deoarece zeii au plecat

1. Se iau mai multe perechi de frati (impartasesc 50% din gene), adulti, si le sunt masurate diferite dimensiuni ale personalitatii, folosind instrumente psihologice validate. Rezultatul: indiferent daca au crescut impreuna sau separat, gradul lor de similaritate este acelasi (traducere: cei care au crescut impreuna nu sunt mai similari decat cei care au crescut separat)
2. Se iau mai multe perechi de frati (cu parinti diferiti), adulti, crescuti in familii de adoptie. Desi au crescut impreuna nu sunt mai asemanatori decat doi adulti luati la intamplare, de pe strada.
3. Se iau mai multe perechi de gemeni identici (monozigoti). Gradul lor de similaritate nu este mai mare decat cel prezis de genele pe care le au in comun.

Se repeta aceste studii de multe ori (si de catre cercetatori diferiti). Trei metode diferite si rezultate consistente. Ce inseamna asta?

Suntem in 2012 dar rezultatele sunt cunoscute inca din 2000. Si ce inseamna ele? (poate ca nu ti-ai raspuns intre timp) Ei bine, intelesul lor este atat de socant incat multi specialisti care le cunosc inca nu s-au impacat cu ele si pentru si mai multi oameni, care intr-un fel sau altul au ajuns sa le cunoasca, acelasi inteles pare inacceptabil.

Eric Turkheimer, in faimosul lui articol, o spune intr-un mod delicat: efectul asupra trasaturilor de personalitate (behavioral traits, in original), de exemplu cat de indrazneata sau cat de timid esti, efect al faptului de a fi crescut in aceeasi familie este mai mic decat efectul genelor (asupra acelorasi trasaturi). Acest efect este adesea mai mic de 10% din varianta („variantza” este un termen tehnic, de tip statistic, si se refera la gradul in care membrii unui grup sunt diferiti unul de altul; in calculul variantei este folosita deviatia standard ridicata la patrat dar nu cred ca vrei sa stii formula).

Dar tipii implicati pana peste cap in genetica comportamentala (iti mai amintesti articolele mele despre Robert Plomin?) nu sunt la fel de eleganti: multi spun, referindu-se la varstele adulte, ca efectele mediului impartasit (termenul tehnic, de data aceasta din vocabularul psihologic) sunt practic neglijabile, daca nu cumva nule. Mai pe romaneste, gradul tau  de timiditate (sau de dezinhibitie) nu are practic nicio legatura cu tipul de camin in care ai crescut (evident, cu exceptia familiilor inalt disfunctionale). Nu in sensul ca nu este importanta calitatea parentajului, cum nu voi obosi sa precizez (vezi si articolele despre Judith Rich Harris), ci in alt sens, anume al fortei parintilor de a modela trasaturile de personalitate ale viitorilor adulti, deocamdata mai mici de un metru.

Parintii cred ca aceasta forta este mai mare. Sau le place sa creada asta. Sau au nevoie sa creada asta. Sau li s-a spus asta, in mod repetat, inclusiv de specialisti in psihologia copilului (care nu sunt la curent cu dezvoltarea psihologiei stiintifice). Dar nu este asa. Aceasta putere de influenta este mica. Poate chiar foarte mica.

In cazul in care esti mamica (sau tatic, te-a obligat partenera ta sa citesti acest articol), simti un fel de eliberare? Nu, imi pare rau, nu ai scapat de necesitatea de a avea grija de puiul tau (daca esti un om responsabil)! Doar ca ar trebui sa-ti iei gandul de la proiectul de a face din copilul tau un anumit tip de copil (cu anumite trasaturi de personalitate). Din acest punct de vedere, tot ce puteai face ai facut deja, atunci cand i-ai dat o parte din genele tale (ah, si pentru a-ti pastra optimismul, te asigur ca ii poti transmite un anumit set de valori si indraznesc sa-ti recomand, printre ele, si  pe aceea de a gandi independent)

Pentru restul de influenta priveste cu multa atentie (daca ai timp si ti se permite) cu cine se joaca prichindelul tau, cu cine socializeaza si in ce grupuri se integreaza (inclusiv in adolescenta). Iar asta nu e toata povestea. Insa de aceea e psihologia interesanta, sa avem la ce sa ne gandim!

Nonshared environment: A theoretical, methodological, and quantitative review.

Turkheimer, Eric; Waldron, Mary

Psychological Bulletin, Vol 126(1), Jan 2000, 78-108. doi: 10.1037/0033-2909.126.1.78

P.S. Acesta nu este “determinism genetic” ci doar dovada ca, inca de la nastere, suntem diferiti.

Cu putin inainte de aparitia primei carti a lui Judith Rich Harris, carte care a intrigat, a scandalizat si a tulburat o serie de specialisti in psihologia dezvoltarii (si nu doar pe ei), Malcolm Gladwell, pe atunci inca jurnalist la The New Yorker, i-a dedicat un articol si, pentru asta, s-a documentat serios, vorbind, printre altii, si cu Peter Gray, autorul unui manual de psihologie faimos ajuns, astazi, cred ca la a sasea editie:

“If developmental psychology were an enterprise conducted by children, there is no question that peer relationships would be at the top of the list,” Peter Gray, a psychologist at Boston College, told me. “But because it is conducted by adults we tend, egocentrically, to believe that it is the relationship between us and our children that is important. But just look at them. Whom do they want to please? Are they wearing the kind of clothing that other kids are wearing or the kind that their parents are wearing? If the other kids are speaking another way, whose language are they going to learn? And, from an evolutionary perspective, whom should they be paying attention to? Their parents–the members of the previous generation–or their peers, who will be their future mates and future collaborators? It would more adaptive for them to be better attuned to the nuances of their peers’ behavior. That just makes a lot of sense.”

Un ONG a avut curiozitatea de a rasfoi cateva manuale de religie destinate micilor diavoli care nu pot sta cuminti in banci. Dupa acest exercitiu periculos pentru viitoarea resedinta post-mortem a membrilor sai a trimis o scrisoare Ministerului Invatamantului, cel care autorizeaza aceste manuale. Daca esti curioasa, poti intra pe asur.ro sau pe hotnews.ro (unde a fost remis comunicatul) pentru a raspunde la urmatoarea intrebare:

„In zilele noastre mai vin asupra noastra seceta sau alte nenorociri? Exemplificati cu realitati cat mai recente. De ce credeti ca se intampla toate acestea?” (din manualul de Religie pentru clasa a IV-a, sectiunea „Sa aplicam ce am invatat!”)

Poate mai bine, totusi, sa nu aplicam? Sau chiar sa nu mai invatam deloc?

P.S. In Romania, pentru fiecare scoala generala exista patru biserici.

Mi-a trecut prin cap, exact prin lobul frontal, gandul ca printre oaspetii mei s-ar putea afla barbati dornici sa stie daca exista un mod prin care isi pot prelungi viata astfel incat sa traiasca mai mult decat sotiile lor si sa se bucure singuri de economiile facute impreuna.

Domnilor, am vesti foarte bune! Exista o astfel de posibilitate. Va puteti prelungi sederea pe acest pamant (sedere unica, dupa toate probabilitatile) cu pana la 15 ani. Ce trebuie sa faceti pentru asta? Nimic!

Va par un tip glumet? Chiar nu trebuie sa faceti nimic. Doar sa acceptati sa vi se faca ceva! Anume: printr-o simpla operatie chirurgicala va vor fi indepartate testiculele. Veti scapa astfel de principala sursa de testosteron si, din pacate, si de longevitate scazuta (in raport cu femeile, oriunde pe glob, in orice cultura, speranta de viata a barbatilor este mai mica)

Doamnelor posesoare de motani, am si pentru dvs. o veste buna! Insa cred ca deja o stiti: daca doriti sa va bucurati mai mult timp de prezenta linistitoare a motanului preferat, trebuie sa-l castrati. Indepartati-i sursa de testosteron! (nu dvs., platiti pe cineva, altfel si-ar putea aminti)

Vi se pare ca i-am pus pe barbati si pe motani in aceeasi categorie? Departe de mine gandul acesta! Barbatii sunt barbati iar motanii sunt motani, nu se pot compara. Ah, da, si testosteronul e testosteron!

Bronson, R.T. 1981. “Age at death of necropsied intact and neutered cats.” American Journal of Veterinary Research 42:1606-1608;

Bronson, R.T. 1982. “Variation in age at death of dogs of different sexes and breeds.” American Journal of Veterinary Research 43:2057-2059.

Hamilton, J.B. and G.E. Mestler. 1969. “Mortality and survival: comparison of eunuchs with intact men and women in a mentally retarded population.” Journal of Gerontology 24:395-411.

Pe 6 noiembrie vor fi alegeri prezidentiale. Nu la noi ci la ei. De fapt, la Ei! Obama va fi candidatul democratilor, Romney va fi candidatul republicanilor. Cine va castiga? Nu se stie, in acest moment sunt foarte apropiati in sondaje.

Daca intrebi, totusi, un psiholog evolutionist, ai putea afla un amanunt interesant: candidatul mai inalt are sanse mai mari (din 41 de presedinti, la data la care a fost facut studiul pe care il citesc, 39 erau deasupra mediei iar din 1789 incoace candidatul mai inalt a castigat votul popular in 67% din cazuri). Ce spune asta despre natura umana?

Obama are 1,85. Romney este mai inalt cu 2,5 cm (un inch). Mai vorbim in noiembrie?

P.S. Un prieten al blogului mi-a trimis o lista cu sponsorii de campanie ai celor doi competitori. Pentru Romney au cotizat Goldman Sachs (637.000), JP Chase Bank (503.000), Bank of America, Morgan Stanley. Si Credit Suisse, era sa uit de neutralitatea elvetienilor. De pusculita lui Obama au fost interesati Microsoft (419.000), o universitate din California (Cal, 412.000), Google (304.000), Harvard University (277.000). De partea cui crezi ca sunt?