Deoarece membrii grupurilor APPS 1.0 (Neurobics) sunt persoane la adresa carora poti nutri o invidie irezistibila (din cauza norocului lor extraordinar) m-am gandit sa ii protejez de un astfel de sentiment si, simultan, sa te protejez si pe tine (deoarece invidia este ceva care „te roade”) oferind, gratuit, unul din documentele la care au avut acces.
Subiectul documentului, in cazul in care esti psiholog, nu cred ca ti-a fost explicat in timpul facultatii (din motive obscure, evident). Vei recupera acum. Ma refer la un proces psihologic foarte des intalnit. Inclusiv, daca imi permiti o veste proasta, in sfera relatiilor de cuplu. Te-am facut curioasa? Urmeaza o lectura pe care deja ai inceput sa ti-o doresti.
Ai deschis acest document si ai inceput sa il citesti. Dar stai putin! De ce faci asta? Pentru ca iti doresti, desigur! (daca nu ti-ai dori ai face altceva, de exemplu ai citi o revista glossy sau, si mai bine, ai trage un pui de somn)
Dupa ce vei finaliza lectura vei face si alte lucruri deoarece iti doresti si alte lucruri (sa nu intram in amanunte!) In principiu este bine ca ai dorinte. Prezenta dorintelor semnaleaza faptul ca esti un om viu (stii ca oamenii morti nu mai au dorinte, nu?), pe de o parte, si ca nu te confrunti cu o depresie severa, pe de alta parte (nici depresivii nu mai au dorinte desi sunt oameni vii)
Dar nu toate dorintele, sau mai bine zis satisfacerea lor, sprijina idealul de viata buna la care aspiri (viata buna definita in raport cu filosofia ta coerenta de viata). Unele dorinte te indeparteaza de viata buna la care tanjesti sau te blocheaza sa o atingi sau te tin pe loc, facandu-te sa-ti irosesti timpul cu activitati, oameni sau lucruri fara valoare (din perspectiva scopurilor tale)
De aceea este important sa ne examinam dorintele ultime si sa le judecam in raport cu scopurile stabilite prin filosofia de viata (daca scopul meu final este sa ajung la „Londra” dorinta mea actuala de a merge la „Moscova” ma apropie sau nu de acest scop?) Cu siguranta esti de acord cu afirmatia de mai sus (examinarea dorintelor)
Am, totusi, o surpriza pentru tine. Este posibil sa-ti evaluezi propriile dorinte, sa le dai ok-ul tau si, cu toate acestea, sa nu traiesti o viata buna. Oh, cum asa?
Nu doar ca este posibil dar acest fenomen este frecvent intalnit la oameni deoarece noi, oamenii, avem un anumit tip de minte. Imperfecta si inclinata catre erori, asta vreau sa spun. By default! Adica pur si simplu pentru ca avem o minte mostenita evolutionist (si nu nou-nouta) iar „evolutia” este un inginer bun dar nu grozav, mintile noastre sunt in mod natural inclinate catre erori.
Din fericire exista psihologi profesionisti (exista si amatori, mult mai numerosi) care studiaza toate aceste lucruri si, din compasiune, ne impartasesc descoperirile lor. Conform promisiunii mele de a-ti pune la dispozitie un set de instrumente care sa-ti permita (DACA LE UTILIZEZI) sa te numeri printre persoanele cu cele mai bune vieti din Romania, iata unul din ele:
MISWANTING!
Ce-o mai fi si parascovenia asta? (poate te intrebi) Inainte de a-ti raspunde, intr-o maniera mai riguroasa, cu trimiteri la articole stiintifice, te-as invita sa-ti amintesti daca ai cumparat, vreodata, o carte pe care nu ai citit-o, un CD pe care nu l-ai ascultat pana la capat, un tricou sau o rochita (doar cromozomii XX) pe care le-ai purtat cel mult o data, de doua ori, o prajitura pe care nu ai terminat-o (nu cred) deci, pentru a ne deplasa de la particular catre general, un obiect pe care nu l-ai folosit atat de des pe cat intentionai sau nu l-ai folosit aproape deloc. De ce?
Deoarece nu ti-a placut! Si de ce l-ai mai cumparat? Deoarece ai crezut ca o sa-ti placa! Vezi ce bine este sa imbinam experienta (personala) cu teoria (psihologica si, din alta perspectiva, filosofica)? Ne-am apropiat de sensul lui „miswanting”!
Oamenii ar avea vieti mult mai bune daca nu si-ar dori si nu ar actiona si nu ar obtine lucruri despre care cred (in mod gresit) ca le vor aprecia si, in realitate (dupa ce le obtin) constata ca nu le plac. Mintile noastre au fost selectate evolutionist pentru a-si dori X (unde X poate fi orice) Stramosii nostrii care nu aveau dorinte sau aveau prea putine dorinte nu au trait suficient pentru a avea urmasi carora sa le transmita genele „care nu doresc nimic”) Aceste gene au iesit din bazinul genetic adica au pierdut competitia cu rivalele lor, genele care isi doreau papa bun, conversatii in jurul focului, caldurica, penis rezonabil, vagin lubrifiat etc. etc.
Dar nu toate dorintele pe care le au mintile (care se formeaza inauntrul mintilor) sunt satisfacatoare. O minte oarecare isi poate dori A numai pentru a realiza ca, atunci cand obtine A, nu-i place (sau ii place mult mai putin decat se astepta)
Avem inauntrul nostru acest soft disfunctional (miswanting) si, desi nu-l putem elimina (este inclus in circuitele initiale), putem fi preveniti de existenta lui, astfel incat atunci cand decidem sa dam curs unei dorinte hedonice ultime, sa ne intrebam daca suntem convinsi ca o sa ne placa (si care ar fi motivele) Fireste ca o astfel de atitudine (pe care ti-o propun) nu garanteaza excluderea surprizelor neplacute (iti doresti foarte tare un anumit job si consumi resurse considerabile pentru a-l obtine numai pentru a constata, cu oroare, ca nu este ceea ce iti imaginai) dar amplifica probabilitatea unor actiuni care sa fie in armonie cu filosofia de viata.
Fenomenul MISWANTING este, evident, diferit de un alt fenomen universal, ADAPTATION (am folosit termenul in engleza doar pentru simetrie) dar ambele stau in centrul unei dimensiuni umane la care merita sa meditam (pentru a o cunoaste), anume insatiabilitatea. Adica, mai pe romaneste, a fi nesatul! (cunosti pe cineva care sa fi spus: Uite, mai imi doresc asta si asta si gata, pe urma nu mai vreau nimic!)
Intelegerea insatiabilitatii mintii si dezvoltarea unei pozitii inteligente (informate) fata de acest dat existential sunt instrumente din setul pe care am promis ca ti-l ofer. Ne convine sau nu, suntem condamnati sa avem dorinte a caror satisfacere se va dovedi dezamagitoare. Nu o sa ne placa sau nu o sa ne placa atat de mult pe cat speram ceea ce vom obtine. Este inevitabil, softul disfunctional este acolo, in adancimile mintilor noastre.
Dar putem, macar, sa limitam daunele! Iar aceasta strategie, in raport cu vietile altor oameni, care nu o cunosc si sunt prizonierii propriilor credinte eronate despre realitate (dorinte, in aces caz), ne permite sa avem vieti de o calitate mai buna. Gandeste-te la cineva care a sacrificat 4 ani din viata pentru a urma o facultate care l-a propulsat intr-un domeniu profesional care nu-i place (si isi da seama de asta, in mod dureros, cu fiecare zi care trece) Stii si tu pe cineva ?
MISWANTING, da, despre asta vorbim!
Predictiile noastre despre nivelul de fericire/satisfactie pe care urmeaza sa-l avem dand curs unei anumite dorinte sunt, uneori, gresite! Profund gresite. Exista si o sub-disciplina (psihologica) care s-a dezvoltat de la aceasta realitate, anume affective forecasting. Psihologii aceia care lucreaza in universitati unde taxele sunt pe la 40.00 USD pe an ne demonstreaza ca suntem slabi la „affective forecasting”, adica suntem inclinati sa prezicem ca vom experimenta emotii mai pozitive (sau mai negative) decat vom experimenta cu adevarat, cand lucrurile la care acum ne gandim se vor fi intamplat (si suntem inclinati, pe deasupra, sa credem ca aceste emotii viitoare vor dura mai mult decat vor dura de fapt, aceasta este the durability bias)
Ok, a sosit momentul sa dau si nume: Richard Nisbett, Timothy Wilson (autorul unei carti senzationale, Strangers to Ourselves), Daniel Gilbert.
Nisbett, R. and T. Wilson (1977). “Telling more than we can know: Verbal reports on mental processes.” Psychological Review 84(3): 231-259.
Acesta este unul din cele mai citate articole stiintifice din anii 70 (ti-a spus cineva asta la scoala?) si, probabil, cel mai influent articol al lui Nisbett (autorul relativ recent al unei lucrari despre stilurile cognitive diferite ale asiaticilor respectiv europenilor/americanilor)
http://www.apologeticsinthechurch.com/uploads/7/4/5/6/7456646/nisbettwilson.pdf
De asemenea, daca ai timp, merita sa citesti:
http://www.wjh.harvard.edu/~dtg/Gilbert%20&%20Wilson%20%28Miswanting%29.pdf
Gilbert, D. T., Pinel, E. C., Wilson, T. D., Blumberg, S. J., & Wheatley, T. (1998). Immune neglect: A source of durability bias in affective forecasting. Journal of Personality and Social Psychology, 75, 617-638.
Gilbert, D. T., Lieberman, M. D., Morewedge, C. K., & Wilson, T. D. (2004). The peculiar longevity of things not so bad. Psychological Science, 15, 14-19.
Gilbert, D. T., & Ebert, J. E. J. (2002). Decisions and revisions: The affective forecasting of changeable outcomes. Journal of Personality and Social Psychology, 82, 503-514.
Si acum sa recapitulam:
- Iti doresti X deoarece crezi ca daca vei obtine X vei fi o persoana mai fericita
- Actionezi (cheltuind resurse) purtata de dorinta ta
- Obtii X
- Realizezi ca nu esti o persoana mai fericita (sau mult mai putin decat sperai)
- Miswanting!
Dar stii ca te plac, nu-i asa? Din acest motiv iti pun la dispozitie o strategie. Nu este infailibila dar este mai buna decat nimic. Se numeste WAIT AND SEE.
Da, numele ei spune totul: inainte de a te angaja in actiuni si cheltuieli, eventual, costisitoare, pentru a obtine X, asteapta o vreme (minute, ore, zile, saptamani, luni, ani, in functie de X si de timpul pe care il ai la dispozitie) De ce? Pentru a vedea, dupa momentul T1 la care iti doresti X, daca si la momentul T2 iti mai doresti X (la fel de intens)
Facem o aplicatie practica in sfera relatiilor de cuplu? L-ai cunoscut pe acel barbat uluitor si vrei sa te casatoresti cu el. Frumos! Dar de ce te grabesti? Daca te vei trezi intr-o situatie clasica de miswanting? Nu este mai intelept sa folosesti strategia WAIT AND SEE? Transfera-l pe T2 ceva mai departe in timp si vezi ce se intampla in aceasta perioada dintre T1 SI T2! Ai ocazia sa il cunosti in tot felul de situatii, dintre cele mai variate, si, astfel, sa-ti faci o imagine mai buna despre cine este el si care este gradul vostru de compatibilitate. Profilul pe care i-l faci (in interiorul tau) pe baza unor experiente limitate si, intr-o anumita masura, controlabile (invitatii la restaurant, la film, in vacante), situatii in care se va stradui sa vina cu cel mai bun sine al lui, ar putea fi nu doar insuficient ci si gresit. De ce sa nu va angajati impreuna in tot felul de situatii, unele surprinzatoare pentru el, astfel incat sa intelegi intr-o maniera mai profunda cu cine ai de-a face? Wait and see! (si o sa-mi multumesti, ulterior)
Si mai exista (cel putin) o strategie dar nu vreau sa te privez de bucuria de a gandi pe cont propriu. Exista „miswanting”, fara nicio indoiala, dar exista, din fericire, si inteligenta (functii executive mediate de cortexul prefrontal). Nu suntem chiar niste marionete neajutorate la cheremul unor mecanisme mentale puternice. Iti place ideea aceasta? Nu sunt sigur ca se va dovedi adevarata, in viitor!