Nu am masina. (Doar bicicleta.) Insa prietenii mei au si, cu modestele mijloace ale psihologiei, vreau sa-i ajut sa scape de amenzi. (Sau sa le diminueze sensibil.)
Doar ca nu am timp sa stau de vorba cu fiecare in parte, viata fiind scurta, dupa unele surse, si am ales sa le scriu, simultan, tuturor. (Ii oblig, prin metode specifice, sa citeasca acest articol.) Incidental, si tie, ilustra (persoana) necunoscuta. (Ai calculat amprenta de carbon pentru masina ta? Da, vreau sa simti o usoara vinovatie, wink!)
Mai devreme sau mai tarziu, un politist de la Circulatie isi va da intalnire cu tine, intr-un moment aproape sigur nepotrivit (de pilda, te grabesti). Iata ce ai de facut:
- Opresti imediat. Acesta este un semnal de complianta. Politistului ii place sa vada asta.
- Pui mainile pe volan. Astfel semnalezi ca nu reprezinti o amenintare. (Nu am timp sa explic, are legatura cu trecutul nostru evolutionist.)
- Il saluti.
- Nu intri in nici un moment intr-o disputa cu el. Aminteste-ti, el se afla intr-o pozitie de autoritate si ultimul lucru de care ai nevoie este o lupta pentru putere cu cineva care detine deja puterea.
- Daca iti vine sa plangi te controlezi. Sub nicio forma nu plangi, da? Daca o faci il pui pe politist intr-o situatie (si mai) inconfortabila (el este acolo pentru a te pedepsi, crezi ca adora sa faca asta?), situatie din care va dori sa se extraga cat mai repede. Cum? Te amendeaza fara a mai sta la (alte) discutii.
- Sugerezi o amenda mai mica (un avertisment) si oferi motive plauzibile. Daca vine cu alte argumente nu il contrazici. (Vezi un punct mai sus.) Doar explici de ce ingaduinta este dezirabila.
- In final, dupa ce ai scapat usor, ii soliciti ofiterului informatii despre traseu. (Chiar daca stii foarte bine unde vrei sa ajungi si cum vei ajunge acolo. Don’t ask me why! Vrem sa il ajutam sa se simta bine, da?)