deoarece zeii au plecat

Am republicat, in ultimul timp, cateva articole aparute pe sit in 2010 (si sterse ulterior, tot de mine, din dorinta de a sublinia caracterul efemer al tuturor lucrurilor) Cu aceasta ocazie mi se pare potrivit (pentru vizitatorii mai noi) sa spun cateva lucruri compromitatoare despre omul care a avut ideea acestui sit, care l-a construit si are grija sa functioneze.

Este un malac de aproximativ 2 metri pe nume Sorin Abagiu. Mi-a propus, in decembrie 2009, sa scriu pe un blog pe care se angaja sa il realizeze din punct de vedere tehnic. Nu eram un fan al Internetului, pe vremea aceea (ca sa-ti faci o idee: aveam o adresa de xnet pe care o consultam o data pe saptamana sau chiar mai rar. Nu aveam nici cont de Facebook (nici nu exista, hihi!) si, spre rusinea mea, nu am nici acum) Iti imaginezi, cred, entuziasmul meu.

Cu toate acestea, probabil din cauza undelor transmise telepatic de geronto-prietenul meu Mos Craciun, am acceptat propunerea si o luna mai tarziu publicam primul articol (deoarece domnul mentionat si-a sacrificat vacanta) Au trecut mai bine de trei ani si public in continuare.

Nici Sorin nu a stat degeaba. A terminat, intre timp, facultatea de psihologie si finalizeaza acum o formare in psihoterapie. A construit o multime de alte situri/bloguri fara sa fie recompensat financiar, situatie care indica in mod clar ca nu este normal la cap (sau ca este platit de CIA)

Ah, am spus cumva ca e un tip foarte inteligent? Cu toate aceste date dezvaluite, daca esti femeie si te gandesti ca ar fi o idee grozava sa realizezi un joint-venture cu astfel de gene („inalte, inteligente, harnice si altruiste”), te inteleg pe deplin. Sorin are deja doua odrasle, un tanar adult si un puradel, si pare in plenitudinea fortelor, fiind depasit doar de exercitiile fizice pe care, animat de compasiune budista si sadism european, le realizez la grupurile mele.

Nu o sa te incurci in atata lucru. Totusi, in opinia mea, pentru a fi acceptata este necesar sa ai un profil asemanator. Contrariile, ne invata psihologia sociala, nu se atrag. Este nevoie de similaritate (sunt inca uimit sa cunosc oameni care viseaza la parteneri ideali, mult peste statusul lor)

Imi dau seama cat risc publicand acest articol si tu vei sti, daca de maine nu vor mai aparea texte noi, ca m-a luat gura pe dinainte desi, culmea, am un scor mic la impulsivitate in genul acesta de contexte (sprijin teoria lui Walter Mischel si nu cred in consistenta personalitatii indiferent de situatii) Dar traversez o perioada foarta proasta, in care simt nevoia sa combin recunostinta cu surpriza. Prin urmare:

Multumesc, Sorin!

PS For the record: ziua lui este pe 3 august.

Editura Humanitas imi face concurenta (vezi celalalt site, Biblioteca Scolii de Psihologie) dar nu are nicio sansa. Am trecut astazi pe la (libraria) Kretzulescu si am fost pe punctul unui atac de panica vazand, pe raftul cu Noutati,o lucrare a lui Martin Seligman. Nou-nouta, intr-adevar (probabil a fost lansata la Bookfest dar eu am lipsit)

Seligman este un scriitoras american si un cercetator de doi bani ajuns, nu se stie cum, presedintele APA (Asociatia Psihologilor Americani). Mai mult, este si parintele fondator al psihologiei pozitive,  o fantezie a psihologiei (americane) conform careia oamenii pot avea vieti satisfacatoare si pline de sens.

Lucrarea lui Martin(ica) se numeste, in traducere, Ce putem si ce nu putem schimba si o recomand tuturor psihoterapeutilor si, cu titlu de urgenta, tinerilor care doresc sa se formeze in psihoterapie. Mai recomand lectura ei cu un borcan de dulceata in preajma.

Multumesc, Humanitas, pentru acest dar!

2013, in Romania. O clipa, sa ma uit si la editia pe care o am: 2007, Vintage Books, dupa un hardcover Alfred Knopf din 1993.

Let’s do the math together!  Ai obtinut si tu tot 20 de ani? Psihologia in Romania respectiv in Statele Unite. Mama lor de americani inculti.

PS Pentru vizitatorii mai noi ai blogului: acest articol trebuie citit intr-o anumita cheie. Am incredere in voi!

Mi-am propus, in adancul sufletului meu imaterial, sa-l promovez pe domnul Sas Seramis, cel care a avut, recent, ideea bizara de a-i comunica propriului tata trei atribute pozitive (ale tatalui!!!), cel mult o data pe an. O nefericita intamplare a facut sa publice, pe situl dansului, un articol foarte bun despre alegere, exact in ziua in care am mentionat tentativa copilareasca de a coordona un grup focalizat pe viata frumoasa.

Articolul este acesta:

http://www.sasseramis.ro/cadavre-in-propria-ti-casa

Daca treci peste unele mici imperfectiuni lingvistice (loss aversion sau aversiunea fata de pierdere este numita „aversiune de pierdere”), peste trimiterile pretioase la Damasio si Wenger si acorzi mai multa atentie ideilor simpatice de a ucide copii si a trai cu un numar variabil de cadavre in casa, ai putea ramane, pentru  mult timp, cu o intelegere plina de profunzime  a conceptului de „alegere” si tot ce presupune aceasta: risc, pierdere, consecinte, regrete, amanare, curaj, acceptare.

PS Jur ca nu voi mai scrie nimic despre aceasta creatura chipurile inteligenta si prevad, gratie cortexului prefrontal dorsolateral, ca voi regreta nu peste mult timp propria-mi promisiune. Asa sa-mi ajute Dumnezeu si liberul arbitru localizat in glanda pineala, putin inghesuit de fisierul cu Descartes.

Intamplarea a facut sa cunosc, in tot felul de circumstante (cluburi de striptease, cazinouri, resedintele unor dealeri de droguri) o serie de studenti si, mai ales, studente aflate acum pe ultima suta de metri a studiilor de licenta, mai exact pregatindu-se pentru examenele finale.

Pentru a le potoli fanteziile asociate cu subiectul pe care l-ar primi, in cazul in care as mai fi profesor si as putea elabora unul, am hotarat sa il fac public, acceptand riscul de a nu ma ridica la standardele de creativitate la care vor fi plasate subiectele reale. Iata, prin urmare, intrebarea mea pentru examenul de licenta:

Cine este Antihristul teoriilor personalitatii si cum a fost (daca a fost) rezolvata uriasa controversa pe care a generat-o?

Sunt constient ca un astfel de subiect va naste un plictis general iar studentii vor raspunde, probabil, in cel mult 10 minute, petrecand restul examenului intr-o explorare atenta a peretilor amfiteatrului, de aceea solicit, in avans, clementa.

PS Studentii care nu vor fi anesteziati de caracterul complet neatragator al acestui subiect sunt implorati sa precizeze si marimea coeficientului de corelatie agregat, coeficient calculat de Antihrist si publicat in anul…hmm, imi scapa acum, asa cum oricine ar fi prezis cunoscandu-mi o anumita trasatura de personalitate.

Andrei Plesu vorbeste cu ingerii. Eu dialoghez cu zanele (am pastrat un contingent, dintr-o viata anterioara) Iata si proba:

Mi se pare ca tu promovezi, pe acest blog, psihologia evolutionista. Nu este un efort inutil? Lucrurile acestea oricum se invata la facultate.

La care facultate, dragalasa prietena? (intrebare retorica) Promovez psihologia evolutionista deoarece facultatile din Romania nu fac asta (suficient)

Si de ce ar fi important pentru studentii la Psihologie sa invete asa ceva?

Deoarece psihologia evolutionista reprezinta, in acest moment, cea mai larga paradigma in care putem intelege mintea si comportamentul uman. Ea nu anuleaza abordarile cognitiviste, socioculturale sau ale invatarii (behavioriste) ci le integreaza in ceva mai larg. Nu este separatoare ci unificatoare.

Adica a fi cognitivist, de exemplu, si „evolutionist” nu sunt perspective care se exclud?

Exact. Pe de alta parte, nu poti fi, simultan, si adept al orientarii psihodinamice (aflata pe moarte, oricum) si comportamentalist. Acestea sunt abordari mai limitate ale mintii.

Deci psihologia evolutionista, ca paradigma, ar putea fi viitorul.

Intr-un anume sens, da. Psihologia evolutionista ne aminteste (daca am uitat) sau ne invata (daca nu am stiut niciodata) ca suntem organisme biologice, animale, mai exact (in afara de tine, desigur) iar toate fiintele vii de pe aceasta planeta asculta de un principiu unic, anume principiul selectiei naturale.

Ce inseamna asta?

Inseamna ca mecanismele psihologice ale oamenilor au fost selectate evolutionist. Inseamna ca nici un bebelus nu se naste cu o minte de tipul blank slate ci are deja o serie de tendinte si inclinatii care se vor manifesta fie imediat, fie mai tarziu, conform unor programe genetice.

Iar genetica este in plina dezvoltare iar psihologia va beneficia foarte mult de pe urma progreselor ei.

In raport cu IQ-ul mediu al zanelor imi demonstrezi acum ca esti mult deasupra.

Multumesc!

A fost un compliment deliberat. Tocmai ti-am satisfacut nevoia de status (sunt in percentila 95 a zanelor)

Da, m-am prins. De aici nu rezulta ca noi doi vom avea o relatie sexuala.

Nici nu cred ca ar fi o idee buna. Aceasta este o rationalizare, evident. Apelez la ea pentru a face fata respingerii.

Hai sa revenim la lucrurile serioase!

Este uimitor cum oamenii (profesorii de psihologie) vorbesc despre „evolutie” si dezvoltare, „vindecare” sau imbunatatire, dar nu inteleg (si nu aplica) gandirea evolutionista.  In psihologie orice sub-domeniu (personalitatea, emotiile si motivatia, perceptia, invatarea etc.) poate fi studiat in cheie evolutionista. In cele mai bune universitati din aceasta lume lucrul acesta deja se intampla.

Si tu ai vrea sa se intample si in Romania.

Da, si se va intampla. Nu exista o alta optiune (mai buna). E doar o problema de timp. Iti amintesti cum eram la inceputul anilor 90? Nu stiam mare lucru despre democratie sau despre economia de piata. Dar am facut pasi in aceasta directie pentru ca nu exista o alta mai buna. Suntem inca in urma multor tari deoarece startul nostru a fost intarziat. De aceea aproape 3 milioane de romani au plecat. Au ales societati mai avansate.

Dar ne miscam, nu-i asa?

Da, lucrul acesta ma bucura. In materie de intelegere si practicare a psihologiei, totusi, constrangerile nu sunt asa de puternice (precum cele sociale la care ma refer mai sus), fiind vorba de optiuni individuale. Un student, astazi, desi nu este stimulat de profesorii lui, la facultate, poate absolvi un curs online pe coursera, poate urmari, incantat, un TED Talk, sau poate citi carti de foarte buna calitate pentru care plateste sau le descarca, in numele unor idealuri nobile, de pe Net, fara sa plateasca drepturi de autor.

Si il ajuta cu ceva?

Este ca si cum m-ai intreba daca, in zilele noastre, merita sa-ti cumperi un telefon fix sau e mai bine sa investesti intr-un telefon mobil (un smartphone) Cine este la curent, azi, cu cercetarile avansate si cu cele mai noi teorii din psihologie va fi, maine, un profesionist. With a competitive edge, by the way.