Doua (aproape) tinere entuziaste, iubitoare de copii si dornice sa-i ajute (si nu sa-i chinuie, cum fac eu), cu un pic de ajutor, au lansat un site atragator si promit sa ofere un program (si mai atragator) de stimulare si sustinere a dezvoltarii psihologice a copiilor.
Eu cred ca vor reusi! Voi convoca, totusi, si Timpul, la un moment dat, pentru o evaluare.
Mai sunt doar cateva zile pana la prima sesiune a grupului APPS DE VACANTA, grup devenit traditional si deschis tuturor varstelor (inclusiv micutelor vietati adorabile, cu conditia respectarii disciplinei).
Tema pe care am ales-o anul acesta reprezinta o expresie constructiva (imi imaginez) a exasperarii mele in raport cu ceea ce se intampla in sistemul scolar (da, chiar si in scolile private). Voi pune la dispozitia catorva parinti si viitori parinti o serie de principii testate si validate de stiintele cognitive, principii pe care le-am sintetizat intr-un concept pe care urmeaza sa-l descriu si, daca sunt norocos, chiar sa-l ancorez in mintile participantilor (sau sa-l cosolidez, daca exista deja).
INVATAREA INTELIGENTA…
..sau cum sa inveti astfel incat sa poti aplica ceea ce inveti, daca se poate in situatii noi si nu doar maine ci si peste 50 de ani (daca ai un stil de viata sanatos, desigur). In acest punct este posibil sa-ti fi starnit interesul si sa doresti sa afli mai multe.
Imi pare rau, nu mai este posibil. Toate locurile au fost ocupate. (Observi cum iti antrenez toleranta la frustrare? Wink, wink!) Dar timpul nu s-a terminat si, desi legea a doua a termodinamicii inca este activa, vor mai fi ocazii (mai ales daca esti o persoana cu initiativa).
Istoria APPS incepe in ianuarie 2013 (cu un proiect pe nume “Neurobics”) si se ramifica in doua directii noi, APPS PENTRU COPII (deja in derulare) si APPS PENTRU SENIORI (din 2015). Insa radacinile cursului APPS sunt mult mai vechi, datand din adolescenta mea, atunci cand am intalnit o vorba inteleapta care continua sa nu-mi dea pace: mens sana in corpore sano („minte sanatoasa in corp sanatos”, traducere pentru vizitatorii sedusi de consumul de cofeina, wink wink).
Am o rezerva serioasa fata de oamenii care nu fac miscare (nu neaparat sport) si, evident, o mare simpatie pentru cei care au inteles ca suntem fiinte active, cu inimi proiectate (de selectia naturala, nu de un zeu) sa iasa din zona de confort, din cand in cand. Pe de alta parte, cei care sunt dedicati miscarii dar nu par a prefera si exercitiul gandirii nu-mi inspira, nici ei, un prea mare entuziasm ba, pentru a fi sincer, ii evit cat pot.
Din aceasta combinatie personala de preferinte sau vulnerabilitati (depinde cum te uiti) a iesit o creatura nazdravana, cursul APPS in care incerc sa integrez exercitiile fizice cu stimularea cognitiva, fara a uita de dimensiunea sociala (si, prin urmare, emotionala) care ne defineste ca specie. Descris doar astfel pare un proiect ambitios (si unic in Romania, conform investigatiilor mele) insa e chiar mai mult decat atat.
Mi-am propus sa particip, atat cat este posibil, la vindecarea mintii colective a tarii noastre, o minte care a determinat 3 milioane de romani sa-si ia lumea in cap si un numar necunoscut de alte milioane, ramase in tara, sa lupte cu (sau sa fie invinse de) lipsa de speranta, cu neputinta si cu ceea ce eu cred ca este (si acum folosesc un termen tehnic) „neajutorare invatata”. Cred ca exista, separat de realitatea economica, sociala sau politica (ai vazut si tu secventa suprarealista cu premierul aflat intr-o barca impinsa de pompieri?, triplu wink), in chiar natura noastra, premise solide care ne permit sa speram ca putem fi fericiti (in sensul lui Aristotel).
De aceea grupul APPS pune la dispozitia studentilor instrumente (validate stiintific, cele mai multe) care pot fi folosite in serviciul amplificarii calitatii vietii (WB/ Well-being, in idiomul psihologiei pozitive), fiind, din acest punct de vedere, un grup experimental focalizat pe un STIL DE VIATA sanatos (fizic si psihologic) si nu un grup de psihoterapie marcat de patologie, diagnostice si interpretari.
In mod paradoxal, desi pozitia mea fata de corporatii este una in mod limpede critica ( nu-mi par nimic altceva decat forme institutionalizate ale lacomiei), multi studenti APPS sunt „corporatisti”, oameni de foarte buna calitate care inteleg ca viata are multe culori si, intr-un fel sau altul, lupta pentru a-si proteja umanitatea amenintata de reguli, proceduri, termene-limita si sefi despre care umbla vorba ca au o alergie ingrijoratoare fata de carti (well, it seems that I’m just another mean guy).
Am oferit aceste cateva (minime) informatii despre APPS pentru a raspunde celor curiosi, din prezent sau din viitor. In cazul in care, chiar acum, simti o dorinta irezistibila de a participa si tu, in stilul meu imprevizibil trebuie sa-ti spun ca nu este posibil, deocamdata. Toate locurile pentru APPS 1.0 din septembrie 2014 sunt potential ocupate (da, si cele de pe lista de asteptare).
Spuneam ceva despre disperare, undeva mai sus? No need for that, cel mai probabil in luna iulie voi deschide lista de inscrieri pentru cursul din ianuarie-iunie 2015. Ihm, imi place sa fac lucrurile din timp, mai ales ca functia psihologica a anticiparii se bucura de o atentie speciala la curs!
Pana atunci, daca reusesti sa ma convingi (sunt sensibil la profunzimea cognitiva si transparenta emotionala, plus unele anumite raporturi WHR, fiind un om imperfect) ai putea beneficia de o invitatie la una din sesiunile grupurilor APPS in desfasurare.
Am uitat sa mentionez ceva? Ah, da, APPS este un (fel de) acronim pentru APLICATII ALE PSIHOLOGIEI SI NEUROSTIINTELOR IN VIATA DE ZI CU ZI.
PS Si cand spun “psihologie” ma refer (in primul rand) la psychological science asa cum este inteleasa, creata si propusa in locatii cu nume exotice de tipul Berkeley sau Stanford.
Fara sa-mi propun intalnesc sau aud despre psihologi si formatori in psihoterapie care au o gandire holista, integrativa sau ceva asemanator. Ma bucur sa aud ca exista oameni interesati de interactiunile complexe dintre minte si corp, mediate, din pacate, de hormoni si neurotransmitatori si nu de „energii”.
Cu toate acestea, daca pe unii din acesti oameni unificati sau integrati ii rogi sa alerge 100 de metri, risti sa ii vezi prabusindu-se sufocati.
Cam atat despre unitatea dintre minte si corp.
Maine Daniel Goleman sustine o conferinta la Palatul Parlamentului. Daca nu mi-ar fi spus o prietena, aflata pe punctul de a merge (lucru deosebit de ingrijorator, din punctul meu de vedere), evenimentul acesta colosal ar fi trecut neobservat. Dar am aflat si, nefiind capabil sa-mi controlez impulsurile, scriu despre el pe blogul vizibil.
Nu stii cine este Goleman? Poti afla de la cei care organizeaza evenimentul (o companie de training) : este, nici mai mult, nici mai putin decat parintele Inteligentei Emotionale!
http://www.traininguri.ro/daniel-goleman-vine-in-romania/
Oh, Dumnezeule (un alt parinte celebru), chiar asa? Si chiar a transformat felul in care ne educam copiii? Si a dovedit ca inteligenta emotionala are un impact enorm asupra performantei grupului?
Hai sa ne uitam un pic pe niste date: Goleman a publicat, in 1995, o carte cu titlul Emotional Intelligence. In ce calitate? De jurnalist! (desi a terminat si psihologia si este prieten cu Richard Davidson, pentru connaisseuri)
Ii apartine acest concept? Este parintele lui? (hihi!) A publicat, pana in 1995, un singur articol stiintific pe aceasta tema? A testat intr-o maniera riguroasa acest construct psihologic diferentiindu-l, de exemplu, de alte variabile precum „empatia” sau „inteligenta sociala”(concept datand inca din 1920: Thorndike)
Nu!
Mayer si Salovey au publicat, in 1990, doua articole stiintifice in care definesc, pentru prima oara, inteligenta emotionala. Bar-On a folosit inca din 1980 acronimul EQ si a dedicat 17 ani din viata lui pentru a construi un instrument de masurare a inteligentei emotionale. 17 ani! (instrumentul a fost publicat in 1997 si reprezinta primul test de inteligenta emotionala publicat de un editor de teste psihologice)
Reuven Bar-On este acum profesor afiliat universitatii din Texas iar John Mayer este psiholog la University of New Hampshire (si a construit, la randul lui, impreuna cu Salovey si Caruso, un alt instrument: MSCEIT, un instrument multisarcina cu consistenta interna in jur de 0,90)
Nu as fi scris acest mic articol daca nu as fi aflat cat costa „un pachet” (adica un bilet) de participare la conferinta, pachet in care intra, atentie, si un ecuson plus un autograf Goleman, la final. Incepe cu 490 de dolari si se incheie cu 890 de dolari daca vrei locuri in primul rand.
Goleman vorbeste 1,5 ore, apoi 45 de minute, apoi inca 45 de minute, apoi raspunde la intrebari alte 30 de minute si ofera autografe timp de 30 de minute. Calculeaza tu, te rog, dar numai daca ai inteligenta logico-matematica!
http://goleman.traininguri.ro/inscriere/
La capatul acestor luni sau poate ani de antrenament sistematic, condensati cu maiestrie in aproximativ 3 ore, vei putea beneficia, daca esti unul din norocosii participanti, de oportunitatea de a invata ce poti face pentru a deveni un lider de exceptie, oportunitatea de a identifica greselile pe care le faci in prezent si alte noua oportunitati (nu glumesc, asa scrie pe sit!), una dintre ele fiind in mod special importanta pentru transformarea ta emotionala, anume pranzul cu Daniel Goleman.
Nu cred ca alte comentarii sunt necesare in afara, evident, de admiratia pe care maestrul Goleman o merita in contul inteligentei emotionale care i-a permis sa-si negocieze un fee la care si tu ai putea contribui cu echivalentul unui salariu mediu lunar pe economie. Pentru doar cateva ore. Oh, dar ce experienta memorabila!
Lumea continua sa ramana un loc interesant.