Arhiva pentru ‘Inteligenta’

“little or no empirical basis”

17 10 2012

Pe situl personal, domnul Sas Seramis, cunoscut admirator al metodei stiintifice de investigare a realitatii, a publicat recent un articol devastator despre multiplele beneficii iluzorii ale ultimei mode (in Romania), NLP-ul. Intuitia mea este ca, inainte de a-l scrie, a privit destul de mult in stanga-sus, in incercarea zadarnica de a-si aminti numeroasele studii ISI in care legatura dintre directia privirii si accesarea amintirilor este demonstrata.

Pentru alte afirmatii la fel de fanteziste ii recomand tanarului meu coleg, posesorul unui doctorat in psihologie, sa exerseze mai mult rapportul cu trainerii NLP si sa-si dea jos diploma simbolica de Critical Thinking Master Practitioner, deoarece (cu ultima) nu va castiga prea multi adepti in tara in care zeci de mii de oameni venereaza, anual, in luna octombrie, o colectie de oase.

ce-ti mai face alela 5?

22 09 2012

Daca ai un pic de rabdare o sa ma uit cu atentie la unul din numeroasele tale brate. Cum, nu stiai ca ai mai multe? Da, prietene, iti voi cerceta, meticulos, bratul lung al cromozomului 6 in cautarea unei gene pe nume IGF2R (mai tehnic, some quantitative trait loci sau QTLs).

Ai rabdare, te-am rugat, examinarea dureaza un pic! Dar merita, sa stii! Sunt sanse sa-ti spun cate ceva despre inteligenta ta desi nu am schimbat decat formule de politete. De ce? Deoarece aceasta este una din acele gene care par a avea un efect asupra inteligentei generale (gene cu efecte mici dar semnificative)

IGF2R are 7 forme moleculare diferite (alele) iar una dintre ele (alela 5) pare a raspunde pentru patru puncte IQ si 2% din varianta inteligentei in randul indivizilor normali (fara retard). De unde stiu? Dintr-un studiu, fireste! Din pacate studiul din 1998 nu a putut fi replicat in 2002 (vezi articolele) Insa el este extrem de valoros deoarece ne apropie de intelegerea legaturilor dintre gene si abilitatile cognitive.

. Ball D, Hill L, Eley TC, Chorney MJ, Chorney K, Thompson LA, Detterman DK, Benbow C, Lubinski D, Owen M, McGuffin P, Plomin R. Dopamine markers and general cognitive ability. Neuroreport. 1998 Jan 26; 9(2):347-9.
Plomin R, McClearn GE, Smith DL, Vignetti S, Chorney MJ, Chorney K, Venditti CP, Kasarda S, Thompson LA, Detterman DK, et al. DNA markers associated with high versus low IQ: the IQ Quantitative Trait Loci (QTL) Project. Behav Genet. 1994 Mar; 24(2):107-18.
. Hill L, Craig IW, Asherson P, Ball D, Eley T, Ninomiya T, Fisher PJ, Turic D, McGuffin P, Owen MJ, Chorney K, Chorney MJ, Benbow CP, Lubinski D, Thompson LA, Plomin R. DNA pooling and dense marker maps: a systematic search for genes for cognitive ability. Neuroreport. 1999 Mar 17; 10(4):843-8.
. Fisher PJ, Turic D, Williams NM, McGuffin P, Asherson P, Ball D, Craig I, Eley T, Hill L, Chorney K, Chorney MJ, Benbow CP, Lubinski D, Plomin R, Owen MJ. DNA pooling identifies QTLs on chromosome 4 for general cognitive ability in children. Hum Mol Genet. 1999 May; 8(5):915-22.

Chorney, M.J., Chorney, K., Seese, N., Owen, M.J., Daniels, J., McGuffin, P., Thompson, L.A., Detterman, D.K., Benbow, C., Lubinski, D., Eley, T. and Plomin, R. (1998). A quantitative trait locus associated with cognitive ability in children. Psychological Science, 9, 159-166.

Hill L, Chorney MJ, Lubinski D, Thompson LA, Plomin R. A quantitative trait locus not associated with cognitive ability in children: a failure to replicate. Psychol Sci. 2002 Nov; 13(6):561-2.

spune-mi cat castigi ca sa-ti spun daca ai aplicat pentru un alt job

10 09 2012

34.450 de dolari, atat este venitul mediu in Statele Unite. Tu, in schimb, lucrezi in Romania. Hai sa presupunem (am incredere in potentialul tau) ca exact aceasta este suma pe care o castigi anual. Il mai stii pe ochelaristul acela din liceu, cel care statea in prima banca si punea intrebari tampite (in opinia ta, la acea vreme)? El castiga, acum, tot in Romania, 50.000 USD.

Si pe fata aceea draguta, de la clasa cealalta, care te-a refuzat in mod sistematic, atunci cand i-ai propus anumite lucruri scandaloase, cu suport hormonal, ti-o mai amintesti? Ea castiga acum 6.000 USD/an.

Acestea sunt datele de start. Plecand de la ele incercam sa ghicim cine dintre voi trei (tu, ochelaristul, papusa) inregistreaza un nivel superior al satisfactiei la locul de munca. Singurele informatii, iti reamintesc, sunt veniturile anuale: 34.450, 50.000, 6.000. Cine ar putea fi mai multumit? Tu, el sau ea?

Ok, acum, dupa ce ai facut estimarea (si-mi imaginez ca, din modestie, nu te-ai plasat pe tine pe primul loc si, oricat de politicos ai fi, nu ai asezat-o in frunte nici pe domnisoara cu chip angelic si sani siliconati), este timpul sa afli ce spune si stiinta. Stiinta psihologica, pentru a fi mai precis.

Am hotarat sa scriu acest articol deoarece mi se pare ca am fost nedrept cu psihologia organizationala, un domeniu foarte respectabil al psihologiei. Iata cum suna, sprijinita empiric de numeroase studii, una din cele mai puternice afirmatii ale acestui domeniu (sursa mea este Adrian Furnham, unul din psihologii mei preferati, si nu din motive asociate cu name-letter effect):

La locul de munca exista o relatie foarte slaba intre plata si satisfactie.

datorii si creante (contabilitate divina)

11 08 2012

Astazi fiica-mea a comis-o. Harst! (aceasta a fost consecinta, eu fiind cunoscut pentru reflexele mele ultarapide) Da, am lovit-o, dar sa nu crezi ca nu i-am oferit explicatii: „Draga mea”, i-am spus eu odraslei (e un exemplu fictiv, nu am o fetita de 5 ani), „eu sunt instrumentul lui Dumnezeu. Tu ai o karma grea, dintr-o viata anterioara, si aceste lovituri pe care ti le administrez, care imi sunt inspirate de Domnul nostru la care si tu te rogi, inainte de culcare, te ajuta sa te purifici.”

Ce zici, prodecez bine? Eu chiar cred ca odorul are o karma dificila, dintr-o viata anterioara (apare limpede pe astrograma), si, pentru a nu se confrunta cu evenimente neplacute, cand va fi mai mare, „accidente”, cum ar zice unii ignoranti din punct de vedere spiritual (dar care se cred destepti), mi se pare mai intelept sa se elibereze de ea acum. Eu nu vreau sa o bat, nu sunt o bruta si nici un impulsiv, dar o lovesc pentru binele ei. Peste un timp, spiritul ei, care intelege ratiunea superioara a loviturilor mele, imi va multumi, sunt convins de asta. Deja, la cate bataie a mancat pana acum, cred ca a compensat cel putin jumatate din karma cea rea (Marte retrograd in casa a saptea imi spune ca a fost o persoana violenta in relatia de cuplu, intr-una din vietile anterioare).

Mi-e necaz, totusi,pe unul din prietenii mei, un tip pe care il admir dar care nu va ajunge in Paradis, fiind ateu, care mi-a zis candva, si nu pot sa-mi scot asta din cap, ca ar fi de acord cu ideea ca Dumnezeu isi doreste ca noi sa evoluam dar nu poate pricepe de ce este nevoie sa ne chinuie si sa ne trimita tot felul de suferinte („accidentele”), adica, pe scurt, sa ne faca rau. M-a pus un pic pe ganduri si uneori ma roade aceasta idee. Totusi, increderea mea in Dumnezeu este deplina: „Doamne, tu stii mai bine, cine sunt eu sa-ti contest vointa?”

Insa nenorocitul de gand revine din cand in cand. In fond, daca Dumnezeu face pe cineva sa sufere, deoarece a gresit si vrea sa-l invete ceva, nu ar putea gasi o formula mai blanda? Mai inteligenta? Mai umana? (ptiu!) Si, atunci cand Dumnezeu trimite suferinta asupra cuiva, mai putem spune ca respecta drepturile omului?

Nu le respecta, normal, dar Dumnezeu este deasupra drepturilor omului, acesta este raspunsul corect. Daca Dumnezeu face pe cineva sa sufere El o face cu un sens, actiunea respectiva face parte dintr-un plan mai larg pe care mintea omeneasca nu-l poate patrunde (de exemplu, desi eu sunt un pacifist, o persoana nonviolenta, un fel de verisor al lui Albert Schweitzer, Dumnezeu se foloseste de mana mea pentru a diminua karma putreda a lu’ fie-mea).

Sunt sigur ca tu, draga cititorule, cu mintea ta limitata de animal rational, nu poti intelege aceste taine, dupa cum nici eu nu le inteleg pana la capat. Si, purtat de asa-zisa ta logica de maimuta fara par (vezi Desmond Morris), ai fi inclinat sa spui ca explicatiile mele sunt doar niste rationalizari ridicole, de care ar rade si curcile daca ar avea putin mai multa minte (si muschi zigomatici). Dar eu stiu ca sunt adevarate pentru ca le simt adevarate, in sufletul meu. Si mai stiu ca fata mea este pe maini bune, mai ales daca va continua sa-si spuna rugaciunile si sa inteleaga ca Dumnezeu o iubeste si nu vrea moartea pacatosului ci indreptarea lui.

Eu sunt doar un umil instrument in mainile Lui si nu-mi permit sa-L judec. Nu am aroganta oamenilor de stiinta sau, mai nou, a zanaticilor indoctrinati cu gandire critica. Acolo unde Dumnezeu bate creste frumos si apare mult rod. Nu-mi spune ca acestea sunt halucinatii sau mecanisme primitive de aparare. Tu nu stii ce simt eu. Iar eu simt ca Dumnezeu exista. Exista si actioneaza prin oameni. Si vrea sa-i faca mai buni.

Ia stai! Pfiii, asta mica mi-a varsat berea (sticla vichy, 0.33 litri)! Uite, vezi cum isi ingreuneaza karma? Ma duc sa o ajut sa se purifice. Ti-am zis cum, poti incerca si tu, daca ai puradei, e garantat. Kicks Incorporated. By God. Only for kids.

maimute cu ceas (elvetian)

10 08 2012

Cu putin timp in urma am scris un articol despre ceva misterios pe nume „ropotrix”. Articolul respectiv are aproximativ 3.500 de caractere. In opinia ta, ar fi fost posibil sa fie scris de o maimuta (maimuta unei vecine, jur ca nu glumesc) lasata sa tasteze la intamplare? Cu alte cuvinte, este de neimaginat ca o maimuta sa nu fie doar la fel de inteligenta ca Wittgenstein, de unde m-am inspirat, ci si capabila sa-si transmita ideile folosind un Microsoft Word 2010? (cu licenta platita)

Hai sa facem un calcul: laptopul meu are aproximativ 80 de taste. Din motive legate de simplitate voi considera ca sansa oricarei taste de a fi apasata de maimutica noastra (am devenit afectuos fata de animale, nu stiu de ce) este aceeasi, in acest caz de 1/80. Care ar fi fost probabilitatea ca, lasata de capul ei, maimuta cea simpatica sa scrie, in mod intamplator, textul despre ropotrix?

E usor, trebuie doar sa luam fractia 1/80 si sa o ridicam la puterea 3.500 (numarul de caractere al textului). Te rog, fa tu calculul, nu sunt in cea mai buna dispozitie dupa noile evolutii din gradina zoologica (berbecul, gastele, papagalii etc.) Ai obtinut, sper, o probabilitate destul de mica. Dar nu egala cu zero! (nu incepi sa ai o parere mai buna despre maimute?)

0,0125 inmultit cu el insusi de 3.500 de ori! Pare extrem de improbabil daca dragalasul animal ma viziteaza o singura data si nici atunci stapana lui (o blonda) nu-i permite sa stea mai mult de o ora. Insa cum ar fi daca maimuta ar avea la dispozitie saptamani sau luni in sir si, mai mult decat atat, pentru aceasta operatiune ar fi mobilizate toate maimutele din Romania (sunt sigur ca mai exista, macar in versiuni modificate) si, eventual, din tarile vecine, norocoase posesoare ale unor tichete de asteptare pe lista Schengen?

Cu un numar suficient de maimute si cu un interval temporal generos, te asigur, textul va fi scris. Ma simt usor jenat sa recunosc asta si cred ca nici lui Wittgenstein nu-i este usor, in universul lui paralel in care exista in calitate de esenta spirituala pura. Dar gandul ca te-am ajutat sa intelegi mai bine calculul probabilitatilor imi compenseaza stinghereala contextuala. In plus, daca ma gandesc mai bine, e vorba de o ruda a mea si a a ta, de ce sa ne fie rusine? (si sa ne alegem cu cine stie de karma transgenerationala imposibil de sters cu buretele gandirii atente)

P.s Orice asemanare cu argumentul proiectului avansat, in secolul 18, de un anume William Paley, teolog de profesie, este voita si proiectata in avans. Poate si tu crezi despre corpul tau ca a fost proiectat, pe o planseta, de Dumnezeu, tot asa cum ceasornicarul are, in mintea lui, felul in care trebuie sa arate un ceas. Semanam (vorbind cu mai multa precizie, semeni cu un sine mai vechi al meu). Si am putea semana si mai mult daca am studia, nu neaparat impreuna, mai ales daca nu esti o extraterestra sexy, teoria probabilitatilor.