deoarece zeii au plecat

Iti plac spitalele? Dar doctorii? (dar tinerele rezidente…because I can’t help it) Nu stiu cat de des ai de-a face cu aceasta categorie profesionala. Din fericire pentru mine, gratie unor gene bune (sau stilului de viata, nu voi sti niciodata), intersectiile mele cu sistemul public de sanatate au fost minime (exclud bransa stomatologilor, pe care am vizitat-o des, inclusiv cu rezultate romantice, in vremea studentiei)

Dar cunosc oameni care s-au intalnit cu sistemul (chiar des) si, unii dintre ei, inca o mai fac. Nu as vrea sa intelegi ca ma refer doar la medicii din Romania. In nici un caz! Ma refer, in acest articol, la medicii din toata lumea deoarece cu totii impart aceeasi natura umana (acelasi mecanism psihologic pe care il voi sublinia imediat)

Afirmatia pe care o fac (si o voi sustine cu dovezi psihologice) este urmatoarea:

Medicii sunt inclinati catre excese in prescrierea medicamentelor si in alegerea interventiilor.

Oh, nicio noutate, nu-i asa? Cu greu iti amintesti un doctor care sa te fi trimis acasa fara a-ti propune sa treci mai intai pe la farmacie (sau sa-ti fi recomandat doar mai multa miscare, o hrana mai sanatoasa si, desigur, sa renunti la  pornografia de pe Internet,ah, scuze, nu se aplica in cazul tau, mai ales daca esti purtatoare de cromozomi XX)

Dar de ce  fac asta medicii? De ce, dimpotriva, nu sunt inclinati catre a prescrie un numar minim de medicamente? De ce nu aleg cele mai putin invazive interventii? De ce nu amana o operatie avand mai multa incredere in forta organismului de a se regenera?

Nu insinuez ca au un pact secret cu Big Pharma si sunt cointeresati in vanzarea medicamentelor. Este cazul unora, stiu din surse sigure, insa explicatia pe care o avansez eu nu e de natura economica ci de natura psihologica (si are o „arie de acoperire” mult mai mare). Medicii prescriu excesiv de multe medicamente (in viziunea mea, accept ca pot gresi) deoarece au un anumit tip de minte (ca si noi, pacientii, doar ca la ei se manifesta intr-un fel si la noi in alt fel: noi cumparam ceea ce ei ne spun sa cumparam, hi hi!)

Il rog din tot sufletul pe Mos Craciun, in acest moment, sa faca in asa fel incat acest articol sa nu fie citit de prea multi medici sau, daca se poate, sa nu fie citit de doctoritele (sic!) care ma vor trata pe mine, in viitor (Mos Craciun trebuie sa stie, doar are rude paranormale, cu inzestrari paranormale, vreau sa spun, de tipul omniscienta si omnipotenta)

Iata de ce cred eu, dupa ce am studiat o vreme psihologia (in ultimul timp: psihologia evolutionista), ca medicii sunt predispusi catre doze exagerate si tratamente excesive (evident ca nu ma refer la absolut toti medicii, precizare pentru pedanti):

Inainte de a-si proteja pacientii medicii sunt mai inclinati sa se protejeze pe ei insisi.

Nimic condamnabil. Doar natura umana selectata evolutionist. Un medic risca mai mult daca prescrie mai putine medicamente (sau o doza mai mica). Pacientul poate muri sau se poate imbolnavi mai grav. Asa ca medicul este inclinat sa minimizeze riscul cu pretul unor costuri suplimentare pentru pacient. Dar macar acesta (pacientul) nu moare si, in tarile avansate, nu-l da in judecata pentru malpraxis.

Este faimoasa problema a falsului pozitiv si a falsului negativ. Mai bine sa tratezi ceva ce nu exista (sau nu e foarte grav) decat sa nu tratezi ceva ce exista (si il poate ucide pe pacient).

Daca un vecin surescitat iti spune ca iti arde casa, in timp ce tu esti la supermarket (cumparand chibrituri?), nu va fi mai bine sa te duci sa vezi despre ce e vorba (acceptand costul unui consum inutil de energie, daca locuinta este bine-mersi) decat sa nu te duci sa verifici? Poate chiar arde, de ce sa risti?

Specialistii stiu deja ca falsul pozitiv se numeste eroare de tip 1 (de fapt casa nu arde) iar falsul negativ se numeste eroare de tip 2 (casa arde dar tu nu crezi). Noi toti avem aceste mecanisme incorporate undeva in capetele noastre (deoarece sunt construite genetic). In functie de diversele situatii, contexte sau domenii in care activam, ele se manifesta intr-un fel sau altul.

Exemplul meu de astazi ii vizeaza pe doctori doar pentru ca au foarte multa vizibilitate (am un real respect pentru stiintele medicale). Insa in niun caz nu se rezuma la ei. Iti vine sa crezi ca se aplica si celor chemati (si platiti foarte bine) sa imparta dreptatea? Da, chiar specialistii in drept, pe numele lor magistrati sau judecatori, sunt vulnerabili la cele doua erori si inclinati sa se autoprotejeze in loc sa protejeze drepturile cetatenilor (Oh, Doamne Atotmilostiv si corect, sper sa nu-mi pun in cap chiar cele mai prestigioase categorii profesionale!)

Dar de ce sa incheiem pe un ton pesimist? Au venit Sarbatorile, e timpul colindelor inocente si al entuziasmului nemotivat! Exista, intr-adevar, cele doua device-uri care ne distorsioneaza perceptiile si ne influenteaza actiunile. Dar si noi, de acum, stim ca exista! Corect?

Prietene, am intrebat „corect?”, de ce nu raspunzi? Iti recomand aparatele auditive Resound Essence, varianta intraauriculara, cu durata a bateriei pana la 372 de ore. Este dedicata persoanelor cu pierderi medii pana la profunde. Poate ca pierderile tale sunt superficiale dar de ce sa risti?

Da, da. Cum? Ce zici acolo?

In loc sa-l astepti pe Mos Craciun iti propun un experiment mai interesant (desi ar putea parea banal): Fie doua pahare identice, unul plin cu apa si celalalt complet gol (fara nici un strop de apa). Ambele se afla pe masa ta din bucatarie (nu te intreba cum am ajuns acolo pentru a realiza setting-ul acestui experiment: nici in cazul lui Mos Craciun (sau variantele lui mai spirituale) nu te intrebi cum reuseste sa se strecoare printre legile fizicii).

Bine. Acum te rog sa iei paharul cu apa si sa torni jumatate in paharul fara apa (te rog sa  nu faci mizerie, stii ca unul din membrii familiei tale este obsesiv cu scoruri mari in DSM-V: apropo, va aparea in curand, urmeaza un nou spectacol!)

Te-ai descurcat minunat! Acum te rog sa asezi paharul pe jumatate gol pe marginea mesei. Asta a fost tot. Iti multumesc pentru participare!

PS Ah, era sa uit: ce pahar ai ales? Te intreb deoarece ambele sunt pe jumatate goale. Intuitia mea este ca ai ales paharul care a fost candva (la inceputul experimentului) plin si a devenit ulterior pe jumatate plin (sau pe jumatate gol).

Multumesc, multumesc! (te cunosc bine) Totusi, ramane o intrebare: oare de ce ai facut aceasta alegere?

Sher, S., & McKenzie, C. R. M. (2006). Information leakage from logically equivalent frames. Cognition, 101, 467-494.