Daca ai fi un animal de sex masculin (e valabil si pentru celalalt sex), impins, din interior, de nevoia de reproducere, si sesizand ca nu esti singurul mascul care isi doreste o femela (esti in competitie cu altii), ce-ai face?
Desigur, ti-ai etala cele mai bune calitati! Este o „decizie” foarte inteligenta: „Uite cat sunt de valoros, alege-ma pe mine!” Ai fi de acord sa numim acest proces comunicare? „ Acestea sunt calitatile mele care, sper, ma fac dezirabil pentru tine” (nu e nicio trimitere subtila pentru specialistii in resurse umane care citesc acest articol, e ceva mult mai larg)
Daca nu-ti arati/demonstrezi calitatile, cum ar putea „ea” sa stie cat de bun esti? Comunicarea este foarte importanta. Vai, dar se pare ca am uitat ceva: nu esti singurul care aspira la ovulele domnitei. Mai exista si altii si, ce sa vezi, si ei au tot soiul de calitati. Si ei comunica, adica trimit informatii despre cele mai bune trasaturi ale lor.
Hmm, ce-i de facut in situatia aceasta? Tu chiar o iubesti! Ptiu, am vrut sa spun ca tu chiar vrei sa te reproduci (nu „tu”, ci genele tale, dar nu ne incurcam acum in detalii academice) Cum rezolvi aceasta problema de importanta cruciala? Daca nu te reproduci genele tale dispar din bazinul genetic. Ai trait degeaba, amice!
Ai inceput sa intelegi ce anume vreau sa-ti transmit? (am incredere in IQ-ul tau, ai putea chiar acum sa te ocupi de ultimul task dat de seful tau a carui moarte o doresti in secret insa preferi sa citesti acest blog inofensiv)
Aha, te-ai prins! Asa este. Fiind vorba de o competitie in care vrei sa te numeri printre castigatori (si nu printre loseri), nu te rezumi la a-ti etala calitatile. Le si exagerezi un pic. Poate un pic mai mult. De ce faci asta?
Pentru ca are sens (evolutiv). E adevarat, dupa un timp „ea” si-ar putea da seama ca nu esti atat de bun pe cat ai pretins insa e deja prea tarziu (pentru ea). Spermatozoidul tau s-a unit cu ovulul ei. Ti-ai atins obiectivul (si poti merge mai departe, evident).
Comunicarea intre indivizi a fost selectata evolutionist. Este utila. Insa comunicarea nu este mereu inocenta. Iti poti mari sansele de reproducere (si de supravietuire, dar asta e deja alta discutie) daca minti.
Fiind animale dornice de reproducere, suntem inclinati sa mintim.
Daca ai cel putin 6-7 ani (te lasa Mami sa citesti aceste articole?) ti-ai dat deja seama de asta. Comunicarea nu este „doar comunicare”, asa cum cred unele naturi poetice. Ar fi frumos ca lucrurile sa stea astfel si, probabil, chiar asa stau, intr-o lume ideala. Dar noi nu traim intr-o lume ideala ci intr-o lume reala. Si, in aceasta lume, uneori…
…comunicarea nu e doar comunicare. Este si manipulare.
PS E valabil si pentru tine. Si tu minti. Observa-te cu atentie!