitate mai buna, aproape oricine stie asta. Ah, am uitat sa-ti spun: in ambele situatii era acelasi vin!