deoarece zeii au plecat

Cativa apropiati stiu ca am un prieten miliardar (cel care imi finanteaza blogul), foarte tanar (nu, nu Scott Duncan, el nu a facut nimic, doar a mostenit 4 miliarde de la taica-su) si extrem de creativ. Atat de creativ incat, ultima data, a reusit sa proiecteze si sa construiasca o masina a timpului. M-a intrebat daca nu cumva stiu pe cineva care ar dori sa calatoreasca in trecut si sa comita o crima.

De aceea te intreb si eu pe tine: ar fi in acord cu valorile tale morale sa calatoresti in timp (nu te costa nimic si iti oferim si diurna) si sa-l ucizi pe Adolf Hitler, adolescent, astfel incat acesta sa nu mai poata, la randul lui, ceva mai tarziu, sa omoare 6 milioane de evrei?

Gandeste-te bine, te rog! Ai o sansa istorica. Este adevarat ca vei ucide un tanar nevinovat (la 14-16 ani Adolf Hitler inca nu a comis fapte grave) dar vei putea preveni o tragedie uluitoare, cum doar specia umana purtatoare de esente spirituale este capabila sa realizeze.

Garantam  confidentialitatea si, ulterior, bunastarea familiei tale pe mai multe generatii. Desi, daca vei actiona impulsionat(a) de valorile tale morale, este posibil sa refuzi orice fel de beneficiu material.

P.s Ai, totusi, grija cum raspunzi: daca esti de acord cu ideea ca raul trebuie starpit de la radacina o privire chiar neatenta aruncata in jur te-ar putea obliga sa-ti asumi si alte misiuni sau macar sa te pozitionezi, verbal, fata de oameni si institutii. To stand for, cum zice prietenul cu lire sterline. Doar ca pentru asta, si tu, si eu, avem nevoie de picioare, adica avem nevoie sa fim intregi. Fie sa nu fi pierdut cumva picioarele (handicap), fie sa ne fi crescut picioarele si sa fim in stare sa stam pe ele. Bebelusii nu pot sta in picioare. Si nici nu vorbesc.

Elisabeta a doua este vecina mea (ii spun „a doua” deoarece am cunoscut-o si pe mama ei, tot Elisabeta). Am vazut-o, in mod repetat, plecand dimineata intr-o directie necunoscuta, si greu de urmarit, oricum (Elisabeta se deplaseaza in moduri care imi depasesc, as zice, calitatile atletice) si am revazut-o, seara, multumita de rezultatele muncii ei.

Elisabeta este o porumbita. Fiind o pasare responsabila, de tip adult, ea si-a facut cuib. Nu intr-un semafor, cum a procedat o colega excentrica, sau doar isterica (s-a scris in presa si unele voci sustin ca ar fi oferit, in exclusivitate, desigur, si cateva interviuri) ci sub streasina unei case aflate pe traseul meu catre „corporatie”. Asa i-am putut urmari devenirea sau, cum sa zic, transformarea in meritorie proprietara a unei case (fara imprumuturi inrobitoare la altruistele, si necesarele, banci cu capital strain, mai ales din Grecia, in curand si din Spania).

Da, Elisabeta are o casa. Este proprietara unei case. A muncit pentru ea, pot oricand sa dau declaratie. Nu a ajutat-o nimeni, desi are nume predestinat. Totul a fost obtinut, sau cladit, prin efort personal. Inclinatia mea naturala este sa o admir. Daca as masura-o cu un test inspirat de modelul Big Five, prezic un scor foarte inalt la „constiinciozitate” (competenta, ordine, simtul datoriei, dorinta de realizare, disciplina si…si….paranteza doar pentru connaisseuri).

Iata insa ce s-a intamplat nu demult: cineva (un om) a venit si i-a distrus cuibul. Mentionez: cuibul construit de Elisabeta nu deranja pe nimeni. Nu mirosea urat si nu perturba linistea publica (Elisabeta nu traia singura ci in uniune consensuala insa exprimarea erotismului intre cei doi porumbei (hi hi!) era discreta si civilizata).

Nu stiu de ce acel om a distrus cuibul Elisabetei si nici nu conteaza atat de mult, avand in vedere ideea la care vreau sa ajung. Simt nevoia sa te intreb si pe tine deoarece dilema in care ma aflu ma omoara efectiv si, poate ti-ai dat seama, desi viata mi se pare fara sens imi place sa o traiesc (iar faptul ca nu are sens o face delicioasa). Doar ca, inainte de a intreba, vreau sa te gandesti putin cum ar fi daca un asemenea lucru ti s-ar intampla tie: intr-o zi vine cineva cu un buldozer si, cat esti tu plecata in week-end, iti distruge casa. Cand te intorci, duminica seara, mai gasesti doar o gramada de moloz si serviciul de portelan daruit de soacra ta, scapat ca printr-un miracol (nu tocmai un miracol, dansa este psihoterapeut cuantic-vezi noua lege a Sanatatii-si poate proteja, de la distanta, obiectele si fiintele dragi).

Indraznesc sa cred ca nu ti-ar conveni. Ba s-ar putea chiar sa fii socata. Extraordinar de furioasa. Si, cu siguranta, ai cauta sa-ti faci dreptate. De ce? Deoarece dreptul tau nu a fost respectat. Ai dreptul ca bunurile tale personale (obictele aflate in proprietate) sa nu fie furate, deteriorate sau distruse. Nu este doar un drept moral ci si unul legal (moralitatea si legalitatea nu sunt unul si acelasi lucru desi adesea se suprapun). Bine. Dupa acest scurt exercitiu de stimulare a empatiei (te uiti cumva cu altii ochi la casa ta intacta?) iata si intrebarea care ma macina:

Au animalele drepturi?

In situatia prezentata mai sus putem afirma despre Elisabeta (o porumbita) ca nu i s-a respectat dreptul la proprietate? Este situatia revoltatoare? (daca ai vedea cum cuibul este distrus ai aplauda, ai merge linistit mai departe sau ei fi indignat?)

Are Elisabeta dreptul de a-i fi respectate efortul si energia consumate pentru a-si construi casa (cuibul)? La naiba, e doar o porumbita, nu este un om! Totusi, faptul ca apartine unei alte specii o priveaza de acest drept? (dreptul la proprietate) De ce? (ofera cateva argumente si evalueaza forta lor)

De ce nu este moral sa distrugem (sau sa furam) proprietatea unui alt om dar este permis si acceptabil din punct de vedere moral sa distrugem cuibul unei porumbite? Nu este aceasta tot un fel de prejudecata pe tiparul, mai vechi, „tu esti o fiinta inferioara mie si nu ai aceleasi drepturi”, prin „tu” intelegand, dupa caz, negri (sclavi), femei (fara drept de vot) sau evrei (trimisi in lagare de concentrare)?

Daca actiunea de a distruge cuibul porumbitei este corecta din punct de vedere moral inseamna ca noi, oamenii (cel care distruge cuibul si cel care este complice la distrugere, pentru ca nu spune nimic sau chiar aproba), suntem niste fiinte superioare din punct de vedere spiritual (observa, te rog, ca nu am spus „din punct de vedere mental”). Poate pentru ca suntem purtatorii unei esente spirituale? (in vreme ce cainele sau pisica ta, imi pare rau, nu detin asa ceva) Totusi, daca am avea inauntrul nostru ceva special, de natura spirituala si imposibil de verificat, cum se face ca suntem revoltati (unii dintre noi) de astfel de gesturi? Nu ar trebui sa ni se para normal? Nu ar trebui sa gasim fireasca aceasta agresivitate? Nu ar fi violenta fata de porumbita (si alte specii) indreptatita?

Hmm, cam dubioasa spiritualitatea asta, nu? Esenta spirituala, pe care o detii in urma unui act de bunavointa divina (Dumnezeu a hotarat sa existi, pacatoaso!), iti ofera dreptul de a distruge cuiburile porumbeilor (si ii priveaza pe ei, care nu au esenta spirituala, de dreptul la proprietate).

„Dar eu nu fac astaaaaaa!”, te aud protestand, in urechea interna. Stiu, prietene, tu nu faci asta. Tu nu esti o persoana violenta si lipsita de sensibilitate. Dar ti-a trecut prin cap ca ai putea face altceva? Daca porumbeii (si alte animale) au dreptul la proprietatea lor nu cumva au dreptul si la viata lor?

Iar daca tu (sau partenerul tau, sau copilul tau) ii respecti dreptul la proprietate (nu distrugi cuiburi de porumbei, ca un psihopat) dar nu ii respecti dreptul la viata (pentru ca il mananci) nu ti se pare ca nu ai consistenta in plan moral? Este ca si cum eu as avea un respect aproape religios pentru masina ta (cunosti barbati care isi adora masinile mai mult decat nevestele?) si m-as purta cu ea cu foarte multa grija dar nu as gasi nimic condamnabil in a te macelari pentru a-mi face cateva snitele!

Intelegi acum dilema mea de sfarsit de saptamana? Intelegi pana unde se poate ajunge daca acceptam (o intelegere sociala) sa oferim animalelelor drepturi, de pilda dreptul la proprietate? Noi ce o sa mai mancam la micul dejun? (principala masa a zilei, dupa unii specialisti) Si intelegi cum apar si se dezvolta sistemele morale? (si, ulterior, cele legale)

It’a all about me!

Cu toate acestea, ar putea veni un timp (si a si venit, de multe ori, in diferite momente isorice) cand ar putea fi vorba si despre el sau ea. Sclavul. Femeia. Copilul (drepturile copilului). Tiganul. Minoritatea sexuala. Persoana cu handicap. Musulmanul dintr-o regiune locuita de crestini sarbi. Cel din tribul rival (Hutu si Tutsi, vezi articolul anterior). Sunt timpuri in care specia umana face un pas inainte (te rog, nu ma intreba catre ce, tocmai am declarat ca viata nu are sens). Si in virtutea acestui pas, o alta fiinta sensibila, laolalta cu nevoile ei legitime, este luata in consideratie.

Poate si porumbelul? Sau vaca?

In The Restaurant at the End of the Universe autorul Douglas Adams ne descrie dilema unui anume Arthur, vegetarian de zeci de ani. Arthur a intalnit o vaca vorbitoare, sa-i spunem Angelina (mici modificari) si aceasta i-a marturist ca visul ei de o viata este acela de a fi mancata. Despre Arthur stim, sau ne putem inchipui, ca are o anumita sensbilitate fata de animale. Ii pasa de ele. I se pare nu doar revoltator ci si degradant sa le ucida (prin intermediari, fireste) pentru a le manca. De aceea este vegetarian.

Doar ca acum nu stie cum sa procedeze. Este sensibil la dorinta Angelinei (nu orice fel de dorinta, in nici un caz un capriciu ci cel mai mare vis al ei) si, fiind empatic, este inclinat sa faca ceva pentru ea (in speta, sa o manance la cina sau la micul dejun). Dar Arthur Dent este vegetarian. Daca tine cont de dorinta Angelinei, comunicata direct, aproape cu lacrimi in ochi, are sentimentul ca este un om bun (tot asa cum este un om bun atunci cand imprumuta un prieten in nevoie cu o suma de bani).

Pe de alta parte, chiar daca nu o ucide el pe Angelina (de aceea exista abatoare, sa nu ne murdarim noi mainile), fie si indirect, este un criminal. Ar putea fi, simultan, un om bun si un criminal? Daca ai fi in locul lui Arthur, ce ai face?

P.s. Mananci sunca/salam la micul dejun? Sau ii oferi copilului tau carnita gustoasa? De la vaci vorbitoare?

A costat in jur de jumatate de miliard de lire sterline si este elementul central al acestor zile. Poate l-ai vazut (la televizor). Nu ar fi exclus chiar sa-l fi vazut in varianta 3D, adica sa fi fost acolo atunci cand Ussain Bolt a incheiat cursa de 100 de metri, spre plictiseala generala, din nou pe primul loc. Da, stadionul olimpic din Londra, construit special pentru acest eveniment, in 3 ani. Cu o capacitate de 80.000 de locuri.

Imagineaza-ti acum acest stadion, plin doar pe jumatate, undeva in Africa. Mai exact, in orasul Kigali, in Rwanda, pe 24 aprilie 1998 (cand nu aveai la fel de multe riduri ca astazi). Ce fac spectatorii? Se uita, evident, ce altceva ar putea face un spectator? Dar nu la Liu Xiang, cel care incearca sa coboare sub 13 secunde la 110 metri garduri (si nici la Na Iv Jong, care joaca intr-un alt film, de asemenea de mare succes)!

Presimt ca nu ma vei crede si vei simti nevoia sa verifici. Foarte bine, iata o atitudine sceptica sanatoasa! Pe 24 aprilie 1998, in vazul a mii de oameni stransi pe un stadion si, trebuie sa adaug, in uralele lor, 22 de persoane au fost ucise.

Executie publica.

Cu mii de spectatori, ca la Olimpiada? Da! In (aproape) secolul 21? Da! Nu voi oferi amanunte referitoare la motivele pentru care cele 22 persoane, printre care si Froduald Karamira, liderul aripei extremiste a unui partid din Rwanda (le poti gasi cu ajutorul Google). Dar te invit sa intrebi: ce fapte ar putea explica, si intemeia din punct de vedere moral, o intamplare de acest gen? Cat de evoluata este specia umana daca, in secolul 21, intr-un loc de pe planeta, mii de oameni merg pe un stadion pentru a urmari cum sunt omorati 22 de semeni de-ai lor? Daca tot fusesera condamnati la moarte, executia nu putea fi discreta? Era nevoie de un spectacol?

Oare ce-au facut cei 22? (nu intreb daca procesul a fost corect) Exista o anumita categorie de fapte pentru care si tu ai gasi acceptabil din punct de vedere moral un asemenea mod de administrare a pedepsei? Cat de departe poate ajunge cruzimea umana si, ulterior, nevoia de razbunare?

Scriu aceste randuri gandindu-ma la actorii politici mult prea bine cunoscuti noua, mai ales in ultimele saptamani. Mi se pare ca si ei sunt gata sa se sfasie unii pe altii si tot ceea ce ii impiedica este absenta stadionului din Kigali. Oare vor gasi resurse pentru a ne demonstra ca nu reiau, la un alt nivel, tensiunile sangeroase dintre Hutu si Tutsi?

Asa cum evolueaza lucrurile, se pare ca gastele se indreapta catre acceptarea infrangerii in lupta cu berbecul. Ma tem, insa, sa nu fie doar o iluzie. Ma tem ca berbecul va fi resentimentar si prevad ca gastelor le va cadea rau la stomac acest esec rasunator. Imi pun, totusi, sperantele in reconciliere, mediata de acest monument de intelepciune numit Patriarhul Romaniei,  inspirat de bunul Dumnezeu, dupa cum ai putut observa, de-a lungul acestor saptamani de cosmar, sa nu faca nimic.

Curat sensibilitate sociala! Si ce curaj uimitor! Ce echilibru! Ai vazut si tu, nu? Parol!

O cunosti cumva pe Kristina? Dar pe Manfred? (N-ai cum, sunt personaje inventate de mine) Ei bine, Manfred si Kristina sunt prieteni (nu parteneri, atentie la sensuri) insa in ultimul timp pare a se intampla ceva cu ei. Mai exact, cu Manfred. E tot mai nemultumit in relatia cu prietena lui (nu stim de ce). De fapt, este atat de nemultumit incat hotaraste sa o ucida (brr!).

Iata cum: a auzit ca exista o planta exotica apta sa elibereze, daca primeste un anume ingredient (o substanta chimica), un parfum otravitor, in timpul noptii, practic insesizabil. Manfred se gandeste sa achizitioneze aceasta planta (de pe piata neagra) si sa o ofere in dar Kristinei (care nu banuieste nimic).

Asa ca ieri a mers in vizita la Kristina pentru a o intreba daca nu ar dori sa primeasca, fara nici un motiv special, o planta in dar. Cu aceasta ocazie a observat ca, in dormitorul Kristinei, se afla deja o astfel de planta (inclusiv ingredientul, bine ascuns la radacina plantei). O primise de cateva zile, de la un alt prieten (da, Kristina are prieteni destul de radicali, genul care vor sa inlocuiasca un presedinte in timpul mandatului).

Foarte multumit de ceea ce a vazut, Manfred si-a prelungit in acea zi vizita, fiind convins ca o vede pe Kristina pentru ultima oara. In cazul in care m-ai urmat pe firul povestii pana aici iata si o dilema morala (de week-end):

Va fi Manfred vinovat de moartea Kristinei?

Te intreb deoarece Kristina, nefiind avertizata de prietenul ei, va continua sa fie expusa moleculelor otravitoare emise de planta si, in cel mult 40 de zile (sic!) va muri. Pe de alta parte, Manfred oricum isi dorea sa moara. Diferenta este ca, in acest caz, nu mai are nimic de facut (nu este activ). Daca ar fi adus chiar el planta judecata noastra morala ar fi fost destul de simpla („Manfred este un criminal”).

Dar acum? Manfred, efectiv, nu-i face nimic Kristinei. Doar ca nu intervine! Este vinovat? Este la fel de vinovat? Este inocent? Gandeste-te bine la raspuns, te rog, deoarece ma stii: pun intrebari capcana! Cu alte cuvinte, raspunsul tau are mare legatura cu tine si cu felul in care traiesti (lucrurile pe care le faci dar si lucrurile pe care nu le faci).

Te las putin sa meditezi si revin. Ma duc sa-mi ud florile.2017.4月末再入荷 アップル限定ランスパジオスプリントVT（Sブルー/Fピンク）【MIZUNO】ミズノ 陸上スパイク☆オールウェザートラック専用☆短距離向き【BL】(8mq15110)
【ＳＴＩ-スバル】【代引不可】SUBARU　ドライビングサングラス LENS by TALEX トゥルービューフォーカス　FHTL13064000　【SaM】
11mmチャロアイトシリカ(エンジェルシリカ)ブレスレット ファイナルグレード
http://www.itinisan8.com
【包装/代引不可】【送料込み】AIREX(R) エアレックス マット トレーニングマット(波形パターン)　CORONA コロナ AMF-300【人気 おすすめ セール 通販 激安 期間限定特価品】
マルチソファベッド【noix】ノワ
クーポンで10％OFF カントリー 家具 日本製 雑貨 カントリー家具 アンティーク調 カントリー デスクセット 大人デスク ライティングデスク PCデスク パソコンデスク 書斎 勉強 学習机も ナ
Baltimore Orioles Border Cornhole Game ユニセックス 小物 一般
アウトレット！幅65(65.4)cm　イーノ　スチームレンジ対応！汚れに強いハイグロス鏡面仕上のホワイト・ブラウン　高さ180(182）cm　モイス・耐震仕様 ・レンジボード・家電収納 食器棚 ・シン
カクダイ 篝 小型電気温水器 ワイヤレススイッチタイプ 239-003