deoarece zeii au plecat

Domnul Sas Seramis, doctor in psihologie, animat de dorinta copilareasca de a tine pasul cu mine, publica pe situl personal un articol despre materiile care pot fi studiate de studentii psihologi de la Oxford:

http://www.sasseramis.ro/psihologie-din-secolul-xxi

Fiindu-i mila de noi, tanarul mai sus mentionat citeaza un text oficial al universitatii prin care viitorii studenti sunt informati ca, in acel loc (Oxford University, locul 2 in lume) NU vor studia psihanaliza si discipline inrudite.

Vai, vai, cum asa? Nu mi-as fi imaginat vreodata una ca asta! Fabuloasa gandire psihanalitica, sa nu fie ea predata la Oxford? Genialele intuitii ale marelui vindecator Sigmund Freud (si ale urmasilor), sa nu fie ele apreciate de profesorii si cercetatorii din acest spatiu incarcat de legenda? Ce se intampla, oare? Cum e posibil ca o facultate evaluata ca fiind in varful invatamantului psihologic sa nu realizeze ceea ce universitatile Spiru Haret si Titu Maiorescu, de exemplu, au inteles de mult?

Sunt uimit. Cred ca britanicii sunt, pur si simplu, gelosi. Exclud posibilitatea de a avea discernamant si a-si fi dat seama ce anume este valoros, si merita sa fie predat, respectiv ce anume nu are valoare si poate fi ignorat in liniste.

Domnul Sas Seramis, doctor in psihologie, anunta, pe blogul dansului, ca urmeaza sa organizeze un curs ABC (nu precizeaza daca publicul tinta este format din prescolari) in care urmeaza sa predea o serie de strategii care, chipurile, i-ar ajuta pe oameni sa fie mai echilibrati emotional si, uneori, mai fericiti.

http://www.sasseramis.ro/abc

Ah, vreau si eu! Dar cursul nu indeplineste toate criteriile: nu ofera delicioasele explorari inutile ale copilariei (punctate de inventarea ad-hoc a unor traume inexistente) si nici uimitoarele vizualizari ale succesului in viata, produse cu ochii deviati optimist in coltul din dreapta-sus al campului vizual.

Pacat! Sunt, am impresia, ghinionist. Sau, in cuvintele nemuritorului primar de sector, soarta mea a fost dictata de destin.

La volan. Ai condus si astazi, nu-i asa? (stiu ca exista si prieteni ai blogului care merg doar cu bicicleta…sau, chiar exista?) Si un sofer incompetent („cine i-a dat carnetul acestui idiot?”) ti-a taiat calea, a intrat pe banda ta fara sa semnalizeze, nu ti-a acordat prioritate, ma rog, lucruri pe care tu nu le faci niciodata.

Nu e prima oara cand ti se intampla asta. De fapt, ti se intampla zilnic. Norocul tau ca reactionezi. Da, nu esti o victima! Il injuri! Si pe buna dreptate (adica furia ta este indreptatita). Handicapatul acela chiar merita sa fie injurat (inca nu ai reusit sa rezolvi enigma privitoare la obtinerea carnetului)

In mod sigur nu te aude si probabil nici nu te vede. Dar tu il injuri. Te infurii. Asa faci mereu (sau destul de des). Nu te poti controla (vai, ce-am spus?) Dar de ce sa te controlezi? Furia ta este justificata. Si este placut sa o exprimi.

Produce ea un efect asupra soferului in mod clar incompetent? (si idiot, si idiot!) Nici unul. Comportamentul lui nu se schimba. Furia ta produce efecte doar in tine! Ce fel de efecte? Unele placute („te racoresti”) si altele mai putin placute. Iti strica dispozitia! (stii cum e sa te simti grozav si brusc un imbecil sa-ti taie calea, nu-i asa? S-a dus dracului dispozitia ta fericita!)

Dupa ce l-ai injurat nu este exclus sa te gandesti in continuare la el. Ganduri intunecate!  Sunt aceste ganduri de natura a-ti aduce inapoi dispozitia pozitiva pe care o aveai inainte de incident? Fireste ca nu! Mai mult, gandurile intunecate (pe care nu le poti controla si nici nu vrei, corect?) iti alimenteaza starea de nervi (pe care o porti cu tine si o oferi, cu generozitate, si altora)

Prin urmare, ce-ai obtinut fiind furioasa?

Si, daca ceea ce ai obtinut (o stare proasta) nu este ceva valoros, cum crezi ca ar fi intelept sa procedezi pentru ca data viitoare sa obtii altceva? Repetand comportamentele deja descrise? Sau facand ceva diferit?

Stiu, esti o persoana rationala si esti de acord cu ideea de mai sus (pentru a obtine ceva diferit este necesar sa te comporti diferit). Dar vrei  si sa actionezi intr-un astfel de sens? (nu doar sa te gandesti: strategie cognitiva) Si, de dragul discutiei, in cazul in care vrei, poti invata?

PS Iti garantez ca exista modalitati prin care poti ajunge sa iti pastrezi linistea interioara in ciuda traficului din Bucuresti (sau din alte orase asemanatoare). Nu in sensul de a deveni un maestru Zen (indivizi care stau ascunsi prin manastiri) ci de a reusi, cel mai adesea (deci nu mereu, esti doar o fiinta umana), sa-ti pastrezi o dispozitie pozitiva in ciuda evenimentelor externe (soferi idioti)

PPS Imi pare rau, pentru a le afla (de la mine) trebuie sa platesti. Hmm, ce placut ma simt!

Luni dimineata. Tocmai am baut un pahar cu apa plata. De ce nu am baut un pahar de vin? Sau de bere? Sau de vodca? Nu, nu pentru ca nu sunt alcoolic ci pentru ca am vrut sa beau un pahar cu apa.

Si acum hai sa ne gandim impreuna: daca eu am vrut sa beau un pahar cu apa si chiar am baut, sunt sau nu un om liber? Dintr-o anumita perspectiva, sunt: imi controlez comportamentul si imi satisfac dorintele („fac ceea ce vreau”) Dar din alta perspectiva nu sunt!

Da, am dorit sa beau un pahar cu apa, chiar am baut si, cu toate acestea, nu sunt un om liber (nimeni nu este: in cazul in care te gandeai adineauri ca tu ai fi). De ce?

Deoarece nu eu am decis sa am aceasta dorinta.

Dorinta de a bea un pahar cu apa, luni dimineata, nu a fost aleasa de mine. Dorinta a fost un eveniment neural produs de creierul meu. Eu nu ma aflam undeva intr-un spatiu transcendent, adancit in propria mea beatitudine, si, la un moment dat, nu am spus „Sa fie o dorinta! Dorinta de a bea un pahar cu apa.”

De ce nu am dorit sa beau un pahar cu suc de mandarine? Nu stiu. Nu mi-a trecut prin cap aceasta dorinta. Creierul nu a produs aceasta dorinta (sucul de mandarine) Am fost eu liber sa beau un pahar cu suc de mandarine? Fireste ca nu, nici macar nu m-am gandit la asta. Dar am fost liber sa beau un pahar cu apa?

Doar dintr-un anumit punct de vedere (compatibilist, pentru amatorii de fineturi filosofice). Din alt punct de vedere (determinist) nu am fost, nu sunt si nu voi fi niciodata un om liber. Libertatea de a alege, din aceasta perspectiva, este o iluzie. O iluzie necesara, produsa ce creier, servind excelent supravietuirea. Dar o iluzie. Nu e usor sa intelegi asta. Aproape ca as spune ca este revoltatoare o astfel de constientizare (de ce ai ales sa citesti acest articol, hihi?)

Imi plac foarte mult oamenii care sustin ca avem liber arbitru, adica un fel de esenta spirituala neinfluentata de nimic din care se nasc alegerile. Sunt o sursa inepuizabila de buna dispozitie. Cred ca si pentru Gregory Walton de la neinsemnata universitate Stanford (un baiat care studiaza, din punct de vedere psihologic, natura sinelui si a identitatii, adesea intr-un context motivational: asa l-am si descoperit, sunt pasionat de noua stiinta a motivatiei, pe cale de a se naste)

Bryan, C. J., Walton, G. M, Rogers, T. & Dweck, C. S. (2011). Motivating voter turnout by invoking the self. Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America.

Walton doar i-a intrebat pe oameni daca este important pentru ei sa mearga la vot a doua zi. Oameni liberi, cetateni americani. Insa i-a intrebat in doua feluri, usor diferite:

• Cat este de important pentru tine sa votezi la alegerile de maine?
• Cat este de important pentru tine sa fii un votant la alegerile de maine?

Intr-o proportie statistic semnificativa cei care au avut de raspuns la a doua intrebare au mers la vot a doua zi. Stiu si de ce dar nu-ti spun (poate te motivez sa cauti singura). Insa raspunsul are mare legatura cu psihologia. Stiinta psihologica.  Stiinta care reprezinta o sursa de putere (nu doar cognitiva).

Ah, si oamenii au liber arbitru, desigur. Ei aleg sa mearga la vot.

Intamplarea a facut ca in ultimul timp o serie de oameni sa-mi ceara sfaturi in privinta managementului timpului. Cum nu intentionez sa ma imbogatesc taxand fiecare solicitare cu 100 de euro am hotarat, probabil impotriva intereselor mele pe termen lung, sa impartasesc aici (in spatiul public vizitat de cateva persoane norocoase) cea mai eficienta tehnica pe care o cunosc, tehnica bazata pe mecanisme psihologice validate stiintific. Iata ce ai de facut:

1. Identifica, mai intai, toate lucrurile/activitatile pe care trebuie sa le faci (este necesar sa le faci, indiferent daca-ti plac sau nu)
2. Aranjeaza-le intr-un clasament, „sus” (pe primele locuri) fiind cele care iti plac cel mai mult si doresti sa le faci iar „jos” (pe ultimele locuri) fiind cele pe care, daca ai putea, nu le-ai face niciodata (sau le-ai amana cat mai mult)
3. Incepe de jos!

PS M-am razgandit (pentru ca sunt flexibil din punct de vedere cognitiv): Voi publica un cont in care sa virezi suma de bani mentionata in primul paragraf.