Pfii, ce gandire sexista, ma omoara Susan Pinker (sau Gloria Steinem), rectific, „Draga corespondenta”, nu e bine nici asa, ma rog, si unii si altii, vreau sa va comunic o serie de lucruri:
Va multumesc pentru mailuri. Le citesc pe toate, desi, uneori, cu o anumita intarziere. Si le multumesc in mod special celor care nu imi trimit istorii de viata (am fost expus la asa de multe, face-to-face, incat tot ce mai imi lipseste este inca una, in format digital).
Nu ofer consultatii online.
Raspund la foarte putine mailuri, in primul rand din motive legate de timp. Daca cineva imi scrie cel mai bine este sa se astepte sa nu ii raspund. Ar putea fi placut surprins(a).
Exista o sub-categorie de corespondenti care merita un mesaj special: Incercati sa va asumati identitatea si sa va semnati! Nu stiu daca este un obicei al tinerei generatii. Pe o astfel de problematica (asumarea responsabilitatii pentru ceea ce scrii) eu sunt de moda veche. Un mosneag, fireste!
Am primit multumiri,intrebari, sugestii, chiar si propuneri de afaceri. Dar nu m-a cerut nimeni in casatorie, ceea ce ma ingrijoreaza! Nu cred ca este teama de respingere ci, mai degraba, prabusirea farmecului personal. Incep sa devin nostalgic, semn limpede de degenerescenta. Voi mari doza de alergatura la 2 km pe zi, poate mai salvez cate ceva. Apropo, domnule, doamna si domnita, dvs. cati pasi faceti pe zi? Si mai ales, incotro?