deoarece zeii au plecat

Concertul lui Leonard Cohen, in Romania (da, mosulica!). Vrei sa mergi, tare mult vrei sa mergi. Dar El nu vrea. Nici prietenele tale nu vor. Incredibil, ce s-a intamplat cu acesti oameni, s-au reorientat catre Madonna (o alta mamaie) si Placebo? (nici un apropo, este o trupa de rock alternativ, au fost recent la Bucuresti). Dar asta nu e problema ta. Problema ta e ce vei face in conditiile in care nicio persoana apropiata nu doreste sa-l vada pe Lenny.

Si nu poti nega inceputul de dezamagire pe care-l simti cand te gandesti la refuzul categoric al partenerului tau („daca scrie poezii frumoase le pot citi acasa, nu e nevoie sa ma calc pe picioare cu un grup compact de babalaci, in Piata Constitutiei”). Evident ca nu stie ce pierde dar nu ai ce sa-i faci! Ba da, ai vrea sa-i spui ca ar putea merge de dragul tau, pentru a te insoti intr-o experienta pe care o gasesti minunata (ai fost la precedentele 2 concerte si nu ai regretat nicio secunda).

Dar nu-i spui asta pentru ca…pentru ca trebuie sa si-o spuna singur, nu? Si daca are altceva mai bun de facut pe 22 septembrie („ce naiba ar putea fi mai interesant?”) atunci o va face. E un tip care pretuieste libertatea. Si isi asuma riscuri de dragul libertatii. In acest caz isi asuma riscul ca tu sa te simti dezamagita. Poate chiar furioasa, cine stie! Se pare ca poate trai cu asta. Si nu se teme de pierdere, mama lui de purtator de corp cavernos!

Bine, bine, dar tu ce faci? Daca niciunul dintre oamenii apropiati nu este interesat de concertul lui Leonard Cohen tu vei sta acasa? (ca o proasta, sublinierea mea) Sau esti si tu o iubitoare a libertatii? Vei indrazni sa mergi singura? Vei lua aceasta decizie? Vei profita de aceasta sansa nu doar pentru a te bucura de arta evreului canadian in varsta de aproape 80 de ani (ce mananca nenea asta la micul dejun?) ci si pentru a-ti demonstra ca nu esti captiva intr-o relatie de cuplu?

Evident ca acesta e doar un exemplu, si inca unul fictiv. Sunt convins ca Ele vor fi insotite de Ei la intalnirea cu cel care ne-a explicat cum vine treaba cu cutia de mirodenii a planetei (volumul de versuri care l-a facut faimos). Insa cuplurile in care libertatea nu a fost asumata nu sunt putine. De ce nu este asumata? Hmm, asta e o intrebare de student la psihologie aflat inca in asteptarea aparitei caracteristicilor sexuale secundare. Din frica!

Oamenii refuza asumarea libertatii pentru ca se tem de responsabilitate!

Hai sa ne gandim: mergi singura la Leonard Cohen (care este si calugar budist din 1996, stiai?). Ce se va intampla? Ai nevoie sa-l asculti pe acest unchias (o spun cu simpatie, sper ca ti-ai dat seama) si iti asumi responsabilitatea pentru nevoia ta. Te duci, desi ai invitat mai multe persoane (te-ai oferit chiar sa le platesti biletul) si ai fost refuzata. Ce poate fi rau aici? Si, mai ales, ce motive ar avea El sa se supere? Dimpotriva, daca e un barbat echilibrat va aprecia solutia aleasa de tine! Cine si-ar dori o partenera (sotie) dependenta? Dominata de dorintele sotului?

Suntem in 2012. Si rolurile de gen (atentie, termeni periculosi) s-au mai schimbat pe ici, pe acolo! (oare?) Oamenii au evoluat din punct de vedere psihologic. Sunt mai liberi si mai responsabili (din pacate inca nu a inventat nimeni o modalitate prin care responsabilitatea sa fie scoasa din acest pachet dar mai asteptam!). Sunt mai constienti de datoria pe care o au fata de nevoile lor in conditiile unei vieti in care clipele le sunt numarate. Si au mai multa integritate (adica sunt persoane intregi), actionand in acord cu nevoile, dorintele, sentimentele si valorile lor.

Tu esti o astfel de persoana. Ai descoperit libertatea si o exerciti. Felicitari!

P.s. Nu, eu nu vin la concertul lu’ tataie. Hallelujah!

Un cuplu fictiv: El, caruia i se mai spune si „Procurorul”, deoarece lucreaza la Parchet (nu in sensul ca vinde parchet, precizare pentru tinerii de 20 de ani care nu inteleg pe ce lume se afla) si Ea, careia i se mai spune „Floare de colt”. Sunt impreuna de 2 ani si se iubesc, fireste. Dar au urmatoarea problema: o asimetrie a intensitatii impulsului sexual.

El are o dorinta sexuala (pentru ea) mai scazuta, undeva la nivel 3 pe o scala 0-10 si este foarte multumit daca au o relatie sexuala o data pe saptamana (nefiind excesiv de frustrat nici daca frecventa este mai redusa, de exemplu un act sexual la doua sau chiar la trei saptamani). Ea are nevoi sexuale mai accentuate, dar nu exceptionale, undeva pe le 7,5 pe aceeasi scala 0-10. Isi doreste, prin urmare, sa faca sex cu partenerul ei ceva mai des, macar o data la doua zile.

Este adevarat, in primele 3-6 luni ale relatiei, din acest punct de vedere lucrurile stateau altfel. Se intampla, uneori, si de doua ori pe zi. Alte vremuri! Insa dupa ce a trecut „perioada magica”, intrand in ceea ce s-ar putea numi normalitate, pulsiunile lor sexuale au revenit la parametrii obisnuiti. Rezultatul: Floare de colt este mai mereu nemultumita si incepe sa aiba indoieli in privinta viitorului parteneriatului lor. Procurorul, dimpotriva, nu are motive de frustrare si este foarte optimist cand se gandeste la viitor.

Fiind o femeie responsabila, Floare de colt incearca sa faca ceva pentru nevoile ei sexuale. Nu, nu-si cauta un amant, acest lucru i se pare de neconceput (in sistemul ei de valori fidelitatea ocupa un loc central). Ci incearca sa fie cat mai atragatoare pentru Procuror. Are grija de corpul ei si se imbraca in feluri care i-au determinat pe cativa colegi de la birou sa se urce pe pereti (ei pretind ca se antreneaza pentru rolul din Spiderman). Procurorul…nimic!

Cum altfel? Impulsul lui sexual este calibrat mai jos. Nu are nicio vina! Biologia este mai puternica. Orice tentativa a partenerei lui de a-i amplifica libido-ul s-a terminat cu un esec. Si el a sperat, bineinteles, de aceea sunt ambii dezamagiti si un pic deprimati, mai ales ca se iubesc in continuare. Tu ce crezi:

El poate alege sa fie diferit? (sa aiba nevoi sexuale mai mari)

Dar ea? (sa aiba nevoi sexuale mai mici) Si daca niciunul nu poate alege „un sine nou”, biologia fiind, stim de acum, foarte incapatanata, ce este de facut? Cum se poate rezolva aceasta dilema? Este necesar ca ea sa incerce in continuare sa fie cat mai sexy? Trebuie ca el sa inceapa sa ia niste pastile? (dar nu de pe Internet, sunt contrafacute!) Sa mearga la un psihosexolog care sa-i invete niste trucuri? (dar poate fi pacalita natura?)

Si daca el chiar ar veni catre ea, mai des, pentru ca isi propune asta, fara ca in sufletul lui sa simta dorinta, ar mai fi o persoana autentica? Ar accepta ea o implinire a nevoilor ei sexuale cu pretul integritatii lui? Si nu ar avea mereu sentimentul, sau intuitia, ca ceva nu este ok si ca el „se forteaza”? (ca atunci cand el ii aduce flori pentru ca ea si-a exprimat nemultumirea ca nu mai primeste, „paradoxul florilor”, pentru pasionatii psihologiei cuplului)

Si varianta despartirii ar fi o solutie, insa de ce sa se desparta doar pentru acest lucru? (sunt in armonie in alte planuri ale relatiei) Nu cumva vor regreta amarnic, peste un numar de ani? (amandoi sunt pe la 30+, cand paleta de optiuni s-a contractat deja, mai ales pentru ea)

Fireste ca nu exista un raspuns standard dar sper sa fii de acord ca exista cateva intrebari foarte bune pentru ale caror raspunsuri Procurorul si Floare de Colt trebuie sa-si asume responsabilitatea:

• Ce (mai) este posibil de facut in aceasta situatie?
• Care sunt costurile daca nimic nu poate fi schimbat?
• Merita achitate?