deoarece zeii au plecat

Iisus Hristos, despre care stim deja ca iubeste intr-un mod inflacarat fotbalul, avand  o flatanta preferinta pentru echipa Steaua Bucuresti, conform unor dezvaluiri ale altfel discretului cetatean Becali Gigi, un obisnuit al manualelor de psihologie clinica, a reusit, ieri, o noua performanta, trimitandu-i acasa, cu coada (hmm!) intre picioare, pe tinerii consumatori de cannabis din oraselul Amsterdam.

As vrea, pe aceasta cale, sa ii multumesc.

Cateva multumiri, dar mai putine, merita cei 11 (+3) jucatori, care au alergat timp de 120 de minute, aproape fara oprire, spre invidia freudian reprimata a intelectualilor care se prabusc epuizati dupa un sprint de 15-20 de secunde. Nu l-as uita nici pe domnul Reghecampf Laurentiu, banuit pentru anumite pacate comise in tineretea lui, dar capabil, asa cum ne demonstreaza in mod regulat, sa insufle o alta atitudine, apropiata de devotament, sportivilor cunoscuti pentru vocabularul lor extrem de bogat, de dens si de expresiv.

21 spre 22 februarie a fost o seara minunata, gratie acestor oameni deja mentionati (inclusiv fantoma din primul paragraf). Insa nu doar ei merita felicitari. Au mai fost, pe stadion, in jur de 40.000 de indivizi, in majoritate barbati dar si, in cateva cazuri, prietene, sotii si, probabil, amante revendicative, plus copii care la ora aceea ar fi fost necesar sa doarma, daca ar fi avut parinti responsabili.

Cred ca este un sentiment placut sa te simti sustinut si incurajat de un stadion intreg (un pic si de cei 10.000 de euro care au putut fi castigati in numai doua ore, o lectie perpetua pentru idealistii care devin profesori si castiga exact aceeasi suma in 4 ani, dovedind, astfel, niveluri avansate ale inteligentei practice)

Fireste, toate aceste lucruri nu ar fi fost niciodata posibile fara simpaticul investitor crestin-ortodox, cel care a reusit sa trezeasca in zei pasiunea pentru echipa Steaua si in judecatorii de la Inalta Curte dorinta de a-l ajuta sa inteleaga ca nu e recomandabil sa sechestrezi oamenii in portbagaj, motiv pentru care l-au condamnat la 3 ani de inchisoare, cu suspendare, evident, facandu-mi ziua in care a fost anuntat verdictul extraordinar de frumoasa.

Viata este complexa, imi vine sa spun filosofand cu ochii in televizor, vazand pentru a nu stiu cata oara golurile lui Latovlevici si admirandu-i stapanirea de sine. Uneori, mi se pare, este pur si simplu savuroasa. Sunt aproape sigur ca cel mai faimos tanar din istoria umanitatii care nu si-a tinut promisiunile nu a avut nicio contributie la evenimentul de aseara si ca singurii responsabili pentru el sunt oamenii.

Insa, de dragul pastorului din Pipera, ajutat si de o doza semnificativa de substante provenite din oraselul deja amintit, as concede, astazi, ca Iisus traieste intr-un univers paralel, spiritual, si ca urmareste, cu pulsul ridicat (nestiind in avans rezultatul, un efect secundar al cuielor de acum 2.000 de ani), evolutiile fotbalistilor de la clubul Steaua, din motive care raman, ca sa zic asa, mari taine ale lui Dumnezeu, dar ar putea avea legatura cu anuntata donatie de un milion de euro facuta calugarilor introvertiti de la muntele Athos.

Deoarece zeii nu au plecat.

Insa de maine imi revin din euforie si promit, desi m-au lasat puterile, sa le trimit cateva unde cuantice, impachetate cu recunostinta, cetatenilor care ne-au daruit o seara minunata si o calificare memorabila, cel putin pana la urmatoarea intalnire, anume cu echipa Chelsea Londra, despre care nu stim in ce relatii se afla cu Iisus Hristos dar ar fi bine sa-si mobilizeze departamentul de PR.

Ii multumesc si lui Gigi Becali, impotriva tuturor cunostintelor mele de psihopatologie, fiind constient ca, fara el, viata in Romania ar fi fost nu doar mai putin toxica, femeile (sau homosexualii), de pilda, simtindu-se mai putin insultate, ci si mai plictisitoare. Iar olandezii de la Ajax, in frunte cu danezii, finlandezii, islandezii si belgienii lor, ne-ar fi zambit superior, reamintindu-ne de radacinile civilizatiei noastre, anume plaiurile mioritice pline de iarba.

Acest blog nu exista de capul lui. A fost creat, din punct de vedere tehnic, si este administrat, de o matahala de aproximativ 2 metri, pe nume Sorin, in a carui companie, nu stiu de ce, ma simt in siguranta.

Individul la care ma refer nu mi-a cerut niciodata nimic in schimb, pentru acest blog, nici pentru celalalt, ba chiar m-a ajutat si in alte situatii care ma depaseau (din pacate nu a reusit sa-mi gaseasca un fotomodel cu IQ 140, motiv pentru care trebuie sa ma multumesc cu ce am: fotomodelul cu IQ 130. Da, vreau si eu sa am urmasi dar, pentru ca nu ma pot baza pe genele mele, incerc sa ma supra-asigur unindu-le cu unele mai performante). Mai mult decat atat, a creat si alte situri (am aflat prin spionii mei), de asemenea lucrand gratuit. In mod evident, omul e dus cu capul.

Mai aveam o umbra de indoiala in raport cu ipoteza mea diagnostica (sau de speranta, depinde cum privesti) si ea a fost spulberata astazi, cand matahala m-a anuntat ca situl

http://furnicute.ro

este pe deplin functional. Stiu, de la Edward Wilson,specialist in mirmecologie,si dublu castigator al premiului Pulitzer (ce lacomie!) unele lucruri nu prea vesele despre furnicute dar aleg sa nu le fac publice, mai ales ca ele nu au nicio legatura cu ideea romantica din care s-a nascut situl mai sus citat. Daca ai uitat deja, fiind in plin proces degenerescent:

http://furnicute.ro

Poti sa dai si tu un click, mama ta de vizitator! Dar mai ales mama ta poate da un click, daca se intampla sa fie mai in varsta si sa aiba nevoie de una-alta. Mai multe nu-ti spun deoarece am incredere ca poti sa citesti si singura.

PS Parca vad ca urmeaza si albinutze.ro. Doar pentru regine si trantori.

Prin bunavointa unei agentii de presa am aflat astazi care sunt statele in care homosexualii se pot casatori si chiar adopta copii. Fiind interesat de progresul constiintei umane, merita sa le enumar:

Olanda (primul, in 2001), Belgia, Spania, Canada, Africa de Sud, Norvegia, Suedia, Portugalia, Islanda, Argentina si o serie de state din federatia Statelor Unite.

In numeroase alte tari exista legislatii privind uniunea civila a homosexualilor. Printre ele nu se numara si Romania.

Ce spune asta despre noi?

PS Zeii inca nu au plecat. Dar se pregatesc…

Pe situl lui dedicat gandirii critice, tanarul Sas Seramis (care nu mai este deloc tanar dar in felul acesta ii creez iluzia ca nu a intrat in declin cognitiv) a publicat un articol cu un titlu care mi-a contorsionat cortexul cingulat anterior: Iubirea orbitofrontala

Am gasit, inauntrul acestu articol, cateva idei interesante si le impartasesc, aici, cu tine, fara consimtamantul autorului:

Dupa mintea mea (banuiesc ca si a ta), iubesti fara inteligenta cand raspunzi unor nevoi din mintea ta, nu a lui (a ei), cand cauti sa-l sufoci cu grija, cu afectiunea ta, cand te sacrifici, cand esti intruziv(a), cand sabotezi orice initiativa, orice schimbare a celuilalt, cand ii limitezi spontaneitatea, cand cauti sa-l schimbi, pentru ca-l vrei altfel.

Si inca:

Maturitatea iubirii este atunci cand te poti indragosti, fara ca experienta iubirii sa-ti copleseasca alte zone ale propriei existente. Fiind matur, poti exercita un oarecare control (observa, te rog, un oarecare, caci nu te pui cu hormonii!), nu asupra excitatiei tale (pe nivelul fiziologic) si emotiei de dragoste (din plan psihologic), ci asupra actiunilor impulsionate de acestea.

Restul articolului poate fi ignorat. Totusi, daca mi-a scapat ceva?

Era sa treaca ziua fara un fragment 100% existentialist:

…viata insasi e o stare de tranzit intre nastere si moarte…un peron unde te zbati sa ocupi un loc intr-un tren…esti fericit ca ai prins un loc la clasa 1 sau la ferestra…altul e necajit ca a ramas in picioare pe culoar…altii nu reusesc sa se prinda nici de scari, raman pe peron sa astepte urmatorul tren…Si fiecare uita, poate, un singur lucru…ca trenurile astea nu duc nicaieri…cel care a ocupat un loc la ferestra este, fara sa stie, egal cu cel care sta in picioare pe culoar si cu cel care vine abia cu urmatorul tren…in cele din urma se vor intalni cu totii undeva, intr-un desert, unde chiar sinele se transforma in nisip.

PS Ii inteleg pe adolescentii care isi petrec timpul pe Facebook. Daca profesorii de limba romana le-ar recomanda astfel de carti si ei le-ar citi, Doamne Dumnezeule, nici nu vreau sa ma gandesc…