deoarece zeii au plecat

Dupa ce am publicat articolul despre surogatul sexual, ieri, doua prietene ale blogului, la un interval relativ mic de timp, mi-au trimis acelasi film (de care nu stiam dar acesta nu e un lucru surprinzator, eu vad filmele cu o intarziere de 2-3 ani)

„The Sessions”!

Le multumesc celor doua prietene pentru compasiune! Initial (mi-)am spus ca ma voi uita doar 5 minute si am sfarsit prin a-l vedea pe tot. Ulterior am aflat despre Helen Hunt, interpreta rolului Cheryl, ca a fost nominalizata la premiul Oscar (iar John Hawkes, interpretul eroului principal, un barbat paralizat de la gat in jos in urma complicatiilor unei poliomielite, a fost nominalizat pentru Best Actor la Golden Globe Awards)

Filmul se bazeaza pe o poveste reala. Cheryl Cohen-Greene are acum 69 de ani si a fost surogat sexual timp de 30 de ani. Are un doctorat  in „Human Sexuality” si a publicat in urma cu cateva luni o carte despre viata ei (profesionala).

Incerc sa-mi dau seama daca ar mai putea exista ceva, in materie de comportament sexual, care nu a fost deja experimentat in SUA.

PS Pentru cei  amatori de distinctii subtile si dileme etice: surrogate sex therapist si hooker nu sunt deloc unul si acelasi lucru!

Masters (el) si Johnson (ea), inca din anii 60, au initiat o forma de interventie terapeutica in probleme sexuale ce presupunea existenta unui partener-surogat (echipa terapeutica era formata din client, psihoterapeut si partenerul surogat). Ce anume tratau in acest mod? O multime de dificultati si probleme sexuale, de la inhibitia sexuala nevrotica si ejaculare precoce pana la traume sexuale care nu au raspuns la psihoterapia clasica, verbala.

Cu succes? Tu cum ai evalua programul lor daca ti-as spune ca s-a derulat pana in anii 90? (cand Masters avea deja 70 de ani iar Virginia Johnson 65)

Asa cum era de asteptat, ideile lor revolutionare au fost preluate de persoane si mai dezinhibate (sau iresponsabile?) si echipa de 3 s-a transformat in echipa de 2. Mai exact, terapeutul sau terapeuta si-au asumat si rolul de surogat. Nu m-ar mira sa aflu ca si in Romania exista (sau vor aparea) psihoterapeuti care isi conving clientii sau clientele de beneficiile unei astfel de metode.

In UK exista in mod sigur. Daca te intereseaza o cariera in domeniu (in UK, dupa ce se liberalizeaza piata muncii, hihi!), te informez ca poti castiga 4.000 de lire oferind 9 sedinte a cate doua ore fiecare (aproximativ 250 de euro pe ora)

Oare fac bine oferind astfel de informatii?

PS Da, exista si o asociatie profesionala care elibereaza acreditari. Oamenii sunt organizati.

Zilele trecute am discutat (foarte putin, deoarece ne-am inteles repede) cu o colega despre chestionarele de personalitate in relatie cu selectia si recrutarea personalului. In cazul in care lucrezi in Resurse Umane (dar nu neaparat) as vrea sa-ti impartasesc, gratuit, cateva lucruri esentiale:

Constiinciozitatea este cel mai puternic si mai consistent corelat al performantei la locul de munca.  Sa fie mai mare de 0.5? Nu, este r=0.31! ( r este coeficientul de corelatie)

http://mavweb.mnsu.edu/howard/Schmidt%20and%20Hunter%201998%20Validity%20and%20Utility%20Psychological%20Bulletin.pdf

Testele de inteligenta sunt predictori mai buni: r=0.51 iar work sample tests si mai buni: r=0.54! Daca vrei sa angajezi pe cineva pune-l, mai bine decat a completa (self-report) un chestionar de personalitate, sa dea cateva teste practice de abilitati!

Despre Nevrotism (si inversul lui: Stabilitatea emotionala) s-a crezut ca este un foarte bun predictor al performantei la locul de munca. Studiul de mai jos arata altceva (r=-0.13)

Hurtz, G. M., & Donovan, J. J. (2000). Personality and job performance: The Big Five revisited. Journal of Applied Psychology, 85, 869-879.

Textele cele mai noi de psihologia personalitatii (Chamorro, 2011) sunt sceptice fata de posibilitatea ca inventarele de personalitate sa poata prezice, cu un nivel inalt de siguranta, performante specifice la locul de munca.

Pe de alta parte, corelatia intre modul in care un candidat se prezinta la interviu si performanta lui la locul de munca este si mai mica: r=0.14-0.15 (managerii care au „intuitii” si „feeling-uri” nu stiu ce spun)

http://maamodt.asp.radford.edu/PSYC%20651/Huffcutt%20&%20Arthur%20%281994%29%20Interview.pdf

PS Psihologii implicati in selectie si recrutare de personal sunt in mod fatal expusi la disonanta cognitiva si nu vor accepta usor ca instrumentele  lor sunt moderat sau slab predictive. De aceea nici nu citesc (unii dintre ei) articole din jurnalele stiintifice.

Ziarul Gandul ne face azi o surpriza foarte frumoasa: cateva date statistice! Cei care locuiesc in Bucuresti si detesta acest oras (cunosc si eu cativa) pot afla, cu aceasta ocazie, ca in Bucuresti se inregistreaza cea mai mare speranta de viata la nastere din Romania, anume 75,7 ani.

Ai mari motive de bucurie daca locuiesti in judetul Valcea sau in judetul Cluj (locurile 2 respectiv 3) si poate ar merita sa iei in considerare mutarea daca locuiesti in Satu Mare (70,5 ani, cea mai mica speranta de viata la nastere din Romania)

Din pacate (pentru bucuresteni) calculele facute de Gandul, combinand 7 indici socioeconomici (salariul mediu net, rata criminalitatii etc.) nu plaseaza Capitala decat pe locul 2 in Romania. Care ar putea fi judetul in care se traieste cel mai bine? (conform indicilor mentionati)

Timis!

PS Dar stii cum se spune: “Azi in Timisoara, maine-n toata tara!”

Esti un hominid de acum cateva sute de mii de ani. Ai plecat din nou (se intampla sa faci asta zilnic deoarece nu ai frigider) dupa ceva de rontait (intrucat iti ghioraie matele). Cum mergi tu prin savana africana la un moment dat ti se pare ca vezi un tigru. O rupi la fuga. Ajuns la o distanta suficient de mare (plus ca nu prea te mai ajuta picioarele) te opresti si verifici (privesti cu mai multa atentie).

Nu, nu era nici un tigru, te-ai inselat (si ai consumat in mod inutil niste calorii). Dar esti viu, nu-i asa? Asta e tot ce conteaza. Da, ai facut ceea ce psihologia evolutionista numeste eroarea de tip 1 (fals pozitiv: sa „vezi” ceea ce de fapt nu exista) Nu-i nimic, important este faptul ca esti viu.

De acord, sistemele tale perceptive sunt sau incep sa fie distorsionate (esti inclinat sa vezi tigri („pozitiv”) acolo unde nu exista nimic („fals”)) iar copiii tai vor mosteni genele care construiesc astfel de creiere. E in regula, iti poti permite unele erori daca beneficiul obtinut este supravietuirea.

Better deluded than dead.

PS Cum probabil iti imaginezi, cei care aveau sisteme perceptive inclinate in cealalta directie (sa nu vezi tigrul desi tigrul exista) nu s-au mai intors niciodata, contribuind simtitor la wellbeing-ul tigrilor din acele vremuri.