ce spun oamenii dupa “Salut!” sau “Buna ziua!”

13 05 2013

Este inceput de saptamana si iti propun un nou joc. Crezi ca ii cunosti pe oamenii din jurul tau? Hai sa verificam! (persoana intai plural e doar pentru incurajare) Ai nevoie doar de un cronometru (il ai pe telefon) sau de o buna estimare (mentala) a timpului.

Ceea ce ai de facut este foarte simplu si este probabil sa fi facut deja, doar ca nu intr-o maniera stiintifica ci intr-un mod intuitiv. Din clipa in care o persoana, apropiata sau un simplu coleg (un amic, o cunostinta), incepe sa-ti vorbeasca…

…cronometreaza cate secunde/minute trec pana cand iti spune primul lucru negativ!

Nu-mi cere sa-ti dau definitia lui „negativ”, sunt sigur ca ai propria ta definitie. Dupa ce l-a rostit (poate fi la adresa altor oameni, a unor obiecte neinsufletite, a temperaturii sau chiar la adresa…ta) opresti cronometrul. Data viitoare cand intalnesti persoana respectiva reiei experimentul (fireste ca nu-i vei spune ce faci, hihi!)

Daca ai unele inclinatii pedante poti chiar sa notezi intr-un carnetel. Recomandarea mea este sa realizezi cel putin 5 teste cu oamenii foarte apropiati (rude, partener, prieteni) Ca sa te distrezi poti chiar sa avansezi o predicitie de genul Cred ca, in cazul lui X, nu vor trece 30 de secunde inainte de a spune ceva negativ sau dimpotriva Abia dupa 10 minute voi auzi la Y si un comentariu negativ  (te rog, vreau sa-l cunosc si eu pe Y!)

Placandu-mi gandirea stiintifica (eu am facut deja experimentul) si fiind sigur ca vei avea un esantion reprezentativ as putea chiar sa avansez o predictie dar imi cenzurez impulsul deoarece ma tem ca ar putea fi negativa. Insa, daca esti un „cercetator” dedicat, promit sa-ti descriu si un al doilea experiment, in curand!

 

the (undercover) scientist

11 05 2013

O zana venita direct dintr-un univers paralel, in concediu in Romania, ma intreaba, dupa o scurta trecere in revista a blogului meu si a sustinerii pe care o manifest, constant, pentru psihologia validata stiintific daca sunt, cumva, un om de stiinta.

Nu sunt.  Nu lucrez intr-un laborator (finantat din fonduri guvernamentale sau private), nu public articole in jurnale stiintitifice si nici carti prin intermediul unor edituri acreditate. Nu fac cercetare stiintifica la grupurile pe care le conduc (experimente placebo controlate, dublu orb etc.) Nu colectionez puncte ISI.

Sunt, in schimb, un om care apreciaza  gandirea si metoda stiintifica. Nu trebuie sa fii un om de stiinta pentru a gandi stiintific (si tu faci asta, la un anumit nivel, atunci cand te intrebi de ce nu iti functioneaza prajitorul de paine si verifici daca este in priza, conform principiului ca orice aparat electric functioneaza mai bine daca este conectat la o sursa de curent)

Pe de alta parte, sunt un om care tine cont (de) si  aplica descoperirile stiintifice (ma refer la cele psihologice, in primul rand) in viata lui profesionala. Partea aplicativa a stiintei, pentru cei care nu stiu, se numeste tehnologie. Fara nicio indoiala sunt implicat si folosesc, sper, cu discernamant, „tehnologiile psihologice”, adica instrumentele puse la dispozitie de stiinta psihologica. Practica mea profesionala este condusa/orientata de stiinta (si de filosofie, dar acesta este un secret pe care il voi dezvalui alta data-sic!)

Si zana anterior mentionata foloseste din plin tehnologia, deci este profund interesata de stiinta, intr-un sens, desi ea sustine contrariul (fiind pasionata nu de stiinta rece si impersonala ci de literatura plina de viata, de emotii si de sentimente). Iata cum:

Ea a cumparat un smartphone cu aproape 20 de milioane de lei vechi (si il foloseste in fiecare zi, chiar si acum, hihi!) Dar ce este un smartphone? Este tehnologie. Este stiinta aplicata. Cu aceeasi suma ar fi putut cumpara in jur de 100 de carti de literatura. Dar nu le-a cumparat. A preferat un telefon (foarte) „inteligent”.

Zana este in mod semnificativ orientata catre stiinta. Dar ea nu stie asta. De aceea este o zana.

violenta

10 05 2013

Astazi Dinamo si Steaua s-au intalnit in traditionalul derby. La Steaua exista numerosi jucatori buni si un jucator minunat pe nume Vlad Chiriches. La Dinamo exista un jucator idiot. In minutul 58 jucatorul idiot si-a amintit de stramosii lui din comuna primitiva si l-a lovit pe jucatorul minunat, scotandu-l de pe teren si din activitatea sportiva, pentru un timp.

Fotbalul este un joc, desigur.

impresii

10 05 2013

Astazi m-am intalnit cu doi tineri pe care ii cunosc de mult timp, la a caror evolutie am avut o (foarte) modesta contributie, fiind profesorul lor, si care mi-au cerut ajutorul, acum, intr-o problema de cuplu.

Fireste ca nu voi dezvalui natura problemei abordate. Altceva vreau sa impartasesc (public): rareori mi-a fost dat sa vad, in ceea ce se numeste, formal, „psihoterapie de cuplu”, o afectiune atat de frumoasa, de clara si de evidenta circuland intre doi oameni. Am spus ca nu mai ofer servicii de psihoterapie sau consiliere de cuplu dar, dupa experienta aceasta, incep sa am dubii. Nu le dau numele (desi ar merita) dar le spun:

Multumesc!

 

deseneaza o persoana, te rog, in timp ce stai intr-un arbore

10 05 2013

O vizitatoare a blogului imi pune o intrebare adorabila, stimulata fiind de ultimul meu (mic) articol. In esenta, ea se/ma intreaba daca la Oxford  se studiaza o disciplina de genul Tehnici Proiective (ancorata in principiile gandirii psihanalitice/psihodinamice) si, in buna logica, daca nu cumva asta (absenta disciplinei din programa academica) ar putea sa insemne lipsa de valoare stiintifica   a testelor proiective.

In mod evident tanara mea corespondenta nu a citit faimosul articol al lui Scott Lilienfeld („faimos” pentru ca a fost citat, pana in acest moment, de 375 de ori): The Scientific Status of Projective Techniques.

http://psi.sagepub.com/content/1/2/27.abstract

Si nici nu a aflat (sau nu i-a spus nimeni) ca, inca din anul 2000 (deci de mai bine de un deceniu!), Divizia 12 (de Psihologie Clinica) APA (Asociatia Psihologilor din America, pentru necunoscatori) a recomandat excluderea tehnicilor proiective din curriculum-ul „graduate”.

De ce? Hai sa citim impreuna ce spunea Scott Lilienfeld acum aproape 13 ani :

„…given the relatively weak evidence for the zero-order and incremental validity of most projective indexes, the amount of time devoted to educating and training students in the administration and scoring of projective techniques should be reduced”

 

O asigur pe curioasa mea corespondenta ca a tras concluziile corecte. Tehnicile proiective nu au valoare iar studierea lor reprezinta o pierdere de timp. Psihologii (in formare) pot face lucruri mult mai inteligente.