deoarece zeii au plecat

Spre marea mea surprindere  incep sa cred din nou in legea karmei. Scepticismul de care m-am contaminat lecturand, cu o anume lacomie, tot felul de carti si articole stiintifice, pare a se fi evaporat dupa ziua de ieri. Dar ce s-a intamplat ieri asa de special?

Inalta Curte de Casatie si Justitie a Romaniei l-a condamnat pe Gregorian Bivolaru, yoghinul cu o aura iubitoare (sau doar pulsionala) extinsa mult dincolo de marginile Universului cunoscut, la sase ani de inchisoare. Cu executare sau, ca sa ma exprim intr-un mod mai familiar ilustrului iluminat inzestrat cu puteri paranormale (ca-n povesti), cu integrare in penitenciar.

Daca nici asta nu e o exemplificare (spirituala) a legii Karmei atunci nimic nu e! Grig, asa cum il striga apropiatii (sau entitatile elevate din lumile paralele) concureaza cu sanse serioase, in opinia mea, la titlul de campion al manipularii in numele unor idealuri spirituale si nu m-ar mira sa primeasca, post-mortem (in after-life), o recunoastere a resurselor exceptionale in directia psiho- si sociopatiei.

Fiind prelucrat (telepatic) de Leon Festinger (un psiholog social cu frecvente joase de vibratie) in privinta disonantei cognitive si a modului in care reactioneaza membrii unui cult, atunci cand asteptarile lor sunt dezamagite, nu m-ar mira sa aud sau, mai bine zis, sa vad noi spirale esoterice, alcatuite din tineri si seniori, deopotriva, iesiti temporar din starea de extaz tantric, spirale menite sa redreseze (in lumile paralele) statusul maestrului dupa aceasta lovitura juridica, atent orchestrata de fortele intunecate ale Universului si, probabil, de francmasonii atat de dragi ideatiei paranoide.

In ceea ce-l priveste pe judecatorul Ionut Matei, presedintele completului de judecata de la ICCJ, destinatar al unei scrisori de amenintare , scuze, o scrisoare plina de compasiune, insotita de unele recomandari spirituale (poate si de transmutare a energiei sexuale in forme superioare de interpretare a normei juridice, nu ne-a spus), nu pot decat sa ma rog pentru el si pentru urmasii lui, probabil pana la a saptea generatie de iPhone-uri.

PS Acest articol este si un omagiu adus lui Grig, yoghinul self-made atat de putin inteles in propria lui tara, consumator ocazional de urina si adorator al labiilor de diverse marimi. Am avut sansa (karmica, desigur) de a-l cunoaste candva, in tineretea mea. Mi-a acordat si un interviu dar, neatent cum sunt, am ratacit reportofonul pe care acum l-as fi putut scoate la licitatie, pe eBay. Ramane doar intalnirea memorabila cu tulburarea mentala pe cale de a inflori, cum s-a si intamplat, cativa ani mai tarziu. Conform vointei lui Shiva, desigur. Putin, si a lui Kali.

Precedentul articol, ma informeaza Google Analytics, s-a bucurat de numeroase vizualizari iar singura concluzie pe care o trag, avand in vedere ca e vorba de un articol publicat tot pe acest blog, dar in 2010, si sters intre timp de un daimon (daimonul sunt tot eu, dar un alt „eu”:precizare pentru connaisseuri), este urmatoarea:

Vizitatorii mai noi ai blogului au pierdut lucruri extraordinar de importante. Nu-i nimic, compasiunea mea este nesfarsita (spre disperarea lui Cantor). Voi relua si alte articole, exact asa cum le-am publicat, la vremea respectiva, demonstrand in acest fel, desi nu cred ca mai e necesar, nu doar ca nu evoluez ci si ca, imbatranind, incep sa ma repet.

Persoanele care cred ca exista un misterios sistem cosmic de redistribuire a recompenselor si pedepselor in raport cu unele criterii si mai enigmatice, sistem numit, pe scurt, karma,  sunt rugate in mod insistent sa nu citeasca textul de mai jos. Daca, totusi, o fac, le consolez in avans informandu-le ca respectiva alegere a fost de natura karmica si nu are nicio legatura cu stilul meu seducator.

Avertisment: acest articol iti va mari, considerabil, gradul de neincredere in medicina complementara si unele terapii psihologice. Desi scris cu simpatie fata de natura umana si incercarile ei perseverente, adesea disperate, de a-si gasi echilibrul fizic sau mental, textul este in mod deliberat lipsit de empatie pentru „specialistii” in practici alternative, incantati de metodele lor si gata oricand sa-si culpabilizeze pacientii sau clientii deoarece nu se straduiesc suficient sau „au o karma rea”.

Candva, doctorii erau gata sa-ti gaureasca teasta pentru a elibera, astfel, spiritele rele pripasite pe acolo. In cazul in care te confrunti cu o depresie severa sau cu episoade cumplite de frica irationala, ai mai accepta astazi, in secolul 21, asemenea interventii? Probabil ca „nu” (vezi, nu exclud posibilitatea de a fi o persoana teribilista). Cum ar fi, insa, ca echivalentul mai bland al acestor „tratamente” sa existe si in zilele noastre? Violenta si irationalitatea, adanc sadite in mintile noastre (e o figura de stil, nu implic niciun gradinar, cu barba alba sau cu codita), nu au disparut peste noapte, doar s-au adaptat si ele, imbracand forme mai subtile si acceptabile social, mai ales in conditii de intensa economie cognitiva (almost cynical, i suppose, but it’s not me, it’s Shelley Taylor, some obscure social psychologist)

Hai sa ne imaginam ca ai dermatita atopica (o boala alergica ale carei cauze primare sunt doar partial cunoscute). Sau hepatita cronica (de aproape 10 ani, dar nu stii asta). Sau ti s-a inflamat membrana sinoviala (artrita reumatoida, daca vrei sa ti se ridice anxietatea) Sau, daca esti o persoana mai pretentioasa, poftim, cancer de col uterin. Insa esti optimist deoarece crezi in medicina holista: stii ca ceea ce se intampla in corpul fizic este doar o proiectie in plan material a unor dezechilibre psihologice si/sau spirituale (ca la geometrie, cand proiectezi o drepta dintr-un plan al cubului in altul, inferior).

Nu esti singurul care crede asta! Mai mult, stii pe cineva, sau prietena ta are o verisoara de gradul 2 care are o amica abonata la „Formula Asul din Maneca”, unde a citit despre cineva care s-a vindecat, chiar s-a vindecat (poate de o boala diferita de a ta, dar ce mai conteaza, tratamentul pe baza de busuioc, realizat in timp ce scrii cu mana stanga, pentru a-ti activa emisfera dreapta, creativa, literele V si I, timp de 10 minute, zilnic, imediat dupa Telejurnal, a functionat-de ce tocmai literele V si I nu stie nimeni iar explicatia cu acronimul de la „Vindecare Ioc” este penibila si rautacioasa). Asa ca incerci si tu, plin de speranta.

Hmm, nu functioneaza! Dupa un timp incerci altceva (oferta e abundenta, numai in terapie exista 500 de modele terapeutice) Degeaba! Cu toate acestea, stii prea bine, alti oameni s-au vindecat. Cum e posibil? Au mers la acelasi specialist (eventual cu un doctorat la un institut din India, cu toalete in curte), au urmat, cu o constiinciozitate demna de scorul la Big Five al unui perfectionist, tratamentul indicat, au facut exact ce faci si tu, de ce la ei a functionat si la tine nu? Aceasta este intrebarea la care vindecatorul holist iti va raspunde cu o nesfarsita compasiune:

Pentru ca este ceva in neregula cu tine!

Mai specific:

• Ai conflicte inconstiente nerezolvate cu persoane semnificative din familia ta
• Ai venit dintr-o viata anterioara cu o datorie foarte grea
• Ai asteptat prea mult pana sa soliciti ajutorul psihospiritual
• Exista un deficit moral care impiedica vindecarea (adica esti un om zgarcit, sau posesiv, sau lacom si tot asa), prin urmare iti lipseste puritatea morala necesara vindecarii
• Nu ai suficienta incredere in legile spirituale ale Universului
• Nu ai inteles inca sensul ascuns al bolii tale
• Urmezi un curs de teoria probabilitatilor care iti scade vibratiile
• Citesti bloguri de psihologie sociala sau neurostiinte

Niciodata valoarea tratamentului sau a terapiei nu intra in discutie, cu atat mai putin competenta specialistului si capacitatile lui de a gandi critic. Esecul iti apartine tie, pacient! (poate urma si o predica despre responsabilitatea personala, de care te scutesc). Daca iti vine sa te revolti deoarece nu te recunosti in explicatiile de mai sus (ai auzit de negare ca mecanism de aparare?) poti primi un ultim mesaj ceva mai reconfortant: Dumnezeu are un anumit plan cu tine (adica boala si suferinta ta servesc unui scop mai inalt si nu are rost sa fii furios deoarece Domnul stie ce face si nu trebuie sa-ti dea tie socoteala, creatura meschina ce esti!)

Acum, te rog, asculta si vestile mele (repet, pastrez mintea deschisa si accept ca practicile alternative pot oferi, uneori, un suport, cel putin psihologic si nu trebuie eliminate din start). Sunt vestile bune ale unui sceptic:

Nu exista nicio vina secreta a carei povara sa o porti!

Nu ai ales sa te imbolnavesti, pentru a repara nu stiu ce prostie facute de tine intr-un trecut apropiat (aceasta viata) sau indepartat (o viata anterioara) sau de un altul, incercand astfel, din loialitate, sa il salvezi. Oamenii care fac astfel de afirmatii trebuie sa le dovedeasca si, daca au gasit un mecanism explicativ, sa-l puna la dispozitia unor cercetatori independenti, pentru a-l verifica. Faptul ca ei cred in propriile lor explicatii nu dovedeste nimic iar dovezile anecdotice pot fi o sursa de ipoteze dar nu baza unor teorii serioase. Este aproape o norma in practicile medicale si terapeutice alternative sa se impotriveasca si sa respinga experimentele controlate. Nimeni nu poate spera sa detina un adevar daca nu s-a supus, si nu intr-un mod superficial, unor criterii de control, adica nu a comparat rezultatele obtinute pe un grup cu rezultatele unui alt grup, care nu a urmat tratamentul. Altfel, e posibil sa inregistrezi, ca vindecator holist, tot felul de rezultate, unele pozitive (vindecari), pe care sa le atribui metodei sau geniului tau neinteles de cei cu o gandire mai pronuntat stiintifica, iar altele negative, datorate in exclusivitate imperfectiunilor psihologice sau morale ale pacientului.

Totusi, cum de apar rezultate pozitive, nu-i asa? Nu e niciun mister. Aproape 50% din bolile pentru care oamenii solicita ajutor medical se vindeca fara o interventie exterioara (procesele autovindecatoare ale corpului, in care si eu cred si caut o metoda sa le activez). Acest fenomen se numeste remisie spontana (inclusiv unele boli teribile, desi foarte rar, se vindeca in acest fel).

Sa nu uitam, apoi, de efectul placebo, responsabil, in psihoterapie, de exemplu, de cel putin 30% din rezultatul pozitiv (terapeutii foarte buni stiu sa manipuleze efectul placebo in favoarea clientului). De asemenea, sa ne amintim ca boala nu este un fenomen linear ci unul ondulator, adica are fluctuatii. Este posibil ca tratamentul alternativ sa fie primit intr-un moment in care boala intra pe o bucla descrescatoare (simptomele se remit sau devin mai slabe). E natural sa presupui ca vindecarea (sau initializarea ei) se datoreaza tratamentului (busu-iocul, mai stii?) deoarece mai intai a fost tratamentul si apoi starea de bine. Pentru amatorii de limbi moarte, acest tip de rationament (gresit!) se numeste post hoc ergo propter hoc si este o calamitate. Deoarece ai consumat busuiocul nu stii ce s-ar fi intamplat daca nu ai fi facut asta (sau daca nu ai fi facut nimic!). De aceea stiinta a inventat grupul de control (dusmanii tai suferinzi de aceeasi boala care nu primesc „busuioc” si doar se uita, invidiosi, cum te regenerezi). Lasand gluma amara de o parte, nu exista nicio sansa de a detine o cunoastere valoroasa in absenta a ceea ce, tehnic, se numeste un control (and so it comes descriptive and inferential statistics, so passionately adored by most people, including me)

Fara „control”, niciun vindecator, cu sau fara diploma universitara (sau doctorat obtinut intr-un mod dubios, nu doar in Romania), nu stie ce spune, oricat de convingator pare si, adesea, in sinea lui, chiar este (bonjour innocence!) Experimentul controlat ne vindeca (sic!) de credintele iluzorii si ne inradacineaza in realitatea obiectiva, aceea careia nu-i pasa de dorintele si sperantele noastre dar raspunde la actiuni inteligente. Stiinta nu este un spatiu potrivit pentru poeti sau pentru oameni care converseaza cu Dumnezeu si cu atat mai mult medicina, teritoriul in care viata si moartea, sau suferinta ingrozitoare, isi dau intalnire.

Si mai exista o explicatie pentru succesul vindecarilor holiste, o explicatie la care voi reveni, poate, intr-un alt articol (cu exemple inclusiv din sport!) si care, pentru a fi inteleasa, necesita un pic de disponibilitate pentru matematica, intr-o doza neletala. Iubind paradoxul si ironia, voi formula astfel: uneori oamenii sunt vindecati de regresia catre medie.

Daca acest ar fi fost un curs as incheia cu o scurta recapitulare. Practicienii holisti, fie ei doctori cu acte in regula, doctori inchipuiti, oameni cu har coborat pe o conducta cuantica sau terapeuti licentiati sau auto-acreditati, plini de bune intentii dar incurcand abaterea standard cu varianta, obtin, uneori (niciodata in mod sistematic!), rezultate pozitive, deoarece exista, in mod obiectiv:

1. Remisie spontana
2. Efect placebo
3. Fluctuatie naturala a bolii
4. Regresie catre medie

Iar tu, dragul meu vizitator, daca nu te-ai vindecat dupa un tratament alternativ sau o terapie promovata de revistele glossy (Oprah, how could I  ever forget you?) nu ai niciun motiv sa te simti vinovat. Sufletul tau nemuritor este ok in sublima lui nonexistenta. Datoriile karmice au fost stinse de apa limpede a cunoasterii stiintifice. Corpul, mintea si spiritul nu trebuie sa se integreze deoarece nu au fost niciodata altfel. Esti un om intreg chiar acum, dar nu unul perfect. Poate e nevoie sa-ti schimbi stilul de viata, modul de a comunica sau, cine stie, paradigma in care gandesti, dar in mod sigur nu e ceva gresit cu nucleul acela inefabil pe care il numesti „sinele tau”. Sinele este asa cum este, uneori sanatos, alteori bolnav, uneori tanar, fara indoiala, la un moment dat, batran. Daca vindecatorii holisti gasesc o placere secreta in a emite judecati morale le poti refuza sansa de a o face cu tine, ocolindu-i. Si cand ei vor fi bolnavi, la randul lor, ii poti intreba, cu o sclipire ghidusa in ochi, daca asta se datoreaza Karmei cu care s-au incarcat, ajutandu-si pacientii.

Am auzit ca ar exista oameni care, atunci cand se asaza la masa, uita sa-i multumeasca lui Dumnezeu (sau unei zeite a fertilitatii…agricole) Sunt intrigat de un asemenea grad al recunostintei. Al lipsei de recunostinta, vreau sa spun.

Acesti oameni nu realizeaza masura in care morcovii, mazarea, pestele sau aripioara de pui se datoreaza infinitei bunavointe divine. Cu siguranta nu vor avea parte de mese imbelsugate dupa ce vor muri. Imi pare rau pentru ei.

Daca si tu esti unul din acesti oameni (nu dedici macar un minut de meditatie/rugaciune de multumire inainte de a incepe sa mananci) te anunt, plin de compasiune (as usual), ca exista o cale de mantuire. Poti proceda precum Bart Simpson:

„Dear God, we paid for all this stuff  ourselves, so thanks for nothing.”

Ai intalnit vreodata pe cineva care sa sustina ca isi doreste foarte mult X (indiferent ce ar fi X: o racheta de tenis, o calatorie la Amsterdam, participarea la un curs, admiterea la o universitate, o cariera profesionala etc) dar crede ca nu va avea niciodata X deoarece nu are suficienti bani?

Cum, ar putea fi vorba chiar de tine?

http://www.youtube.com/watch?v=-i3g-RvC-iA

Nu intentionam sa scriu acest articol de promovare a unui sit acum ci un pic mai tarziu (peste o luna sau doua) Insa evenimentele au luat o turnura care nu ma poate lasa impasibil (da, mi-am pierdut detasarea budista si, cu aceasta ocazie, o declar nula).

Mai intai, la unul din grupurile pe care le conduc, o membra a grupului a mentionat editorialul Angelinei Jolie din New York Times, inaintea mea (incredibil!) si am pedepsit-o invitand-o sa scrie un articol pe tema respectiva. Ei bine, l-a scris. Sa-i fie rusine! O sa-i dau si numele: Anca Raducan.

Abia ce-mi revenisem din trauma, cu ajutorul psihokinetic al unei zane cu ochi albastri, cand descopar, pe situl pe care intentionam sa-l mentionez mai tarziu, un alt articol foarte bun pe acelasi subiect (sanii Angelinei Jolie si unele invataturi despre viata)

A fost deja prea mult. Tradare, tradare, tradare, tradare! De trei ori tradare! (esti atenta sau citesti in stare de somn?) Si eu? Eu ce fac? Pregatisem un articol genial inspirat de corpul si unele decizii ale Angelinei. „Genial” in sensul urmator: despre gene (ce credeai, ca nu sunt modest?)

Dar e prea tarziu. Anca Raducan si Sorina Sovagau, sa nu va prind in campul meu perceptiv ca va bag, scuze, va introduc direct in grila lui Hermann! Mi-ati luat-o pe Angelina. Nu puteati sa scrieti despre Brad Pitt?

http://www.veste-buna.ro/pupa-te-am-pe-ce-n-ai-angelino/

PS Lucrurile sunt, de fapt, serioase de-a binelea.