Martin Luther King a fost un pastor american insa nu acesta este motivul pentru care il admir. El a fost si un curajos luptator pentru drepturile civile ale persoanelor de culoare din SUA (ale negrilor, pentru putina incorectitudine politica). Stii cum e intr-o lupta, uneori ti-o iei (o incasezi urat). Exact asta s-a intamplat si cu Martin al nostru, a fost asasinat pe 4 aprilie 1968 (fir-ar ai dracului de americani pre…premetivi, ne da iei noua lectii de dimocratie, emperialisti nenorociti!).
Tot pe 4 aprilie, dar in 1972, a murit Adam Clayton Powell, primul reprezentant al comunitatii Afro-Americane (al negrilor) ales in Congres. Nu simti si tu, aici, o anumita legatura? O rezonanta? O corespondenta mistica? Un mesaj?
Cu o minte mai tanara eu as fi convins ca nu sunt intamplatoare aceste evenimente (aceste morti) si Universul incearca sa ne spuna ceva (sufeream, din cauza tineretii, de o patologie usoara numita panteism neoplatonic sau asa-ceva, boala care te face sa crezi ca Universul, dincolo de aparente, este armonios si inteligent). Astazi, insa, constat ca mi-am pierdut din deschiderea mentala, ca mi-am limitat orizontul de intelegere si sunt mai sceptic, numind asta, in ignoranta mea, „vindecare”.
Ca prin farmec, sincronicitatile si coincidentele semnificative s-au evaporat, lasand in urma simple evenimente probabilistice.
P.S. Acest articol este scris in memoria lui Martin Gardner, caruia nu i s-a intamplat nimic pe 15 august si nici pe 4 aprilie. A scris doar 70 de carti si va ramane, presimt (hi hi!), necunoscut in Romania (totusi, daca un profesor ti-a vorbit vreodata de el, da-mi, te rog, adresa lui, mama lui de cocalar!)