deoarece zeii au plecat

Nu cu mult timp in urma am scris un articol scurt pe marginea anuntatei sosiri in Romania a marelui cercetator al starilor alterate de constiinta si, simultan, promotor al autocontrolului ( I know, I’m so f*****g mean!), tanarul (la nivel spiritual) Stanislav Grof (82 de ani, in curand)

Este aproape o axioma, pentru unii dintre noi, interesati de intelegerea realitatii sociale, sa incercam sa punem lucrurile in context si, inainte de a evalua o persoana (sau un grup), sa privim si istoria dezvoltarii acelei persoane (sau grup), istorie punctata de evenimente semnificative si intersectata nu doar cu destinele  altor actori sociali ci si cu destinele unor idei (sau paradigme de gandire).

Grof este un produs tipic al culturii anilor 60 (cand era la 30+, proaspat stabilit in Statele Unite, fugind din tara natala, Cehoslovacia). Iti amintesti anii 60? N-ai cum (hi hi!), nu te nascusesi! (ma adresez vizitatorilor mai fragezi)

Pentru multi tineri americani (la acea vreme) au fost ani absolut minunati. LSD-ul era „la liber”, inhibitiile sexuale erau, in sfarsit, confruntate si eliminate iar cultura eliberarii sinelui isi incepea gloriosul mars  spre cele mai inalte culmi ale … narcisismului (ce altceva inseamna sa te referi, la nesfarsit, la sentimentele si emotiile tale, la nevoile tale, la fricile tale, la sinele tau vulnerabil dezaprobat sau neinteles de parinti?)

E adevarat, majoritatea celor fascinati de contracultura anilor 60, inaintand in varsta, au devenit adulti integrati in societatea pe care, relativ recent, o respingeau, considerand-o represiva in raport cu aspiratiile legitime ale naturii umane.

Dar nu si Stanislav Grof. Nici Howard „Abbie” Hoffman, fost student (la Brandeis) al lui Abraham Maslow, unul din cei doi parinti ai „human potential movement” (miscare acum decedata, asociata cu psihologia umanista). Celalalt parinte a fost, desigur, Carl Rogers. Este un pic ironic faptul ca acesti doi ganditori, oameni care au promovat idei extrem de liberale pentru anii respectivi, au dus, de fapt, vieti destul de conservatoare, nu-i asa?

Hoffman si (Timothy) Leary, al doilea fost profesor la Harvard (de unde a fost destituit) au fost figurile publice care au catalizat energiile „blocate” ale tinerilor acelor vremuri si i-au condus, sau macar au incercat asta, spre „eliberarea potentialului” si „autoactualizare”. Maslow nu s-a disociat niciodata de ei, apreciind, in secret, notorietatea pe care i-o aduceau propriilor idei despre o viata implinita si fericita.

Ti-ar placea sa stii ce s-a intamplat cu Abbie Hoffman? A fost arestat in 1973 pentru distributia de cocaina si, in 1989, ca un fel de incununare a dezvoltarii personale orientate de ideile psihologiei umaniste, plus un consum „moderat” de droguri, in scopuri spirituale, desigur, s-a sinucis.

Timothy Leary, la randul lui, in ciuda gradului probabil cosmic de autoactualizare si implinire, nu a reusit sa scape de un mai modest cancer la prostata, murind in 1996. Nu inainte de a fi facut cunostinta cu 29 de inchisori.

Nu imi este teama sa il asez pe Stanislav Grof in aceasta ilustra companie. Si el este un produs al unei miscari defuncte (dar resuscitate, in alti termeni), privita acum cu suspiciune de psihologia academica. Nu ai face si tu la fel daca cineva ar incerca sa te convinga (fara sa te forteze, evident, libertatea individului este sacra!) ca o viata de foarte buna calitate presupune sa ai momente de varf („peak experiences”, sintagma lansata de Maslow, la care m-am referit deja, creatorul faimoasei teorii a ierarhiei nevoilor, teorie niciodata validata stiintific) iar cel mai sanatos mod de a avea aceste experiente spirituale (in care constiinta obisnuita este transcensa) este acela de a consuma LSD? (sau alte droguri)

Nu ti se pare ceva nu doar dubios ci si foarte ieftin in aceasta abordare?

Probabil sunt eu o persoana marginita din punct de vedere intelectual (si spiritual, asta se stie deja) din moment ce imi imaginez ca o viata buna, asociata cu un sistem de valori pe care sa vrem sa-l transmitem copiilor nostri, solicita disciplina, autocontrol, focalizare, munca serioasa, toleranta inalta la frustrare adica, intr-un cuvant, EFORT. Eforturi reale depuse de oameni reali intr-o lume reala, adesea neprotejata si imprevizibila, nesigura si, nu de putine ori, nepasatoare fata de nevoile noastre profunde.

Tu ai veni catre mine daca ti-as propune un astfel de stil de viata? Sau ai prefera sa stai intr-o incapere, eventual una confortabil amenajata, intr-o casa luxoasa sau in sala unui hotel, sa respiri pana intri in hiperventilatie si, dupa ce esti asigurat(a) ca toate masurile de precautie au fost luate, sa „experimentezi” cu LSD? (sau ciuperci halucinogene)

Aceasta este spiritualitatea? (sau fundamentul ei)

Nu pot fi de acord. Nu am nimic cu domnul Stanislav Grof sau cu discipolii lui, ca persoane. Dar ma tem ca ideologia pusa in circulatie si sustinuta, probabil cu buna credinta, de cei sedusi de ea (poate insuficient de expusi unor cursuri de gandire critica), in loc sa promoveze un autentic salt al constiintei (in planul valorilor, nu al experientelor senzoriale cumparate cu zeci sau sute de dolari), face un deserviciu sansei de a evolua pe care cu totii o avem, fiind vii si constienti.

Din pacate, asa cum istoria ne demonstreaza, au fost si, fara a fi prezicator, cred ca vor continua sa mai existe oameni (atentie, nu spun despre toti ca sunt sarlatani desi unii sunt!) care vor exploata tendintele adictive sau nesanatoase din creierele noastre, care vor propune, din nou si din nou, „calea cea usoara”, ocolind sau evitand in mod inteligent „transpiratia”, efortul de fiecare zi indreptat spre scopuri valoroase si din punct de vedere social (nu doar individual: „sa fie eu fericit iar restul sa-si suporte karma negativa!”) sau infruntarea in mod curajos a adversitatilor vietii (prin refugierea in stari „inalte” de constiinta dar care, ce ciudat!, nu schimba in nici un fel realitatea pe care o regasesti la „revenire”).

Nu cred ca merita sa scriu mai multe (spre usurarea unora) despre Grof sau alti apostoli ai iubirii neconditionate profesate in workshopuri costisitoare financiar. Inca nu reusesc sa-mi reprezint un antidot mai bun la sirul interminabil de „secrete” si legi stupide ale atractiei, „psihoterapii” care nu vindeca nimic sau, daca o fac, isi datoreaza succesul efectului placebo si remisiilor spontane (ca sa nu fac prea mult pe desteptul si sa amintesc si regresia catre medie!), ingeri fara vagin si demoni virili, si alte asemenea psedoscientific or paranormal bollocks, cum le numeste un blogger sceptic pe situl deja mentionat al lui James Randi, altul (antidotul) decat antrenamentul gandirii critice inca din copilarie.

Si, ca sa inchei pe un top optimist, in cazul in care ai copii de varsta prescolara iar dragalasele vietati, gandind cu capetele lor, au unele dubii privind existenta lui Mos Craciun, bucura-te! Sunt sanse sa ajunga adulti capabili de gandire responsabila. Ah, s-ar putea sa participe la seminarii „spirituale” si chiar sa fumeze marijuana, in timpul liceului. Just for fun.

Un parinte cu un copil ce pare a fi grav bolnav se roaga unui zeu (depinde de religie) solicitand vindecarea prichindelului. In acelasi timp, insa, merge cu copilul la spital, avand incredere in competentele cat se poate de lumesti ale doctorilor.

Este acest parinte nebun sau sanatos?

Un al doilea parinte avand un copil exact in aceeasi situatie ca primul se roaga si el unui zeu pentru vindecarea copilului. Se roaga intr-un mod cat se poate de autentic, la fel ca primul (parinte). Dar el nu-si duce copilul la spital.

Este acest (al doilea) parinte sanatos din punct de vedere psihologic sau are o tulburare mentala?

PS In cazul in care ai raspuns DA (este sanatos) respectiv NU (nu este sanatos) ai putea identifica diferenta? Este aceasta diferenta una de natura sau de grad?

Saptamana aceasta, joi, intre orele 20.00 si 22.00, cu un buget minim, poti realiza o super-cercetare. Mai precis, poti afla, in sfarsit, care sunt barbatii cu un nivel ridicat (sau cel putin mediu) de testosteron. Nu stiu la ce ti-ar putea folosi aceasta descoperire (daca exclud comportamentele sanctionate religios).

E simplu! Ii poti identifica in felul urmator pe barbatii din categoria mentionata: vor sta, nemiscati (nu chiar, vor exista mici convulsii), in fata televizorului (in jur de 40.000 de norocosi vor fi pe stadion) De ce? Deoarece detinatoarea Ligii Campionilor, o echipa dintr-un sofisticat cartier londonez vine la Bucuresti pentru a da piept cu Nila & Co. Cum ar putea un purtator bogat de testosteron sa rateze asa ceva?

Sper din tot sufletul meu imaterial ca nemuritorul Gigi, membru al Comisiei Juridice din Camera Deputatilor, avand o condamnare la activ (Romania, mereu fascinanta!), a luat deja legatura cu domnul Iisus Hristos si a reusit sa-l convinga, poate si cu ajutorul unui miel, sa sustina, joi, echipa Steaua Bucuresti, de exemplu modificand, din cand in cand, traiectoriile balonului rotund pe care il vor cauta, cu disperare, cei 22 de fini intelectuali.

Nu am nicio indoiala (natura mea sceptica este, temporar, suspendata) ca, daca nu va umbla aiurea, ca de obicei, salvand suflete chinuite de demoni, domnul Iisus ne va aduce o noua bucurie (Ecstasy?), dupa evenimentul deja uitat cu consumatorii de etnobotanice din Amsterdam (din 21 februarie). Munca, daruirea, disciplina tactica si abilitatile protagonistilor vor conta mai putin. Poate nu vor conta deloc, daca domnul Iisus nu va fi intr-unul din momentele lui depresive sau nu va rumina obsesiv pe tema cuielor.

Din solidaritate, genul opus (si mult mai frumos), ar putea suferi alaturi de purtatorii de XY, consolandu-i, eventual, daca mataniile lui Gigi nu produc efectul dorit. Iar la final, in cazul unei catastrofe, ar putea chiar sa propuna o partida de sex terapeutic. Si sacrificial.

Asa sa ne-ajute Dumnezeu!

Intalnesc, din cand in cand, oameni cronic nefericiti, nu pentru ca nu si-au revenit din pierderea unui copil (probabil cel mai dramatic eveniment de care poate avea parte cineva) sau a unui parinte, sau pentru ca sunt prinsi intr-o incurcatura amoroasa mai complicata decat teorema lui Fermat, ci pur si simplu pentru ca traiesc in Romania (sunt convins ca, daca as locui in Los Angeles, as avea parte de acelasi contingent (semnificativ) de oameni nefericiti)

Sa ne intelegem, societatea romaneasca ne ofera multiple motive pentru a fi iritati sau revoltati de-a binelea, incepand cu iubitorii de animale care uita (sau nu le trece prin cap) sa adune excrementele produse cu generozitate de cainii lor si finalizand cu fecalele simbolice puse la dispozitie de posturile de televiziune (cunosc o serie de oameni care, din acest motiv, nu se mai uita la televizor insa nu cred ca asta este solutia)

Cu toate acestea ideea pe care o sustin in acest articol (si aiurea-n tramvai, de asemenea) este urmatoarea:

Putem avea, cu usurinta, vieti de care sa fim relativ satisfacuti si, uneori, chiar fericiti.

Cum asa? Si Gigi? Si manelistii aproape analfabeti? Si idiotii care iti taie calea in trafic? Si chilotii analizati la cate un talk-show? Si clasa politica de care suntem atat de nemultumiti, ca si cum nu ar fi fost creata de noi ci importata dintr-o galaxie disfunctionala?

Da, putem fi relativ satisfacuti in ciuda acestor lucruri. De ce? Deoarece lucrurile bune din vietile noastre sunt numeroase. Mult mai numeroase. Doar ca nu le vedem. Avem dificultati de perceptie. Asa ca, fiind indragostit de psihologia sociala si atent la psihologia evolutionista, mi-am propus, astazi, sa te ajut sa le vezi. Este nevoie de un efort mental, iti spun de la bun inceput. Nu doar pentru a intelege aceste randuri ci mult mai des. Pentru ca vei uita foarte repede ceea ce incerc sa-ti spun (de fapt, sa te conving) si va fi necesar sa iti amintesti.

Altfel, treaba e simpla.

Ai trecut azi pe la WC? Si ai tras apa dupa aceea? Aha! Te-ai trezit dimineata si, in loc sa te lovesti de pereti, orbecaind prin casa, ai aprins lumina? Ok. Cum, s-a intamplat sa dai drumul la robinet si sa curga apa? (acest fenomen miraculos se numeste „apa curenta in locuinte”) Hmm. Poate chiar ai facut dus (o uluitoare inventie) Si, peste noapte, nu ai tremurat de frig, nu-i asa? (deoarece nu locuiesti intr-o pestera)

Dar sa parasim locuinta. Cum, ai circulat cu o masina si ai ajuns foarte repede la birou (in comparatie cu timpul pe care l-ai fi consumat mergand pe jos)? Curios lucru. Si, in loc sa mergi pe un drum jalnic, plin de hartoape si noroi, ai circulat pe un drum asfaltat? (poate condimentat cu o serie de gropi in cinstea regilor asfaltului) Si aici (la birou) ai savurat o cafea calda?

Nu, nu am terminat desi ai inceput sa prinzi ideea! As vrea sa-ti amintesti si de copilul sau copiii tai, care sunt sanatosi deoarece au beneficiat, la un moment dat, de niste chestii numite vaccinuri (care au redus extraordinar de mult mortalitatea infantila) Si care au hainute si nici nu umbla desculti.

Da, asta vreau sa spun: exista, in jurul nostru, sau in vietile noastre, o serie de lucruri, foarte numeroase, pe care am ajuns sa le consideram de la sine intelese adica nu mai avem o perceptie proaspata vis-a-vis de ele. Ni se par normale si fac parte din peisaj. Dispar in background. Nu mai conteaza. Insa ceea ce eu vreau sa-ti transmit este exact contrariul:

Ele conteaza foarte mult.

Doar ca aceasta importanta nu o putem sesiza daca suntem, simbolic vorbind, adormiti, adica nu suntem constienti de ceea ce ar fi putut fi (si chiar a fost, milioane de ani in trecutul nostru evolutionist), anume foamete, insecuritate fizica, boli devastatoare, mediu periculos (inclusiv mediu social: straini gata sa-ti ia gatul) dar nu (mai) este.

Suntem incredibil de norocosi, traim in cele mai bune vremuri cu putinta (in comparatie cu trecutul) si beneficiem de avantaje sau privilegii de care nici regii sau imparatii nu au avut parte. Tot ce avem de facut, pentru a fi satisfacuti si, cum ziceam, fericiti din cand in cand, este…

…sa le apreciem.

Pentru asta sunt necesare simtul perspectivei si un pic de imaginatie. Cei care s-au nascut dupa 1989, fiind, astazi, adolescenti, si au de ales acum intre sute de mii de piese muzicale pe YouTube nu stiu cum era inainte de 1989, cand puteai asculta muzica de calitate gratie contrabandei cu discuri  vinyl. Pentru a-si face o idee, si a aprecia abundenta formidabila de care se bucura acum, trebuie sa-si imagineze.

Si in aceeasi situatie suntem si noi, adultii. Si noi, suntem, intr-un fel, adolescenti (dar ne putem maturiza cognitiv). Si noi trebuie sa ne imaginam cum era viata inainte de „1989” (in secolele si mileniile anterioare), pentru a putea aprecia viata de astazi. Pentru a o experimenta intr-un mod mai sanatos, fara a ne raporta la standarde imposibil sau foarte greu de atins (adica nevrotice), realizand ce lucru extraordinar este acela de a merge pe strada fara sa fii alergat de un tigru (dar intalnindu-te, e adevarat, din fericire extrem, extrem de rar, cu un psihopat)

Nu sunt un adept al gandirii pozitive infantile promovate de tot felul de guru dubiosi (post) New-Age, ba, daca se intampla sa ma cunosti, sunt chiar un critic sarcastic al ei. Nu iti propun sa negi realitatea si sa-ti imaginezi, a la Rhonda Byrne, ca vei atrage cele mai bune lucruri in viata ta (o tipa super-sexy, un partener cu status cosmic, o casa in suburbii etc.) doar gandindu-te la ele (si, intelegand ca, daca nu au aparut in viata ta, acest esec ti se datoreaza in exclusivitate deoarece nu te-ai concentrat sufieicent de intens, hi hi!)

Sper ca ai un IQ care iti permite sa faci aceste diferente. Iti propun doar sa realizezi cum este viata ta actuala in raport cu viata antecesorilor tai (oamenii din care provii, pe o indelungata filiera evolutinosta) si, dupa ce intelegi asimtria uriasa dintre ceea ce ai fi putut trai, nu cu mult timp in urma, nu mai zic acum 100.000 de ani si prezent, sa lasi creierul tau sa-ti ofere ceea ce stie sa ofere: satisfactie.

Nicicand in istoria umanitatii nu au existat conditii mai bune de viata. Mediteaza mai des la acest fapt. Conecteaza-te la realitate pastrand continuitatea cu trecutul tau (in plan mintal, desigur, nu e nevoie sa incepi sa umbli dezbracat(a) prin firma, desi conceptul de open-space te-ar putea avantaja). Nu iti sugerez sa renunti la ideea de a imbunatati conditiile actuale de viata, fie ele individuale sau sociale ci iti recomand doar sa compari ceea ce este  si cu ceea ce a fost, nu doar cu ceea ce ar putea fi (un Gigi Becali sofisticat, politicos si elegant in dialogurile cu femeile sau homosexualii, conducatori politici dedicati interesului public si extrem de credibili, oameni prietenosi, relaxati si educati si alte asemenea fantezii)

Altfel spus, iti propun sa ai o atitudine echilibrata fata de realitate, pozitionandu-te pe axa timpului in prezent, evident, si privind, simultan, trecutul si viitorul (posibil). Nu doar viitorul! (cum ar putea fi lumea dar, fir-ar ea a dracului, nu este) Ci si cum a fost lumea, milioane de ani inaintea ta. Acesta ar fi simtul perspectivei de care vorbeam, o trasatura pe care Martin Seligman (un psiholog), in modelul VIA (un model psihologic) o include in constructul numit intelepciune.

Da, asta incerc sa spun: pentru a fi o persoana cu o viata satisfacatoare, uneori chiar fericita, un anume nivel al intelepciunii pare a fi necesar.  Pentru asta nu e obligatoriu sa-ti petreci weekendul cu alde Seneca sau Eckhart Tolle (desi ar putea ajuta). Nici sa te muti in Manhattan (unde oricum e aglomeratie) sau sa te muti intr-un sat elvetian (unde vei muri de plictiseala) Nici sa consumi marijuana sau cocaina sau sa te rogi unui zeu invizibil si indiferent, sperand nevrotic la o viata mai buna dupa ce viermii se vor instala in corpul tau (desi inteleg foarte bine functiile sociale ale religiei, mai ales ca sunt sub influenta recenta a lui Haidt, tot o consider o forma social-acceptabila de drog)

Este nevoie, totusi, de ochi proaspeti (ca de copil), in sensul descris mai sus: priveste ceea ce este si raporteaza nu doar la ceea ce ar putea fi (si nu stim daca va fi vreodata, cel putin in termenii in care noi gandim realitatea) ci si la ceea ce a fost. Misca-te mai des pe acesta axa a timpului, si,eventual, daca nu te ajuta imaginatia, stai 24 de ore fara energie electrica si fara sa folosesti apa curenta, spalandu-te, de exemplu, intr-un lighean cu apa adusa de la izvorul din Cismigiu (pentru vizitatorii concitadini)

Sau incearca sa faci pipi pe strada, daca se poate intr-o intersectie, si vezi ce se intampla! Sunt suficient de explicit? Nu-i asa ca ai inceput sa zambesti? Felicitari, ai devenit deja mai prezenta in propria ta viata, eliberandu-te, fie si efemer, de stransoarea unor ganduri intepenite! Poate esti putin mai destinsa. Mai relaxata. Da, nemuritorul Gigi continua sa existe. Dar stii ceva? Este unul singur. Si oricum nu se compara cu un crocodil sau o hiena.

PS In aceasta dimineata s-au intamplat sute de mici lucruri bune. Poate ai remarcat cateva.

Am aflat, in sfarsit, dintr-o sursa sigura, ce s-a intamplat saptamana aceasta la Muzeul Taranului Roman (miercuri, mai exact). Vreau sa ma solidarizez cu protestatarii nonviolenti si hiper-toleranti si sa incriminez si eu, agitand simbolic un steag national si cantand la fluier (desi tu nu ma poti auzi), practicile unor angajati ai institutiei mai sus-amintite, angajati care isi imagineaza ca traiesc intr-o tara normala si ca homosexualitatea nu este o alegere, desi s-a demonstrat stiintific, in repetate randuri, ca este (asta ca sa nu aduc in discutie DSM-ul american din anii ’60, in care scria negru pe alb ca homosexualii sunt bolnavi mintal)

Este adevarat ca nu mai suntem in anii ’60, ba suntem chiar la 50 de ani distanta, dar asta nu anuleaza cuvantul Domnului, bunul simt, intuitia oamenilor echilibrati si, cum spuneam, sutele de articole stiintifice care arata ca nu exista nicio legatura intre nivelul testosteronului din uter si orientarea sexuala a viitorului adult.

Felicitari, stimati aparatori ai valorilor nationale si crestine! Doar nu veti fi de acord cu acceptarea publica a acestei tulburari mentale si nu veti accepta pericolul urias pe care il reprezinta pentru copiii nostri! Ce importanta are ca exista tari in care homosexualilor si lebienelor li se permite sa adopte copii? Nu tot ce vine din Occident este bun sau sanatos pentru fibra noastra morala incoruptibila!

Probabil acum 100 de ani o pasivitate asemanatoare a permis femeilor sa devina constiente de demnitatea lor, sa solicite si, in cele din urma, vai!, sa primeasca dreptul de a vota. Este suficienta o greseala capitala. Am invatat lectiile istoriei. A accepta ca femeile sa voteze presupune deja un urias efort de vointa si o reprimare a adevarului evident ca sunt inferioare si nu merita tratate intr-un mod atat de generos. Nu mai avem nevoie si de homosexuali care sa ne oblige sa nu-i discriminam, adica sa-i tratam ca pe alti oameni, diferiti, cand e limpede, mai ales pentru cei care stiu ca lumea a fost facuta in cateva zile, si nu a evoluat in miliarde de ani, ca diferenta lor este din spectrul patologic.

Salut, deci, actiunile civice de la mijlocul acestei saptamani si evoc, fara nostalgie,deoarece nu am participat, minunatele ruguri pe care au fost arse, in urma cu cateva secole doar, in jur de 500.000 de vrajitoare. Cumva, intr-un mod providential, natura umana reuseste sa-si pastreze reflexele ancestrale in lupta niciodata incheiata cu educatia si evolutia culturala.