Voi raspunde amenintarilor si voi publica, iata, un alt extras din materialele de care beneficiaza doar membrii grupurilor Neurobics. Sper sa-ti dai seama din context, este vorba de un hormon (identificat in 1909), supranumit „hormonul mangaierii”. Da, oxitocina!
Vrei sa te gandesti impreuna cu mine la o relatie intre doua persoane care, pline de bunavointa, decid sa aiba doar o relatie sexuala, lipsita de asteptari? Si sa vezi (poate chiar sa prezici) cum anume va influenta oxitocina acest angajament uimitor de matur? Iata mai jos amanunte (am eliminat emoticoanele):
Sa exemplificam: eu, X (nu Adrian, da?) am o relatie cu o persoana de sex opus (casatorita) si nu vreau sa ne atasam emotional unul de celalalt (ar fi foarte complicat, unul din noi are si copii, intelegi tu!). Dar ne simtim foarte bine impreuna (nu mergem la hotel, am depasit acest stadiu). Exista intimitate fizica variata: mangaieri, saruturi (inclusiv French-kissing), imbratisari scurte sau prelungite, sex (normal!).
Ce produc toate aceste interactiuni tactile? Oxitocina! Si oxitocina ce face? Putin cate putin amplifica sentimentul de incredere. Si increderea ce face? Face si mai probabila atingerea. Si tot asa: se numeste cerc virtuos! Doar ca noi doi am stabilit clar, inca de la inceputul relatiei noastre (sanctionate social) ca nu vom avea o relatie serioasa ci doar ne propunem sa ne bucuram unul de celalalt, din cand in cand.
Insa oxitocina nu intelege cuvintele si angajamentele noastre. Ea face ceea ce face de milioane de ani. Creeaza legaturi. Ii face pe oameni sa se simta mai apropiati. Ii conecteaza emotional. Incepi sa intuiesti cum se va dezvolta acest film?
Iata tot tabloul: oxitocina din belsug, testosteron la discretie (relatii sexuale satisfacatoare, cu un plus dat, eventual, de caracterul interzis), dopamina fara numar, ce poate iesi de aici? Ditamai incurcatura, fireste! Apropierea emotionala este iminenta. Apar, intr-un mod cat se poate de natural, asteptarile. Cresc mizele afective. Si de aici lucrurile o pot lua razna (si adesea o iau)
Mintea constienta (rationala) nu se poate opune mecanismelor biologice deja activate. Unul (X) se indragosteste desi a jurat ca nu va face asta. Sau amandoi se indragostesc! Pentru ca exista oxitocina. Pentru ca atingerile sunt placute si genereaza, in mod spontan, legaturi sociale (sau le amorseaza) Pentru ca nu poti nega fiorul din corpul tau (si nici partenerul sau partenera ta). Ceea ce a inceput prin a fi doar sex (terapeutic) s-a transformat acum intr-o problema serioasa („ai divorta de dragul meu?”)
Femeile sunt mai vulnerabile din acest punct de vedere deoarece estrogenul amplifica efectele oxitocinei (de aceea raspunsul unei femei la atingere este mai intens la ovulatie/fereastra de 5 zile)
De aici nu rezulta ca, daca esti femeie si beneficiezi de servicii de masaj (profesionist) te vei atasa imediat de maseurul tau (dar nu ar fi exclus ca lucrul acesta sa se intample in timp, daca mergi in mod regulat la masaj…sau vine el acasa) Cum spuneam, oamenii sunt diferiti si au capacitati diferite de producere si procesare a oxitocinei. Totusi, daca legatura dureaza, chiar si barbatii cu viteze mai mici (de crestere a oxitocinei) se pot atasa (cu atat mai mult cei care au fost rasfatati dpv tactil cand erau bebelusi…so, it’s better if you ask)
Faptul de a oferi afectiune (prin intermediul atingerii) te face mai receptiv(a) la a primi afectiune. Primind afectiune te simti recompensat(a) si (vezi si teoria echitatii) simti nevoia sa oferi la randul tau. Si tot asa…pana la divort (sau scene penibile-atentie, pe parcursul acestui document m-am referit la persoane care nu vor sa intre intr-o relatie responsabila ci vor doar sa experimenteze satisfactia sexuala fara alte angajamente)
Ce solutii exista? Daca esti femeie sa te intalnesti cu „el” (amantul?) doar cand esti in faza PMS) (de fapt nu glumesc 100%, in timpul PMS creierul blocheaza receptorii de oxitocina si riscul dezvoltarii atasamentului emotional este mai mic) Si daca esti barbat? Daca ai deja unele probleme cu intimitatea esti in siguranta) (nu te vei atasa)
Poate ar fi mai bine sa nu ajungi intr-o astfel de situatie de la bun inceput? Sa alegi partenerul/partenera astfel incat sa ai cu el/ea o relatie intreaga? (sa nu fie nevoie de compensatii extraconjugale) Si, daca efectiv nu poti rezista (testosteron sus, sus de tot), sa te rezumi la one night-stand? Sau sa mergi periodic la muntele Athos, impreuna cu Gigi Becali?
Predictia stiintei psihologice pentru cuplurile care vor sa experimenteze doar satisfactia sexuala fara a se angaja mai profund in relatia lor este sumbra (din perspectiva celor implicati): cel putin unul dintre ei, cu o probabilitate mai mare femeia, va ajunge sa isi doreasca mai mult (el: „nu asa ne-a fost intelegerea, de ce pui presiune pe mine?” Ea: „pentru ca acum te iubesc!”)
De ce? Deoarece exista oxitocina (si receptori pentru ea) Deoarece oamenii (normali) se ataseaza in mod natural unii de alti cand sunt recompensati tactil, in mod regulat. Deoarece Natura „vrea” ca genele sa faca saltul pe generatia urmatoare (de aceea a fost „inventata” oxitocina…si nu doar ea).
Asa ca, daca te tenteaza some pure, no-strings-attached weekend relationship, reflecteaza in mod serios la consecintele previzibile. Eu mi-am facut datoria si ti-am spus. Pe ce ureche ti-a intrat?
PS Sensibil la nevoile dar mai ales dorintele semenilor mei am hotarat ca la grupul din toamna (Apps, pe numele lui) sa acord mai mult spatiu elementelor de psihologie a cuplului, atractiei si sexualitatii. Nu, sexul in grup nu este o optiune!
Mi-am propus, probabil intr-un mod destul de curajos (sau naiv), sa-i ajut pe membrii grupului (barbati si femei) sa devina persoane mai sexy ( chiar mai sexy ca mine, hi hi!). De aceea grupul (acum Neurobics) se va numi SEXY APPS. Deoarece si neurostiintele pot fi sexy.
Regret nespus, nu se mai fac inscrieri.