Esti parinte de copil scolar? (Sau se intampla sa ai aceasta specie, chiar acum, prin preajma?) Asculta-i cu atentie! Probabil spun unul din urmatoarele lucruri:
- Mi-e tare dor de scoala.
- Mami, mai e mult pana incepe din nou scoala?
- Tati, imi lipseste scoala atat de mult!
- Abia astept sa se termine vacanta si sa merg la scoala.
Ah, nu rostesc astfel de propozitii sau fraze? Se bucura de vacanta si ar dori sa tina mult, mult de tot? Sunt fericiti in aceste zile si nu pomenesc nimic, dar absolut nimic, despre scoala? (Cu exceptia celor loviti de soarta, cei care au primit lecturi si teme obligatorii.)
Cum iti explici? Vrei sa-ti explici? Ai suficient curaj pentru a rosti adevarul? Il voi spune eu (si pentru tine). Mentionez ca am petrecut in scoala 35 de ani, in calitate de elev, student si, in cele din urma, profesor intr-o facultate. (Deci am o anume experienta.)
M-am convins. Ar fi trebuit sa-mi dau seama din scoala elementara dar nu am fost atat de inteligent.
Scoala este o calamitate.
PS Din fericire, dezvoltarea rapida a tehnologiei (computere, tablete, Internet) va permite noilor generatii sa inteleaga repede acest adevar simplu si sa propuna alternative eficiente si interesante.