deoarece zeii au plecat

In raport cu publicitatea foarte modesta am primit un numar inexplicabil de mare  de cereri (chiar si din afara tarii). Sunt incantat sa aflu, in mod direct, de interesul serios al parintilor (inclusiv al celor care aspira sa devina parinti) pentru dezvoltarea cognitiva a purtatorilor de gene (si, pe termen lung, probabil, pentru universitati cu rata de acceptare mai mica de 6%, wink wink!).

Doar ca exista constrangeri obiective. Acesta este un mod elegant de a spune ca s-au ocupat toate locurile din proiectul THINKING IS FUN, ianuarie 2015.. Iata cum putem proceda in continuare:

• Imi scrii acum si te inregistrez pe o lista de asteptare (pentru ianuarie 2015)
• Imi scrii acum si te inregistrez, cu prioritate, pentru urmatorul curs, cel mai probabil in toamna lui 2015 (daca primul curs nu va genera rezultate (mult prea) iesite din comun)
• Cauti o oferta asemanatoare in Romania sau intr-o alta tara (dar nu in Ucraina)
• Apelezi la o firma de lobby si, daca nu functioneaza, la una mai dubioasa

Glumesc un pic deoarece imi imaginez ca ti-ar fi placut sa participi si sa-i oferi o sansa suplimentara fetitei sau baietelului tau si nu e usor sa accepti ca nu mai e posibil. Insa ceea ce nu poate fi realizat azi poate fi realizat maine, sper ca detii si aplici aceasta filosofie optimista, modeland-o (teoria invatarii sociale, pentru cunoscatori) astfel pentru copilul sau copiii tai.

Putem invata in multe feluri si in multe locuri, impreuna cu multi oameni.

Parca a fost ieri. Eram in prima luna a primului semestru si predam un curs de Comunicare intr-o sala de la facultatea de Matematica (deoarece facultatea de Psihologie nu avea spatii suficiente). La final cele mai adanci temeri ale mele prind viata: o studenta imi solicita un minut! (De obicei asta inseamna cel putin un sfert de ora.)

As fi refuzat-o dar norocul ei a fost ca avea ceva care m-a facut sa o plac. (De ce te gandesti la prostii?) Ii mergea mintea repede, asta vreau sa spun. Acele minute mi-au fost fatale. Nu am mai scapat de ea timp de multi ani. Dar nici ea de mine: am chinuit-o sistematic. (Aceasta pare a fi cea mai adorabila trasatura de personalitate de care dispun.)

Nu, nu am inceput sa-mi scriu memoriile. Pur si simplu am aflat astazi (pentru ca mi-a scris) ca a fost admisa in programul de doctorat al obscurei universitati Cambridge (sau asa ceva). Din cate stiu (este posibil sa gresesc), este prima absoventa de psihologie din Romania care  intra in acest program.

Aha, deci se poate, imi vine sa zic! Dar inteligenta (chiar inalta) nu este suficienta. Este nevoie si de multa munca. Poate nu am fost clar desi am predat, cumva in alta viata, comunicarea. Work, work, work! A lot of it!

PS Nu ii dau numele complet deoarece nu i-am cerut permisiunea pentru acest articol si vreau sa evit o racheta sol-sol sistem BOOK.