O vizitatoare a blogului imi pune o intrebare adorabila, stimulata fiind de ultimul meu (mic) articol. In esenta, ea se/ma intreaba daca la Oxford se studiaza o disciplina de genul Tehnici Proiective (ancorata in principiile gandirii psihanalitice/psihodinamice) si, in buna logica, daca nu cumva asta (absenta disciplinei din programa academica) ar putea sa insemne lipsa de valoare stiintifica a testelor proiective.
In mod evident tanara mea corespondenta nu a citit faimosul articol al lui Scott Lilienfeld („faimos” pentru ca a fost citat, pana in acest moment, de 375 de ori): The Scientific Status of Projective Techniques.
http://psi.sagepub.com/content/1/2/27.abstract
Si nici nu a aflat (sau nu i-a spus nimeni) ca, inca din anul 2000 (deci de mai bine de un deceniu!), Divizia 12 (de Psihologie Clinica) APA (Asociatia Psihologilor din America, pentru necunoscatori) a recomandat excluderea tehnicilor proiective din curriculum-ul „graduate”.
De ce? Hai sa citim impreuna ce spunea Scott Lilienfeld acum aproape 13 ani :
„…given the relatively weak evidence for the zero-order and incremental validity of most projective indexes, the amount of time devoted to educating and training students in the administration and scoring of projective techniques should be reduced”
O asigur pe curioasa mea corespondenta ca a tras concluziile corecte. Tehnicile proiective nu au valoare iar studierea lor reprezinta o pierdere de timp. Psihologii (in formare) pot face lucruri mult mai inteligente.