deoarece zeii au plecat

O cunostinta a fost convinsa de medicul ei de familie (anxios din fire) sa-si faca un anumit test. Gradul de precizie al testului respectiv era (este) de 99%. Aproape perfect, nu-i asa?

Ce era mai ingrozitor s-a intamplat: testul a iesit pozitiv. Imagineaza-ti cum s-a schimbat lumea ei in doar cateva secunde (cat a durat sa afle rezultatul testului). Cu siguranta nici tu nu vrei sa treci prin asa ceva, vreodata!

Cu toate acestea, atunci cand a vorbit cu mine (intamplator), am asigurat-o ca este mult mai probabil sa fie sanatoasa decat bolnava.

Esti nedumerit(a) in acest moment. Cum am putut face o afirmatie atat de bizara? (Care, apropo, s-a dovedit adevarata.)

Foarte simplu. Boala de care era suspectata persoana respectiva avea (are) o anumita frecventa de baza. Mai exact, unu la o mie. Asta inseamna ca, din o mie de oameni, unul singur este bolnav.

Iar testul este „aproape perfect”, deci nu este perfect. Greseste in 1% din cazuri. Iti place matematica? 1% din 1.000 de cazuri inseamna 10 cazuri. Cum citim?

Din 1.000 de oameni care sunt testati, 10 vor primi un rezultat fals pozitiv, adica li se va spune ca sunt bolnavi desi ei sunt sanatosi.

Cunostinta mea putea fi una din acele 10 persoane sau putea a fi a unsprezecea, adica acel unic om din o mie care este depistat corect.

Gandim un pic (si ii rugam si pe medici sa procedeze la fel)?

Probabilitatea de a fi bolnava, desi rezultatul testului este pozitiv, este mai mica de 10%. (Daca esti genul pedant imparte 1 la 11 si apoi inmulteste cu 100!)

Cu o probabilitate mai mica de 10% este mai degraba sanatoasa decat bolnava. (Ceea ce s-a si dovedit, ulterior.)

Morala intamplarii: decat sa studiem materii insipide si inutile in scoala mai bine am invata doua-trei lucruri relevante din logica probabilitatilor. Ne-ar putea scuti de o serie de tremuraturi, de tahicardii nu foarte vesele si de filme onirice horror cu medici care nu inteleg statistica.

Cazul tau. (Presupunem.) Te afli (ori te-ai aflat, recent) intr-o relatie romantica. Iubire intensa, resimtita in zona pieptului. Plus o serie de asteptari care te vor face (sau te-au facut deja) nefericita. (Da, uneori te simti mizerabil.)

Ai putea crede ca o parte din ceea ce simti a fost hotarat in urma cu aproape doua secole de cativa barbati cu o imaginatie mult prea dezvoltata din landul Turingia?

Nu inventez nimic. Aceste intamplari sunt reale si sunt cercetate de sociologie si, partial, de psihologia sociala. Daca am trai intr-o lume mai buna am afla de ele undeva prin liceu, poate in clasa a XI-a. Am fi scutiti de o cantitate masiva de suferinta inutila. (Si de o serie de sinucideri adolescentine.)

Insa nu am avut acest noroc. Ramane optiunea de a invata pe cont propriu. (Sau la un curs. Wink!)

Nu mai sunt locuri.

Insa poti aplica pentru urmatorul curs. (Din primavara.) Daca si numai daca accepti (cu modestie) ca dragostea este ceva atat de incalcit incat ajutorul unor oameni care au studiat-o intr-un mod profesionist ti-ar putea fi de folos.

Sunt multi. Au minti stralucitoare. Iti voi face cunostinta cu ideile lor si, daca semeni un pic cu mine, le vei pretui. Poate chiar vei tine cont de ele in deciziile cu mize afective mari. Wink!

PS Da, iti promit ceva: Dupa acest curs vei suferi mai putin. (Ai citit cu atentie? Nu am spus ca vei fi mai fericita.)

Ai fost foarte iubita in copilarie. Si mama si tatal tau ti-au oferit atentia si afectiunea de care aveai nevoie. Le esti extrem de recunoscatoare.

Minunat. Cu toate acestea, nu intelegi de ce relatiile tale de cuplu esueaza. (Uneori lamentabil.)

Nu ai de ce sa fii surprinsa. Mintea nu asculta de logica clasica ci are o logica a ei. Exista un mecanism psihologic prin care se explica elegant si clar neimplinirile tale. (Ca o demonstratie matematica.)

(Ah, nu, nu-l dezvalui aici. Doar la curs. Wink!)

Acesta nu este un site vizitat de tineri studenti in anul 1. (Intre altele si pentru ca nu pot intelege unele cuvinte insuperabile. Sic!)

Dar este citit de tine si, in ceea ce te priveste cred (sau sper) ca esti (sau vei fi) parinte. De baiat. (Acum am treaba doar cu baietii. Fetelor, uscheala!)

Intr-o buna zi pustiul tau va absolvi clasa a XII-a. Cu succes, desigur, doar este al tau. Si va contempla diferite trasee academice.

Don’t!

Da, acesta e sfatul meu. (Am incercat sa-l simplific la maximum. Wink.)

Ah, nu, nu spun ca nu merita sa mearga la o facultate. Cel mai adesea, merita. (Nu si daca este al doilea Zuckerberg.) Spun ca, din motive care au legatura cu dezvoltarea lui ca persoana, sau, daca vrei, cu maturizarea emotionala si cognitiva, ca sa folosesc si un pic de limbaj de lemn, ar putea fi mai potrivit … (acum tine-ti rasuflarea!) …

… sa faca o pauza de un an.

(Da, pe care tu o vei finanta partial.)

In acest an va munci (dar nu ca manager), va calatori, va cunoaste tot felul de oameni, se va lovi, de-a binelea, de lumea reala. Sunt sanse bune ca, la finalul lui, sa stie cu adevarat ce doreste sa studieze si sa-si asume optiunea.

Stiu, aceasta recomandare vine impotriva unor practici si mituri culturale indragite. (Dar stupide.)

Ah, mi-ai citit gandul! Da, poate chiar doi. (Cei mai buni tineri studenti pe care i-am avut, in toata cariera mea de profesor, in anul 1, au avut cel putin 22/23 de ani. Nu 18, nu 19, varste inca pline, metaforic vorbind, de secretii nazale vascoase. Regret limbajul urban! Supraurban, de fapt. Damn … m-am incurcat!)

Exista si un bonus surprinzator: Cand va fi admis la facultate, dupa 1-2 ani de playful & shitty wanderings, va avea parte de cele mai hot fete din facultate. Pur si simplu pentru ca va fi mult mai interesant decat alti tineri.

Eziti. Te cunosc. Facem asa: trimite-i acest link si lasa-l sa decida singur!