deoarece zeii au plecat

Iti place sa te gandesti, din cand in cand, intr-un mod serios, la o idee sau alta? Daca „da” si daca esti parinte si daca te preocupa influenta pe care o ai asupra fetitei sau baietelului tau, iata un motiv de meditatie: daca parintii au puterea de a influenta trasaturile de personalitate ale copilului…

…atunci cum se face ca nu exista nicio corelatie (conform studiilor) intre personalitatea copiilor adoptati si personalitatea parintilor adoptivi?

PS Exemplu: O mama adoptiva anxioasa are un copil temator. Dar un copil temator are si o mama adoptiva stabila emotional (securizata). Corelatia este zero (pentru un grup de mame si de copii adoptati)

O prietena a blogului ma intreaba cum poate distinge intre specialistii in psihologia copilului, deoarece toti au diplome, formari, inclusiv, unii dintre ei, doctorate. Altfel spus, cum poate sti cine este si cine nu este conectat la cea mai avansata cunoastere, intemeindu-si interventiile (sau recomandarile) nu doar pe experienta personala (desi conteaza si ea), nu doar pe „intuitie” (desi conteaza si ea), nu doar pe faptul de a avea copii (desi conteaza si el), ci si pe asimilarea experientei controlate (stiintific) a altor specialisti, genul care publica in reviste peer-reviewed si lucreaza in universitati prestigioase.

Iata un criteriu: este vorba de o intrebare simpla (doar intrebarea e simpla) pentru cea pe mana careia vrei sa-ti dai adorabila progenitura si nu doar ca nu vrei sa o ameteasca sau sa-i transmita idei proaste despre realitate (first do not harm!) ci chiar ti-ar placea, pentru banii care iti zboara din buzunar (zbrr, pe-o dugheana!) sa se intample unele lucruri pozitive. Suna in felul urmator:

Imi puteti spune, va rog, mai multe lucruri despre „teoria mintii”?

PS „Theory of mind” sau „mindreading” este un mecanism psihologic innascut (un „organ mental”, un fel de „ochi”) care ajunge, in timp, sa se maturizeze (prietenii foarte vechi, dar nu si senili, ai blogului, isi amintesc de Sally)

Daca specialistul incepe sa clipeasca mai des sau, si mai grav, solicita mai multe amanunte („la ce teorie va referiti?”), sfatul meu este sa il/o saluti politicos si sa mergi in locul acela in care stii ca pot fi savurate niste prajituri grozave. Iti vor ramane bani pentru a veni si saptamana viitoare (pentru alte prajituri) stiind, simultan, ca sotul tau crede ca tu nu stii ca el stie ca nu mergi la psihologul pentru copii.

Astazi am primit din partea unei tinere inzestrate cu o cantitate infricosatoare de lipici la copii (si careia ii prevad un viitor minunat in lucrul cu vietatile adorabile) urmatorul text:

Sa fiu cuminte?

De mic il vedeam pe Tarzan plimbandu-se dezbracat.

Cenusareasa venea acasa la 12 noaptea.

Pinocchio zicea minciuni.

Aladin era hot.

Batman mergea cu 320 km la ora.

Alba ca Zapada locuia cu 7 barbati.

Popeye fuma si era tatuat.

Prea tarziu! Nu este vina mea, este vina copilariei mele!

PS Nu stiu cui apartine acest text. Dar el se potriveste perfect cu confesiunea recenta a unei mamici, obligata de scoala sa-i procure vietatii din dotare „Legendele Olimpului” (si sedusa de respectiva creatura in a i le citi noaptea, inainte de culcare). In cazul in care nu-ti mai amintesti uluitoarea capodopera, te ajut: este vorba despre zei si familiile lor inalt disfunctionale.

Oare societatea ii pregateste in felul acesta pe copii pentru lumea adulta?