Cum nu prea ma duce capul (unde?) sunt interesat de multi ani (secole?) de problema inteligentei (evolutii si regresii) si chiar am incercat (fara succes dar nu renunt) unele ierburi (fiind vegetarian) pentru a o impinge in sus (la altii, nu la mine) cu cel putin o deviatie standard (adica 15 puncte IQ).
Cum ziceam (am inceput sa ma repet, ma termina radicalii liberi), nu am abandonat proiectul si cercetez problema in continuare, cu ajutorul unor samani (sunt nesuferit, stiu: cu ajutorul unor oameni capabili de gandire stiintifica, in general aflati la IQ 130+). Am nevoie sa cred, cu dovezi, ca se poate (exista o dinamica a inteligentei, in ambele sensuri) si, sub influenta biasului optimismului, vreau sa-ti spun ca asa este. Hai sa-ti povestesc:
In timpul celui de-al doilea razboi mondial olandezii nu au fost foarte fericiti (aflandu-se sub asediul nazist) dar nu acelasi lucru se poate spune despre copiii lor, cei care, cu aceasta ocazie, nu au mai mers la scoala (uraaaaa!) Dar stii cum e cu bucuriile infantile! (stii, nu, doar le experimentezi si tu) Sunt costisitoare! Ce diferenta crezi ca exista intre copiii olandezi care au reluat scoala dupa o pauza de cativa ani si cei care, ghinionisti fiind, au suportat neintrerupt acest supliciu?
Sapte puncte IQ, in favoarea celor care au mers la scoala.
Ah, imi tremura degetele pe tastatura (de la ierburi) cand scriu asta dar scoala chiar conteaza. Cel putin in materie de puncte IQ! Scoala ne face mai inteligenti. Numarul de ani de scoala este cel mai bun predictor pentru IQ-ul unui individ (atentie la cei care au facut doua facultati, nu, nu simultan, am spus „numarul de ani de scoala”, nu „numarul de ani de facultate”, sunt imposibili ca parteneri de cuplu dar simpatici si chiar folositori ca prieteni )
The effects of war upon the intelligence of youth. De Groot, A. D. Journal of Abnormal & Social Psychology vol. 43 issue 3 July 1948. p. 311-317
PS Aflu, dintr-o stire de astazi, ca educatorii si invatatorii ar putea fi obligati, in urmatorii sase ani, sa absolve studii de licenta pentru a-si putea pastra posturile. Cu alte cuvinte, liceul pedagogic nu mai este suficient. Ma intreb cum se simte acum o invatatoare de 50 de ani, confruntata cu perspectiva de a-si relua (si imbunatati) educatia. Doamna, este posibil sa fiti dezamagita de facultatea particulara la care veti merge dar v-ati putea alege cu cateva puncte IQ! Nu stiu daca in plus sau in minus.