Poate iti sunt familiare urmatoarele comportamente ale unui bebelus: un strain se apropie si el (bebelusul, nu strainul, nu suntem la ora de fantezii sexuale) se lipeste de tine, infiorat. Daca ii vorbeste sau il fixeaza cu privirea incepe chiar sa planga (sau sa tipe).
Oh, nu la orice varsta ci la faimoasele 7-8 luni. Undeva in jurul acestei varste debuteaza cunoscuta frica de straini. Nu avea nicio problema cu ei un pic mai devreme, era curios, dornic de interactiune, sociabil si deschis. S-au implinit cele 7-8 luni, gata, incepe etapa temerilor generate de necunoscuti. Protesteaza violent daca este lasat intr-un mediu nefamiliar si devine ingrijorat daca simte ca vrei sa-ti iei talpasita (de exemplu sa mergi la o plimbare deoarece te-ai saturat de el: nu-i asa ca inca mai simti o vinovatie doar citind aceste cuvinte spuse de mine?)
Sigur ca nu toti copiii manifesta aceasta anxietate fata de straini. Dar cei mai multi o experimenteaza intre 7 si 12 luni. De ce? O teorie sugereaza dezvoltarea memoriei, in a doua jumatate aprimului an si, astfel, aparitia capacitatii de a distinge intre stimuli familiari (memorati) si nefamiliari (noi/neobisnuiti). Apropo, stiai ca bebelusii sunt foarte miopi si ca abia pe la 9 luni acuitatea lor vizuala se apropie de aceea a unui adult? (data viitoare cand stai in campul vizual al unei mogaldete de trei luni care iti zambeste fericita sa stii ca nu te vede: exagerez putin, de fapt figura ta ii este foarte neclara si da, e valabil si daca esti mama lui!)
Sa revenim: spuneam ca textele de psihologia copilului (sau de crestere a copilului) mentioneaza la unison aceasta frica de straini aparuta brusc la 7-8 luni. Psihologia evolutionista, pe care o apreciez cu unele rezerve, explica acest eveniment aparent universal prin dezvoltarea capacitatii de deplasare a bebelusului. La 7-8 luni, prin mijloace specifice (de tip ofidian, hi hi!) devine capabil sa se indeparteze de mama lui, punandu-se, fara sa stie, in pericol. Asa ca evolutia a selectat o emotie (frica) de natura a-i opri pe tinerii exploratori de la actiuni mult prea cutezatoare. Deoarece pana la 7-8 luni oricine se apropia de bebelus se apropia simultan si de mama lui, nu era nevoie de teama (era in siguranta in bratele ei sau in apropierea ei). Strainii erau, astfel, ok!
Insa din clipa in care pleci teleleu Tanase, adica nauc, prin imprejurimi, exista riscul sa ai unele surprize. Pe care, nu-i asa, bebelusii intreprinzatori de acum 100.000 de ani le-au si avut, motiv pentru care nu si-au transmis genele pana la noi. Cei care s-au temut (de straini, de situatii si stimuli noi) au supravietuit si ne ajuta, acum, sa citim despre ei.
Totusi: stiai ca, in ciuda fricii de straini, atat de vehiculate (si intalnite, sa nu crezi ca o contest), daca tu (un strain) te apropii de un bebelus incet si zambind, el nu se va speria? Daca poti pacali cateva tinere mame, fa experimentul! Dar nu asta e ideea acestui articol: doar te pregatesc pentru un altul (sau altele) despre puterea contextului (sau efectele contextului, inclusiv asupra cercetarilor psihologice, chiar si cele mai sofisticate, publicate in jurnale de prestigiu)