deoarece zeii au plecat

Te rog, mergi pana in bucatarie, da drumul gazelor de la aragaz si, folosind un chibrit (sau un device electric), genereaza o flacara respectabila. Excelent! Acum baga mana in foc! Stiu ca ti-a putin greu dar imagineaza-ti ca esti un copil care descopera lumea. Focul este interesant dar si mai interesant este sa vezi ce se intampla cand iti bagi manuta in el. Bravoooo! (Intelegi de ce ma iubesc copiii instantaneu? Ii sprijin in eforturile lor de cunoastere a realitatii)

Ah, te-a durut? Imi pare rau! Poate a fost o intamplare. Ca doi oameni de stiinta, mai ales tu, hai sa mai incercam o data! (replicarea experimentului) Si, deoarece nu avem acces la esantioane randomizate, hai sa il convingem pe partenerul tau sau sa o convingem pe partenera ta sa faca acelasi lucru.

Doare pe toata lumea. Ok, este o experienta neplacuta. Nu vrei sa o repeti? Nu? Am inteles, am inteles, doar un idiot si-ar dori sa repete o experienta atat de neplacuta.

Iti vine sa crezi ca acesta este un articol consacrat psihologiei evolutioniste?

In ultimul timp am inceput sa cochetez cu ideea ca o parte din cei care nu inteleg sau detesta psihologia evolutionista au probleme sexuale (Freud, aplauda!) Sau nu fac sex suficient, sau se tem, irational, de tot ce inseamna senzualitate si erotism, sau se confrunta cu dificultati sexuale psihogene (sau organice), oricum, ceva este in neregula cu comportamentul lor sexual.

Da, sunt un nenorocit, fac legaturi diabolice intre respingerea justificata a unei paradigme gresite (gandirea evolutionista) si motivele abisale (psihologice) din spatele unei astfel de atitudini. Nu e corect. Stiu. Dar poate doar incerc sa-ti atrag atentia, facandu-te sa te simti (eventual) vizat(a) si, nu, nu sa iesi de pe blog, pentru totdeauna, ci sa citesti cu atentie in continuare.

Imagineza-ti ca, in trecutul indepartat, atunci cand stramosii nostri hominizi avea relatii sexuale ceea ce simteau, in cele din urma, nu era orgasmul clasic din zilele noastre ci o senzatie de arsura, extrem de neplacuta (ca aceea pe care ai simtit-o daca ai fost un subiect compliant si ai realizat experimentul din laboratorul domestic)

Ce crezi, daca lucrurile ar fi stat in felul acesta (nu e greu de imaginat: doar cateva circuite neurale schimbate intre ele), ar mai fi fost atrasi inaintasii nostri hominizi de activitatea sexuala? Ar mai fi facut sex stiind ca urmeaza sa sufere? (Tu cu cine te arzi?…iarta-ma, nu ma pot abtine!)

Probabil ca nu. Ce sens ar fi avut sa se angajeze deliberat si in mod repetat intr-o activitate pedepsitoare (la capatul ei fiind nu o experienta placuta, recompensatoare, ci una neplacuta, dureroasa)? Dar, daca ei ar fi inceput sa evite sexul, fiind dureros, ar mai fi avut urmasi? Ar fi putut transmite genele care construiesc circuite neurale care te fac sa suferi cand ai relatii sexuale? Ar fi ajuns acele gene pana la noi?

Evident ca nu! In zilele noastre suntem atrasi de sex, ne dorim relatii sexuale (interzise) si cheltuim multa energie pentru a le avea (macar in fantezie) deoarece, pentru stramosii nostri, sexul a fost recompensator. Deoarece am mostenit un anumit tip de minte (de la ei). Deoarece  nu ne nastem cu mintea lui John Locke (o tabla goala: tabula rasa) ci cu o minte in care sunt deja instalate o serie de programe mentale.

Iar a cunoaste aceste programe mentale, in loc de a le nega in mod nevrotic, ne poate ajuta extraordinar de mult sa traim, in prezent, vieti mai adaptate la noile conditii de mediu. Psihologia evolutionista si, mai larg, stiintele cognitive, ne pot fi foarte folositoare in acest sens. Si este o idee buna sa fie studiate.

Dar numai de cei care apreciaza si savureaza sexualitatea! (da, mi-am dat singur o palma pentru political incorrectness)

Este inceput de saptamana si iti propun un nou joc. Crezi ca ii cunosti pe oamenii din jurul tau? Hai sa verificam! (persoana intai plural e doar pentru incurajare) Ai nevoie doar de un cronometru (il ai pe telefon) sau de o buna estimare (mentala) a timpului.

Ceea ce ai de facut este foarte simplu si este probabil sa fi facut deja, doar ca nu intr-o maniera stiintifica ci intr-un mod intuitiv. Din clipa in care o persoana, apropiata sau un simplu coleg (un amic, o cunostinta), incepe sa-ti vorbeasca…

…cronometreaza cate secunde/minute trec pana cand iti spune primul lucru negativ!

Nu-mi cere sa-ti dau definitia lui „negativ”, sunt sigur ca ai propria ta definitie. Dupa ce l-a rostit (poate fi la adresa altor oameni, a unor obiecte neinsufletite, a temperaturii sau chiar la adresa…ta) opresti cronometrul. Data viitoare cand intalnesti persoana respectiva reiei experimentul (fireste ca nu-i vei spune ce faci, hihi!)

Daca ai unele inclinatii pedante poti chiar sa notezi intr-un carnetel. Recomandarea mea este sa realizezi cel putin 5 teste cu oamenii foarte apropiati (rude, partener, prieteni) Ca sa te distrezi poti chiar sa avansezi o predicitie de genul Cred ca, in cazul lui X, nu vor trece 30 de secunde inainte de a spune ceva negativ sau dimpotriva Abia dupa 10 minute voi auzi la Y si un comentariu negativ  (te rog, vreau sa-l cunosc si eu pe Y!)

Placandu-mi gandirea stiintifica (eu am facut deja experimentul) si fiind sigur ca vei avea un esantion reprezentativ as putea chiar sa avansez o predictie dar imi cenzurez impulsul deoarece ma tem ca ar putea fi negativa. Insa, daca esti un „cercetator” dedicat, promit sa-ti descriu si un al doilea experiment, in curand!

O vizitatoare a blogului imi pune o intrebare adorabila, stimulata fiind de ultimul meu (mic) articol. In esenta, ea se/ma intreaba daca la Oxford  se studiaza o disciplina de genul Tehnici Proiective (ancorata in principiile gandirii psihanalitice/psihodinamice) si, in buna logica, daca nu cumva asta (absenta disciplinei din programa academica) ar putea sa insemne lipsa de valoare stiintifica   a testelor proiective.

In mod evident tanara mea corespondenta nu a citit faimosul articol al lui Scott Lilienfeld („faimos” pentru ca a fost citat, pana in acest moment, de 375 de ori): The Scientific Status of Projective Techniques.

http://psi.sagepub.com/content/1/2/27.abstract

Si nici nu a aflat (sau nu i-a spus nimeni) ca, inca din anul 2000 (deci de mai bine de un deceniu!), Divizia 12 (de Psihologie Clinica) APA (Asociatia Psihologilor din America, pentru necunoscatori) a recomandat excluderea tehnicilor proiective din curriculum-ul „graduate”.

De ce? Hai sa citim impreuna ce spunea Scott Lilienfeld acum aproape 13 ani :

„…given the relatively weak evidence for the zero-order and incremental validity of most projective indexes, the amount of time devoted to educating and training students in the administration and scoring of projective techniques should be reduced”

O asigur pe curioasa mea corespondenta ca a tras concluziile corecte. Tehnicile proiective nu au valoare iar studierea lor reprezinta o pierdere de timp. Psihologii (in formare) pot face lucruri mult mai inteligente.

QS World University Rankings a publicat clasamentul pe 2013 in functie de specializari. Iata ceva ce te-ar putea interesa:

Top 10 universitati in Psihologie
1. Harvard University – SUA
2. University of Oxford – Marea Britanie
3. University of Cambridge – Marea Britanie
4. Stanford University – SUA
4. University of California, Los Angeles (UCLA) – SUA
6. UCL (University College London) – Marea Britanie
7. The University of Melbourne – Australia
8. Yale University – SUA
9. The University of Queensland – Australia
10. The University of New South Wales – Australia

Prima universitate din Europa continentala este pe locul 16 (Amsterdam), urmatoarea pe locul 37 (tot in Olanda, Maastricht), apoi avem o universitate din Belgia (Ghent) pe 44, din nou Belgia (48) si Germania (49, Munchen)

Sfatul meu: daca vrei sa studiezi psihologia in strainatate si nu-ti poti permite taxele din UK (sau nu esti acceptata) alege Olanda! Pe urmatoarele 50 de locuri (51-100) vei mai gasi 5 universitati, deci Olanda are in primele 100 nu mai putin de 7 universitati de tip premium in materie de psihologie. In plus, drogurile recreationale pot fi obtinute mult mai usor in sesiune.

Marti, la Madrid, in partida dintre Real si Borussia Dortmund, un tanar pe nume Sergio Ramos, capitanul echipei si fundas central de meserie, l-a chinuit in toate felurile posibile pe  Robert Lewandoski, atacantul central al celor din Dortmund (cel care, in partida tur, inscrisese 4 goluri in poarta super-titratei echipe din Madrid)

Aproape la fiecare duel aerian l-a lovit cu cotul, sub privirile ingaduitoare ale unui arbitru englez, candva politist, si spre consternarea telespectatorilor sensibili la violenta si fairplay. I-a facut viata nu grea ci aproape imposibila. Dar Lewandoski nu a ripostat. A continuat sa fie preocupat de joc.

Iar la sfarsitul meciului s-a indreptat spre persecutorul sau, i-a zambit si i-a intins mana. Cel mai frumos moment al unei duble (partide) oricum incantatoare. Se pare ca specia umana este, uneori, mai sus decat cea a cimpanzeilor.

PS Da, in finala Ligii Campionilor s-a calificat Lewandowski si echipa lui.