5, 3, 9, 1, acum ia zi si tu, dulceata, in ordine inversa!

01 01 2013

Educatoarea ti-a spus, si nu de putine ori, ca ai un copil foarte inteligent. Sotul tau a fost convins ca va fi asa, inca de cand creatura facea tumbe prin burta ta („deoarece imi va semana”). Si tu pari a fi de aceeasi parere si iti notezi constiincioasa toate comentariile stralucitoare intr-un carnetel.

Totusi, avand si o parte sceptica („inteligent in raport cu cine?”, bravo, bravo, iti trebuie grup de control!) te hotarasti sa il duci la un psiholog pentru copii. Unul care a dat sute de dolari pe un test profesional (WISC –IV:intre timp prichindelul a crescut, a trecut de bariera de 6 ani si poate fi testat) si trebuie sa-si amortizeze investitia (sic!)

Oh, felicitari, nu a fost doar wishful thinking si „nu spun ca e inteligent pentru ca este al meu ci pentru ca asa este”, micutul purtator de gene identice a obtinut un scor frumos (IQ 142). Poti visa la un doctorat la o universitate unde chiar se face carte. Poti da si o petrecere: in sfarsit, confirmarea stiintifica! (testarea te-a costat in jur de 100 euro, un mizilic)

Te-ar interesa un pic de apa rece direct pe fata? Minunat, ai venit la cine trebuie! (fiind intr-o dispozitie generoasa azi, dupa intamplarile de azi-noapte, am pregatit, special pentru tine, o butelie de 5 litri, fosta Bucovina, acum doar de la chiuveta aflata in grija corporatiei Apa Nova)

Sa trecem repede peste faptul oarecum jenant ca psihologii nu au cazut de acord asupra unui raspuns precis la intrebarea „ce este inteligenta?” si sa ne concentram pe testele de inteligenta care ghici ce masoara? Inteligenta, desigur, aceea despre care nu stim ce este.

Bun. Pustiul are sase ani si jumatate si un IQ impresionant (tot ce depaseste 130 se numeste „inteligenta exceptionala”). Insa stii ceva? Creierul lui inca se mai dezvolta! (te vei convinge de lucrul acesta in adolescenta, as prezice, dar nu vreau sa-ti stric ziua). Daca se mai dezvolta poate ca nici inteligenta, indiferent ce ar fi ea, nu va ramane la fel (da, da , va creste la 170, simultan cu anumite patrupede verzi pe pereti)

Nici un test IQ nu este credibil mai devreme de 8 ani (aproximativ).

Abia dupa 8-10 ani scorurile IQ raman relativ stabile. Sa-ti traduc ce inseamna „relativ”: corelatia scorurilor IQ la 8 respectiv 18 ani (sau 40 de ani, conform altor studii) este de 0,70 (de la 0,70 la 1,00 mai este un drum lung)

Daca ti-ai testat vietatea dragalasa inainte de 5 ani si ai obtinut, sa zicem, tot 142 (sau 86, ca sa-ti dau si cativa fiori), poti arunca la gunoi rezultatele. Aceste scoruri nu prezic nimic (dar te pot face sa visezi frumos…sau urat, in celalalt caz)

Rezultatele testelor IQ devin in mod progresiv stabile de-a lungul copilariei, ating o credibilitate moderata pe la 8 ani si se consolideaza in jurul varstei de 12 ani (clasa a patra sau a cincea). De ce? Deoarece creierele copiilor nu sunt terminate (terminator?) si abia pe la 20 de ani sau 20+ putem vorbi de finalizarea dezvoltarii neuronale.

Prin urmare, orice ar spune educatoarele, invatatoarele si psihologii pentru copii, fie de bine („e foarte desteapta fata dvs.”), fie de rau („nu se va alege nimic de el, nu-l duce capul”), iti recomand sa primesti cu o doza sanatoasa de scepticism! Acesti oameni fie nu stiu ce spun, ceea ce este grav, fie sunt prea entuziasti in aprecieri, fie vor, nu neaparat in mod constient, sa obtina ceva de la tine (zambete, neliniste, aprobare, vinovatie, buchete de flori, cofeina, excursii in tari exotice)

Eu nu vreau nimic (in afara de mesaje creative o data pe an) asa ca iti pot spune adevarul: testele cognitive la bebelusi si copii mai mici de 8 ani pot distinge dezvoltarea normala de retard dar nu pot distinge diferente moderate ale inteligentei normale. Asa ca iti propun sa astepti pana la 12 ani. In acel moment merita sa mai imi faci o vizita virtuala deoarece iti voi spune ce anume prezic testele de inteligenta. Tu nu ma vezi dar eu zambesc in timp ce scriu asta.

autisti peste tot (dar mai ales in mintile unora)

29 12 2012

In 1940 exista un copil diagnosticat cu autism (in US) la 800 de copii sanatosi. Acum (2012) exista, intr-un esantion de 88 de copii, unul autist (conform Center for Disease Control). Ce inseamna asta? Ca in ceva mai mult de o jumatate de secol s-a schimbat ceva radical (la nivel biologic) cu lumea noastra? Ca autismul este un fel de gripa?

Sau ca noile criterii de diagnostic distorsioneaza realitatea?

Si, daca lucrul acesta se intampla cu autismul, oare se intampla si cu alte tulburari psihologice? Poate ca lumea este facuta sa para, de unii psihiatri si psihologi clinicieni, mai bolnava decat este in realitate? Ai avut vreodata impresia, discutand cu un specialist in sanatate mentala (de fapt, in boala mentala) ca are o viziune patologizanta asupra realitatii? (inclusiv in ceea ce te priveste)

the crisis in the profession and the way back

28 12 2012

Lionel Messi. Trebuie sa fi auzit de el chiar daca orientarea ta spatiala nu este stralucita (tocmai am folosit un stereotip de gen dar sunt sigur ca ma vei ierta, in virtutea aceluiasi stereotip). Cel mai bun fotbalist al planetei (si, probabil, din Univers). Imagineza-ti ca Lionel, dupa ce renunta la jocul de fotbal, plictisindu-se sa inscrie gol dupa gol, intr-un mod obsesiv, se apuca de antrenorat (tot la fotbal, evident) si are un succes nebun. Adica, dupa ce a fost desemnat, de numeroase ori, cel mai bun fotbalist din lume va fi desemnat, de asemenea, si cel mai bun antrenor din lume.

Acesta nu este un articol despre fotbal ci despre psihologie.

Da, chiar este despre psihologie daca vei opera cu urmatoarea analogie: ceea ce a fost Messi pentru fotbal (evaluare facuta la sfarsitul vietii) a fost un alt nene pentru psihologie. Eh, nu chiar ca Messi (este inegalabil) ci undeva pe-acolo, adica in varf. Messi este inca tanar dar acest nene la care ma refer este, in acest moment, batran (in varsta, poftim).

In ultimul timp a fost profesor emerit la Harvard University. Acum nu mai este, din motive (doar pentru populatia 80+) usor de inteles. Dar se gandeste la anii petrecuti in domeniul psihologiei si scrie despre ei. Un pic, si despre viitor (cum ar putea fi reformata psihologia)

Cred ca merita sa stii ce are de spus, la sfarsitul vietii, unul dintre cei mai citati psihologi. Merita sa afli ce anume a inteles el din acest domeniu in care a activat aproape 60 de ani (ai inteles la ce nivel). De aceea ti-am pregatit cateva citate:

  • The evidence indicates that a secure attachement does not inoculate a child against future problems, an insecure attachement does not doom the child to a failed adulthood and some stressors have benevolent consequences.
  • No one understands the complex interactions of biological and experiential conditions that can precipitate any current disorder.
  • The probability that one particular symptom will emerge is a function of the combined probabilities for successive phases of the cascade, from genes to brain states, from brain states to feelings, from feelings to emotions, and from emotions to actions.

Iar pentru cei interesati de domeniul psihoterapiei, intr-un fel sau altul, in calitate de clienti (pacienti), specialisti sau formatori, tineri dezorientati de multimea de oferte si absolventi uneori la fel de dezorientati aflati in supervizare, un „desert” special de final (doar o parte, de fapt, ceva mai suportabila):

  • The evidence suggests that each (patient) would be „helped” best by the therapy they believe was concordant with their views of the origins of their illness.
  • No one wants to believe that they expended valuable resources on something that had no value.

Cred ca este suficient. Alte iluzii, daca doresti, te invit sa le distrugi pe cont propriu, citindu-l pe..ah, nu i-am spus numele? Imbatranesc, e limpede, si nici macar profesor emerit nu am ajuns. Cum il cheama oare pe mosulica? Imi sta pe varful limbii…incredibil, stiu dar nu-mi pot aminti. Promit sa revin. Daca nu afli tu intre timp.

 

PS Pentru a-i da Cezarului sau, mai exact, Cezarinei, ce i se cuvine, mentionez ca aceasta carte nu a fost aleasa de mine pentru a fi transportata peste ocean (cu atat mai putin pentru a fi citita) ci mi-a fost introdusa (termen academic) pe gat de o tanara care este la curent cu psihologia anului 2011 (da, are si ea lipsurile ei), spre disperarea celor care ii sunt colegi.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

deseori

26 12 2012

Adendda la articolul de ieri (la sugestia unei prietene a blogului): Trimiterea unui mesaj de Sarbatori (sau cu ocazia unei aniversari) nu trebuie sa rivalizeze cu un text selectat pentru Premiul Pulitzer. Nu este obligatoriu sa fie creativ in sens literar. Este suficient daca transmite ceva din experienta individuala reala a expeditorului, daca il angajeaza intr-un fel specific (Martin Buber ar intelege).

Iata un mesaj primit ieri, care nu este creativ in sensul restrans de mai sus dar pe care l-am apreciat si m-a facut sa zambesc:

Nu iti mai zic nicio urare fiindca nu imi vine nimic in minte si cum stiu cat de mult nu-ti plac urarile la indigo, mai bine o las balta.

Si iata un altul (o parte din el) care m-a facut fericit:

Ma gandesc deseori cu drag la tine.

Nu e chiar atat de greu sa trimitem mesaje de Sarbatori, daca tinem cu tot dinadinsul sa punctam aceste momente. Originalitatea se naste spontan din perceptia nedistorsionata a propriei experiente interioare. Sper ca esti de aceeasi parere. Si daca nu esti, scrie-mi cu proxima ocazie in care tanarului Iisus i se mai intampla ceva dramatic.

 

Sarbatori nefericite! (material in curs de editare)

26 12 2012

Se spune ca de ce ti-e frica nu scapi. Da, e dovedit stiintific! Ei bine, anul acesta mi-a fost din nou frica de mesaje de Sarbatori lipsite de originalitate, impersonale, frizand culmile (sau poate adancimile) banalitatii.

Si n-am scapat. Cu cateva exceptii minunate am fost ajutat sa experimentez simptome depresogene de o serie de oameni carora le multumesc pentru intentie dar nu ii pot ierta pentru absenta oricaror urme, fie si simbolice, de creativitate.

Tu cum te simti cand primesti un mesaj (sms/mail) care pare a fi trimis intregii agende din telefon? Ti se pare ca are de-a face cu tine? Ca te priveste personal? Ca iti este recunoscuta unicitatea? Sau ca cineva isi indeplineste o datorie, eventual intr-o maniera plictisita sau cinica?

M-as bucura dar stiu ca si maine este o zi. Si mai este si tranzitia catre noul an, in curand. Damn it!

Off, era sa inchei fara sa-ti urez Craciun fericit, multa sanatate si implinirea tuturor dorintelor!Sa ai parte de iubire si fericire, de caldura si liniste sufleteasca, de armonie si fericire!(am mai zis?) Iar Domnul Iisus sa te binecuvanteze cu darul conformismului nevrotic, acela care iti permite sa te integrezi in grupul amatorilor de platitudini! Asa sa ne-ajute Dumnezeu! (nu uita sa faci repede trei cruci pentru a fixa substanta astrala a mesajului meu in corpul tau spiritual!)