Ha, ce ziceam mai devreme? Nu s-a terminat ziua si am mai primit ceva delicios (printr-un curier astral, evident): domnul Sas Seramis, pe care il mai citesc uneori, in cautarea unor standarde uimitoare pentru plictiseala si lipsa de umor, a aflat, intr-un tarziu, de o babuta care, neavand ce face, s-a apucat sa scrie carti incendiare (Judith Rich Harris, asa se numeste cotoroanta) si o face harcea-parcea pe situl dumnealui.
Consimt, conced si coexist cu ideile domnului psiholog. Daca as fi fost femeie cred ca as fi experimentat un orgasm vaginal si inca unul clitoridian citindu-le (poate si unul fiscal, de ce nu?) Dar nu ma bucur de acest privilegiu, motiv pentru care resimt doar un puls ridicat, o respiratie un pic accelerata si ochii usor impaienjeniti (desi ultimul simptom este explicabil, sunt Spiderman dupa orele de program, testand o aplicatie spirituala descarcata din App Store, versiunea pop psychology for dummies)
Ce ziceam? (scuze, tocmai am spus ca ma aflu intr-o stare alterata de constiinta) Ah, ziceam ca babornita de Harris a fost deconspirata de tanarul cavaler Seramis. Dragi parinti, nu este nimic adevarat! Dvs. influentati personalitatea vietatilor dragalase aflate, temporar, in grija dvs. Ele vor fi, dupa caz, sociabile sau singuratice, binevoitoare sau competitive, ordonate sau, Dumnezeule mare, dezordonate, in functie de presiunile, recompensele, pedepsele si, mai ales, predicile dvs.
Aleluia!
PS In cazul in care vietatile cresc si aveti impresia (corecta) ca va seamana sa stiti ca acest fapt obiectiv nu are nicio legatura cu genele. Parol!