deoarece zeii au plecat

Iti plac spitalele? Dar doctorii? (dar tinerele rezidente…because I can’t help it) Nu stiu cat de des ai de-a face cu aceasta categorie profesionala. Din fericire pentru mine, gratie unor gene bune (sau stilului de viata, nu voi sti niciodata), intersectiile mele cu sistemul public de sanatate au fost minime (exclud bransa stomatologilor, pe care am vizitat-o des, inclusiv cu rezultate romantice, in vremea studentiei)

Dar cunosc oameni care s-au intalnit cu sistemul (chiar des) si, unii dintre ei, inca o mai fac. Nu as vrea sa intelegi ca ma refer doar la medicii din Romania. In nici un caz! Ma refer, in acest articol, la medicii din toata lumea deoarece cu totii impart aceeasi natura umana (acelasi mecanism psihologic pe care il voi sublinia imediat)

Afirmatia pe care o fac (si o voi sustine cu dovezi psihologice) este urmatoarea:

Medicii sunt inclinati catre excese in prescrierea medicamentelor si in alegerea interventiilor.

Oh, nicio noutate, nu-i asa? Cu greu iti amintesti un doctor care sa te fi trimis acasa fara a-ti propune sa treci mai intai pe la farmacie (sau sa-ti fi recomandat doar mai multa miscare, o hrana mai sanatoasa si, desigur, sa renunti la  pornografia de pe Internet,ah, scuze, nu se aplica in cazul tau, mai ales daca esti purtatoare de cromozomi XX)

Dar de ce  fac asta medicii? De ce, dimpotriva, nu sunt inclinati catre a prescrie un numar minim de medicamente? De ce nu aleg cele mai putin invazive interventii? De ce nu amana o operatie avand mai multa incredere in forta organismului de a se regenera?

Nu insinuez ca au un pact secret cu Big Pharma si sunt cointeresati in vanzarea medicamentelor. Este cazul unora, stiu din surse sigure, insa explicatia pe care o avansez eu nu e de natura economica ci de natura psihologica (si are o „arie de acoperire” mult mai mare). Medicii prescriu excesiv de multe medicamente (in viziunea mea, accept ca pot gresi) deoarece au un anumit tip de minte (ca si noi, pacientii, doar ca la ei se manifesta intr-un fel si la noi in alt fel: noi cumparam ceea ce ei ne spun sa cumparam, hi hi!)

Il rog din tot sufletul pe Mos Craciun, in acest moment, sa faca in asa fel incat acest articol sa nu fie citit de prea multi medici sau, daca se poate, sa nu fie citit de doctoritele (sic!) care ma vor trata pe mine, in viitor (Mos Craciun trebuie sa stie, doar are rude paranormale, cu inzestrari paranormale, vreau sa spun, de tipul omniscienta si omnipotenta)

Iata de ce cred eu, dupa ce am studiat o vreme psihologia (in ultimul timp: psihologia evolutionista), ca medicii sunt predispusi catre doze exagerate si tratamente excesive (evident ca nu ma refer la absolut toti medicii, precizare pentru pedanti):

Inainte de a-si proteja pacientii medicii sunt mai inclinati sa se protejeze pe ei insisi.

Nimic condamnabil. Doar natura umana selectata evolutionist. Un medic risca mai mult daca prescrie mai putine medicamente (sau o doza mai mica). Pacientul poate muri sau se poate imbolnavi mai grav. Asa ca medicul este inclinat sa minimizeze riscul cu pretul unor costuri suplimentare pentru pacient. Dar macar acesta (pacientul) nu moare si, in tarile avansate, nu-l da in judecata pentru malpraxis.

Este faimoasa problema a falsului pozitiv si a falsului negativ. Mai bine sa tratezi ceva ce nu exista (sau nu e foarte grav) decat sa nu tratezi ceva ce exista (si il poate ucide pe pacient).

Daca un vecin surescitat iti spune ca iti arde casa, in timp ce tu esti la supermarket (cumparand chibrituri?), nu va fi mai bine sa te duci sa vezi despre ce e vorba (acceptand costul unui consum inutil de energie, daca locuinta este bine-mersi) decat sa nu te duci sa verifici? Poate chiar arde, de ce sa risti?

Specialistii stiu deja ca falsul pozitiv se numeste eroare de tip 1 (de fapt casa nu arde) iar falsul negativ se numeste eroare de tip 2 (casa arde dar tu nu crezi). Noi toti avem aceste mecanisme incorporate undeva in capetele noastre (deoarece sunt construite genetic). In functie de diversele situatii, contexte sau domenii in care activam, ele se manifesta intr-un fel sau altul.

Exemplul meu de astazi ii vizeaza pe doctori doar pentru ca au foarte multa vizibilitate (am un real respect pentru stiintele medicale). Insa in niun caz nu se rezuma la ei. Iti vine sa crezi ca se aplica si celor chemati (si platiti foarte bine) sa imparta dreptatea? Da, chiar specialistii in drept, pe numele lor magistrati sau judecatori, sunt vulnerabili la cele doua erori si inclinati sa se autoprotejeze in loc sa protejeze drepturile cetatenilor (Oh, Doamne Atotmilostiv si corect, sper sa nu-mi pun in cap chiar cele mai prestigioase categorii profesionale!)

Dar de ce sa incheiem pe un ton pesimist? Au venit Sarbatorile, e timpul colindelor inocente si al entuziasmului nemotivat! Exista, intr-adevar, cele doua device-uri care ne distorsioneaza perceptiile si ne influenteaza actiunile. Dar si noi, de acum, stim ca exista! Corect?

Prietene, am intrebat „corect?”, de ce nu raspunzi? Iti recomand aparatele auditive Resound Essence, varianta intraauriculara, cu durata a bateriei pana la 372 de ore. Este dedicata persoanelor cu pierderi medii pana la profunde. Poate ca pierderile tale sunt superficiale dar de ce sa risti?

Da, da. Cum? Ce zici acolo?

In loc sa-l astepti pe Mos Craciun iti propun un experiment mai interesant (desi ar putea parea banal): Fie doua pahare identice, unul plin cu apa si celalalt complet gol (fara nici un strop de apa). Ambele se afla pe masa ta din bucatarie (nu te intreba cum am ajuns acolo pentru a realiza setting-ul acestui experiment: nici in cazul lui Mos Craciun (sau variantele lui mai spirituale) nu te intrebi cum reuseste sa se strecoare printre legile fizicii).

Bine. Acum te rog sa iei paharul cu apa si sa torni jumatate in paharul fara apa (te rog sa  nu faci mizerie, stii ca unul din membrii familiei tale este obsesiv cu scoruri mari in DSM-V: apropo, va aparea in curand, urmeaza un nou spectacol!)

Te-ai descurcat minunat! Acum te rog sa asezi paharul pe jumatate gol pe marginea mesei. Asta a fost tot. Iti multumesc pentru participare!

PS Ah, era sa uit: ce pahar ai ales? Te intreb deoarece ambele sunt pe jumatate goale. Intuitia mea este ca ai ales paharul care a fost candva (la inceputul experimentului) plin si a devenit ulterior pe jumatate plin (sau pe jumatate gol).

Multumesc, multumesc! (te cunosc bine) Totusi, ramane o intrebare: oare de ce ai facut aceasta alegere?

Sher, S., & McKenzie, C. R. M. (2006). Information leakage from logically equivalent frames. Cognition, 101, 467-494.

Vei savura acest articol insa numai daca esti femeie si:

• Nu vrei sa ai copii (dar toata lumea te preseaza)
• Ai deja un copil (si cei din jur nu inteleg de ce nu mai faci unul)

Probabil nu ai auzit de The Study of Mathematically Precocious Youth, un studiu longitudinal care a urmarit vietile a 5.000 de indivizi selectati inainte de 13 ani, cand, fiind in clasa a saptea sau a opta, au sustinut SAT-ul (un test pe care adolescentii americani il dau la 17 ani) si au obtinut mai mult de 700 de puncte (din 800) la „abilitati de rationament matematic” si mai mult de 630 de puncte la „abilitati de rationament verbal”. Altfel spus, niste copii foarte, foarte inteligenti (IQ-uri peste 155).

Ti-ar placea sa stii ce s-a intamplat cu acesti tineri? (mai ales cu fetele) 54,3% dintre femei au obtinut doctorate (baseline-ul pentru populatia americana este de 1%) 20% (tot dintre femei) castigau deja mai mult de 100.000 USD/an la 30+. 21,7% (din total barbati si femei) erau deja profesori plini intr-una din primele 50 de universitati americane in jurul anilor 30 (peformanta la fel de obisnuita ca victoria unui sportiv roman intr-o proba olimpica de schi tinuta in Finlanda)

Extrem de bine realizati din punct de vedere academic, social si economic (aceasta este ideea, pe scurt)

Si prichindei, aveau si prichindei? Ei, aici lucrurile sunt un pic diferite. Din 100 de femei la 33 de ani, 69 nu aveau copii (linia de referinta pentru populatia americana in intervalul 30-34 este 26,4%) Nici barbatii nu stateau mai bine la acest capitol: doar 35 din 100 aveau copii.

Acesta e doar unul din studiile (longitudinale) care pare a sustine urmatoarea idee:… Nu, inca nu o formulez, vreau sa ma asigur ca vei intelege corect si, de aceea, vreau sa-ti explic ce este aceea o corelatie:

Cum ar fi daca ti-as spune ca, in urma unor cercetari riguroase facute de extraterestri (singurii care poseda tehnologia necesara) s-a descoperit ca exista o legatura intre marimea cupelor sutienelor si numarul de limbi straine cunoscute de femei? Mai exact, corelatia este urmatoarea: cu cat o femeie se apropie mai mult de D cu atat vorbeste mai multe limbi straine! Exista chiar si o teorie care explica aceasta corelatie surprinzatoare insa presimt ca nu vrei sa o stii, mai ales daca porti B sau, si mai grav, A!

Fireste ca nu exista nicio legatura intre marimea sutienelor si stapanirea la nivel de excelenta (sau la nivel de supermarket: aveti oo?, in spaniola, desigur) a unei limbi straine. Altfel spus, aceste doua variabile nu sunt asociate. In nici un fel! D la sutien nu este o garantie ca il poti citi pe Heidegger in original (sau pe JK Rowling) Corelatia este zero! (poti rasufla usurata)

Insa alte variabile sunt corelate, adica intre ele exista o anume legatura, mai slaba sau mai puternica. De pilda, atunci cand o variabila A (IQ-ul) creste si variabila B (numarul de ani de scoala) creste si ea. Acesta nu este un exemplu inventat, precum precedentul. Chiar asa este iar corelatia este puternica (0,50-0,60)!

Sa invatam insa sa o citim: ea nu ne spune ca un anume individ (Jiji?), posesor ul unui IQ peste medie, este si absolvent al unui program de master al unei universitati faimoase (Bioterra sau asa ceva). De ce? Deoarece corelatiile nu se refera la indivizi specifici! Ele spun ceva despre tendinte intr-un grup. In general, persoanele cu o inteligenta superioara vor avea la activ mai multi ani de scoala (inutili, n.m.) decat persoanele cu o intelegenta medie sau submedie. Aceasta este tendinta. Cu toate acestea, vor exista si exceptii, adica vor exista indivizi foarte dotati din punct de vedere intelectual care nu vor termina facultatea pe care au inceput-o sau nu vor promova nici macar BAC-ul (too much joint?) Atunci cand corelatiile sunt mari exceptiile sunt putine dar la corelatii mici (sub 0,2) exceptiile sunt numeroase. Cu toate acestea, chiar si la 0,2 se poate vorbi de o tendinta, adica nu avem o corelatie zero (ca la sutiene si limbi, ptiu!, nu in sensul acela ci in celalalt)

Bine, daca am lamurit lucrul acesta si ai un IQ care iti permite sa stii ce inseamna „prezumtios” (glumesc, nu e nevoie!) vei intelege afirmatia statistica de mai jos:

Cu cat o femeie este mai inteligenta cu atat dorinta de a deveni mama (sau, avand un copil, de a face inca unul) este mai mica.

Vorbim depre corelatii, da? (daca ai uitat deja reciteste paragraful de mai sus). Poate ca tu ai o inteligenta exceptionala (de la 130 in sus) si ai trei copii. Felicitari! Sau ai deja un copil si vrei foarte tare sa mai faci unul. Respectele mele! Te inscrii la „exceptii”. Insa daca ti-as prezenta alte 99 de femei cu IQ-uri asemanatoare cu al tau ai avea surpriza sa constati cum tendinta in acest grup ad-hoc (intr-o buna zi chiar voi face un club, dar pe alte criterii decat la Mensa, un pic mai complexe-tip Sternberg, doar pentru connaisseuri) este contrara preferintelor tale (insa mai exista, fireste, persoane asemenea tie)

Ne trebuie acum, daca avem aceste date, si o teorie, nu? Una care sa ne spuna de ce aceste date sunt asa si nu altfel. Eventual una care sa poata fi testata (sa permita predictii), nu teorii freudiene sau psihodinamice atat de proaste incat nici nu merita sa mai vorbim despre ele (ceea ce am si facut, in ultimul timp).

Simt insa ca e prea mult pentru astazi. Da, te menajez. Maine s-ar putea sa scriu despre corelatia dintre IQ si varsta la prima casatorie.

Deoarece exista un alt sit destinat recenziilor (facute de altii, hi hi!), pur si simplu nu rezist (control slab al impulsurilor?) si voi scrie cateva randuri despre o carte primita astazi, aparuta in aprilie anul acesta (nu in Romania, normal!) si citita, ba nu, devorata, tot astazi.

Cartea este scrisa de un baiat pe nume Kanazawa, psiholog evolutionist, suspendat, la un moment dat, de London School of Economics, unde preda, pentru afirmatii care au depasit pragurile de toleranta academica. Desi nu sunt de acord cu o serie de afirmatii pe care le face (intamplarea face sa fiu la curent cu dovezi contrare) imi place foarte mult deoarece nu este ipocrit (diplomat, ca sa fiu elegant) si spune exact ce gandeste.

Te las sa te delectezi cu o serie de idei marca Satoshi Kanazawa si, daca nu le gasesti mult prea ofensatoare (avand impresia ca se refera si la tine sau la grupul de care apartii), poate chiar vei cumpara cartea pentru a te delecta si cu argumentele lui:

• Parenting-ul are o influenta foarte mica sau nula asupra personalitatii adulte (viitoare) a copiilor (nu e ideea lui, fireste, el doar o citeaza iar eu am introdus-o in loc de preludiu)
• Ateii sunt mai inteligenti decat persoanele religioase (iar fiecare punct IQ in inteligenta medie a unei populatii descreste procentul celor care cred in Dumnezeu cu mai mult de un procent)
• In mod natural oamenii nu sunt monogami ci poligami (nici asta nu e ideea lui, doar vreau sa vad daca esti atent(a))
• Persoanele preocupate in mod natural de bunastarea semenilor necunoscuti (orientare politica numita liberalism in stiinta politica si discursul public american) sunt mai inteligente decat persoanele preocupate doar de bunastarea lor si a celor apropiati (conservatori sau, pentru a da si nume de partide, „republicani”)
• Vegetarienii, in medie, sunt mai inteligenti decat consumatorii de carne (barbatii vegetarieni au 10 puncte IQ peste confratii lor amatori de ceafa de porc sau aripioare delicate de pui)

Si ar mai fi si altele insa nu vreau sa-ti distrug placerea (sau groaza) de a le descoperi pe cont propriu. Ah, era sa uit: faptul ca citesti acest blog demonstreaza un nivel inalt sau foarte inalt de inteligenta?

PS Nu te grabi sa raspunzi intr-un fel care sa te flateze. Ai putea regreta!

Pentru ca referendumul a trecut si, o data cu el, si febra mea politica, imi pastrez ideile apte sa genereze controverse pentru mine. Insa nu pot, macar din cand in cand, sa nu-mi exprim admiratia pentru originalitatea pare-se nesfarsita a unei doamne pe care nu o cunosc dar o citesc si o recomand. Lelia Munteanu.