deoarece zeii au plecat

„Naufragiatul” pe un peron are cateva idei interesante si despre poezie. Prietenii blogului mai aplecati catre latura lirica a vietii ma vor ucide pentru ce voi face in continuare insa, din reziduurile sinelui meu mistic, inca mai cred in reincarnare:

A iubi soarele cand cobra se leagana in jurul uni om care tipa e mai degraba un fel de complicitate, imi spuneam. Si mi se parea ca intreaga primavara trecuse de partea cobrei.

Intreaga primavara incuraja cobra sa urmareasca victima, sa fie necrutatoare. Doamne, cum putusem fi atat de orb? Soare, primavara, poezie. Dar ce sa faca poezia impotriva cobrei? Stiti ce mi-a trecut prin minte atunci? Un gand absurd pe care nu reuseam sa-l alung:

Ca poezia cea mai frumoasa nu e decat o forma de esec si de tradare.

PS1 (pentru cei care nu au citit romanul) „Cobra” este un simbol al raului.

PS 2 (pentru cei care asteapta sa scriu despre Dumnezeu) In curand!

Am promis ieri ca revin cu un alt fragment din Octavian Paler, la ora la care vorbim transat in felii subtire de o armata de nematode, insa numai daca vei fi fost cuminte (si nu te-ai jucat cu serpii). Din nefericire inca nu detin aceasta informatie intrucat mesagerii mei infiltrati in spuma cuantica nu si-au facut datoria (adica nu m-am putut bransa la campurile tale vibratorii, ca pe vremuri, pentru a extrage din inconstientul tau informatia necesara).

Prin urmare, trebuie sa te multumesti astazi cu un alt fragment, despre autenticitate:

Mai ales ma persecuta idee ca toti in jur aveau masti de sticla. Eu singur umblam cu chipul meu adevarat si vulnerabil. Din pricina asta mi se parea ca pe strada trecatorii se uitau dupa mine mirati. Devenisem o ciudatenie, probabil, din moment ce mastile erau normale.

PS Pana maine imi reglez chakrele si imi rechem toti spiridusii, gnomii si zanele si voi publica fragmentul promis daca aflu ca ai lasat serpii (si paianjenii veninosi) in pace.

Spre sfarsitul adolescentei o prietena m-a convins, cu mijloace specifice varstei, sa-l citesc pe un anume Octavian Paler. Si mi-a pus in brate Viata pe un peron. Am fost impresionat, recunosc (mai ales de insistentele ei). Cativa ani mai tarziu am cumparat propriul meu exemplar (si, recunosc din nou, am fost interesat si de felul in care viata ar putea fi precum o corida). Doar ca, in acele timpuri, eram idealist, cum e bine sa fie orice tanar plecat in aventura condusa, din subterane, de cei 46 de cromozomi.

Zilele trecute, fiind in cautare de spatiu vital, am scormonit in unghere inaccesibile si ghici peste ce am dat! Da, cartea domnului Paler, devenit intre timp hrana apetisanta pentru fiinte longiline fara ochi, iubitoare de intuneric. Am rasfoit-o curios si m-am trezit recitind-o, cu sentimentul ca o citesc pentru prima oara (sunt sigur ca iti e cunoscuta aceasta experienta: sa vezi un film sau sa citesti o carte la intervale mari de timp si sa ti se para cu totul altfel)

„M-am maturizat!”, mi-am spus eu, modest, in sinea mea. Iata ce spune autorul, printre altele:

In realitate exista mai multe feluri de oameni. Exista calaul, exista victima, exista martorul care se amuza, exista martorul indiferent, care nu aude sau pleaca pentru ca nu-i place spectacolul, il deranjeaza sau il face sa sufere.

PS Si, daca esti cuminte si nu te joci azi cu serpii, maine iti promit fragmentul despre Dumnezeu.

Masochistul: Te rog, loveste-ma!

Sadicul: Nu vreau!

Maria este studenta la Arhitectura, in anul 3, iar Marian studiaza Biologia. Amandoi au 22 de ani si se cunosc de mai bine de un an. Maria s-a nascut si a copilarit la Brasov, Marian este bucurestean. In vara aceasta, pentru ca se simt foarte bine impreuna si au preferinte similare, au calatorit prin Europa. La un moment dat, cand erau undeva prin Franta, intr-o seara, fiind cazati la o pensiune pe malul marii, li s-a parut distractiv sa aiba si o relatie sexuala.

Mai trebuie sa stii ca Marian a folosit un prezervativ iar Maria lua deja pilule anticonceptionale, de mai bine de 6 luni. Niciunul dintre ei, la momentul relatiei lor sexuale, nu era angajat intr-o relatie de cuplu. Partida de sex a fost frumoasa si au hotarat, de comun acord, sa nu o mai repete (si nici sa relateze cuiva intamplarea). Restul calatoriei a decurs in conditii foarte bune si s-au intors in Romania foarte satisfacuti de acest proiect de vacanta.

Si acum intri tu in scena, in felul urmator: crezi ca Maria si Marian au gresit din punct de vedere moral dorindu-si simultan si acceptand sa aiba o relatie sexuala „just for fun”? (precizez, nu a existat cineva care sa convinga pe altcineva, pur si simplu li s-a parut o idee interesanta)

In cazul in care nu esti o persoana dogmatica, convinsa de caracterul otravitor (pentru suflet) al relatiilor sexuale premaritale, imi imaginez ca ai raspuns cam asa: nu, cei doi tineri adulti nu au gresit din punct de vedere moral avand o relatie sexuala pe care si-au dorit-o amandoi.

Si acum sa ne gandim la aceeasi poveste, cu mici modificari: Maria nu a copilarit la Brasov ci la Bucuresti si nu-l cunoaste pe Marian de un an ci de 22 de ani. Il cunoaste chiar foarte bine, fiind frate si sora. Consecvent, cum ma stii, revin cu aceeasi intrebare: au gresit cei doi tineri avand o relatie sexuala liber consimtita?

Senzorii mei telepatici imi spun ca esti dezgustat(a) de aceasta varianta a povestii iar raspunsul tau este un categoric „nu”! Ok. Tinand cont de toate amanuntele pe care ti le-am dat (contraceptie, confidentialitate, absenta urmarilor emotionale), de ce, in acest caz, ti se pare inacceptabila moral alegerea lor?

P.S Cu recunostinta transmisa pe canale cuantice indivizilor pe nume Haidt, Koller si Dias!