dietele lui Mos Craciun

20 11 2012

Acest articol nu este nimic altceva decat un fragment dintr-o corespondenta privata. Am hotarat sa il fac public deoarece problema pe care o analizez (foarte pe scurt) ar putea interesa foarte multi oameni. Mai mult decat atat, i-ar putea scuti de sume colosale si sperante iluzorii investite in diete care nu functioneaza, n-au functionat (decat intamplator) si nu vor functiona.

Nu-mi voi spori capitalul de simpatie in randul medicilor nutritionisti insa ma consolez cu gandul ca niciodata medicii si psihologii nu au fost buni prieteni. Fireste ca rolul medicilor este sa ofere sugestii si planuri de actiune, venind in intampinarea nevoilor pacientilor. Pe de alta parte, nu trebuie sa uitam de abordarea snake oil science, de al carei blestem inca nu am scapat.

Citeste cu atentie si, daca ti se pare ca ai atins unele proportii indecente, considera ca tu esti destinatarul scrisorii mele:

Pentru a nu consuma energie, asteptari si, desigur, bani seriosi, cu diete care nu functioneaza (singure) pe termen lung iti voi povesti in continuare despre ceea ce, in literatura de specialitate, a ajuns sa fie numit paradoxul Oprah, in onoarea celei mai faimoase persoane care a incercat sa slabeasca, avand la dispozitie cele mai bune programe si cei mai titrati doctori si antrenori personali.

Motivul pentru care, intr-o proportie covarsitoare, persoanele angajate intr-o dieta nu slabesc, pe termen lung (ci doar pe termen scurt) are legatura cu milioane de ani de istorie evolutionista.

Atunci cand nu mananci (sau mananci mai putin decat ai nevoie) creierul arhaic traduce acest eveniment ca „pericol de moarte” (stramosii nostri care nu mancau o zi sau doua, sau mancau insuficient, isi minimizau sansele de supravietuire) si se agata de fiecare celula de grasime (depozit de energie) din corp (pe care il reface cu prima ocazie). Degeaba mintea constienta stie ca nu este nici un pericol de moarte acum, in timpurile moderne, cand mancarea poate fi gasita la supermarketul de la coltul strazii. Corpul face ceea ce a facut milioane de ani: lupta pentru fiecare celula.

Fireste ca exercitiul fizic nu este suficient pentru a pierde din greutate insa in mod sigur nu este un pericol existential pentru corp asa cum este dieta (corpul nu se teme ca, alergand, de exemplu, vei muri). Recomandarea psihologiei sociale, in care am o anumita expertiza, pentru cei care vor sa slabeasca bazandu-se exclusiv pe diete este simpla:

Nu faceti asta!

Iata ce s-a intamplat cu Oprah (si milioane de alti oameni):

  1. 1. A plecat de la 125 (pounds) la inceputul carierei in televiziune si a ajuns la 140. In acel moment a decis sa slabeasca cu un plan de 1.200 calorii/zi.
  2. 2. Intr-o luna a ajuns de la 140 la 125.
  3. 3. Apoi a inceput sa se ingrase ajungand la 212. A apelat la o noua dieta (alta, bazata numai pe lichide) si a coborat la 145 (observa cum limita la care a coborat era deja mai mare decat varful de 140 inainte de prima dieta)
  4. 4. In cativa ani a ajuns la 237! (fiindu-i rusine sa urce pe scena pentru a primi premiul Emmy)
  5. 5. A urmat o noua dieta (cu un bucatar personal) si a slabit la 160 (aparand astfel pe coperta propriei reviste)
  6. 6. Stii cat avea 4 ani mai tarziu? 200! (pounds, nu kg)

A dat dovada de o vointa iesita din comun, a fost monitorizata atent, a beneficiat de cele mai bune sfaturi nutritionale si de antrenor personal faimos. Care a fost rezultatul final? 200 pounds, adica un esec.

Vreau sa te feresc de un traseu asemanator (dar tu esti liber sa iei ce decizii doresti). De aceea recomandarile mele sunt:

  • Sa-ti propui scopuri realiste (undeva in marja 5-10% din greutatea ta)
  • Sa-ti faci un plan (te pot ajuta)
  • Sa-ti asumi un angajament in fata unei persoane care conteaza si sa pariezi o suma foarte semnificativa pe reusita ta (daca nu-ti atingi obiectivul donezi 2.000 E, e o cifra arbitrara,  unui ONG)
  • Sa faci in mod regulat exercitii fizice (pentru a arde caloriile)
  • Sa te monitorizezi in mod sistematic (realizand, eventual, un grafic pe care sa-l poti vizualiza oricand)
  • Sa nu mananci niciodata in fata televizorului
  • Sa-ti stabilesti limite clare pentru mesele cu prietenii si familia
  • Sa inveti sa fii mai constient de semnalele prin care corpul iti spune ca „este suficient”

Daca vei dori sa aplici aceste sugestii, predictiile mele sunt optimiste. In varianta cealalta, asa cum iti spuneam, te voi cauta peste 10 ani (2022) si te voi intreba daca esti mai jos de 125 kg. Si nu ma astept sa fii. Pentru ca exista paradoxul Oprah. Si pentru ca nu putem invinge (decat printr-un noroc) milioane de ani de evolutie.

chi va piano, va sano (nu si in mediul ancestral)

19 11 2012

Astazi sunt intr-o dispozitie aritmetica (cumva naturala dupa dispozitia romantica de ieri) si sunt inclinat sa realizez cateva calcule. Sau, mai bine, nu vrei sa le faci tu? De exemplu, in cat timp iti termini treaba? (Sa fiu mai specific si sa definesc „treaba”? Hai ca stii si tu! Nu, nu blow job, extraordinar, sunt excedat intempestiv si inconturnabil de aceasta perversitate)

Iata timpul mediu in care „isi termina treaba” (finalizeaza) cateva rude:

  1. Cimpanzeul…7-15 secunde
  2. Gorila…1 minut
  3. Barbatul american…4 minute
  4. Urangutanul…15 minute

Te rog sa nu ma intelegi gresit dar nu ti-ar placea, uneori, sa fii o femela-urangutan?

PS Exista o logica evolutionista in spatele acestor timpi foarte scurti. Primo: cei doi parteneri, in timpul actului sexual, sunt vulnerabili fata de pradatori. Secundo: actul sexual este consumator de energie.

“de ce nu faci, mama, si tu, un copil, doi?”

18 11 2012

Vei savura acest articol insa numai daca esti femeie si:

  • Nu vrei sa ai copii (dar toata lumea te preseaza)
  • Ai deja un copil (si cei din jur nu inteleg de ce nu mai faci unul)

Probabil nu ai auzit de The Study of Mathematically Precocious Youth, un studiu longitudinal care a urmarit vietile a 5.000 de indivizi selectati inainte de 13 ani, cand, fiind in clasa a saptea sau a opta, au sustinut SAT-ul (un test pe care adolescentii americani il dau la 17 ani) si au obtinut mai mult de 700 de puncte (din 800) la „abilitati de rationament matematic” si mai mult de 630 de puncte la „abilitati de rationament verbal”. Altfel spus, niste copii foarte, foarte inteligenti (IQ-uri peste 155).

Ti-ar placea sa stii ce s-a intamplat cu acesti tineri? (mai ales cu fetele) 54,3% dintre femei au obtinut doctorate (baseline-ul pentru populatia americana este de 1%) 20% (tot dintre femei) castigau deja mai mult de 100.000 USD/an la 30+. 21,7% (din total barbati si femei) erau deja profesori plini intr-una din primele 50 de universitati americane in jurul anilor 30 (peformanta la fel de obisnuita ca victoria unui sportiv roman intr-o proba olimpica de schi tinuta in Finlanda)

Extrem de bine realizati din punct de vedere academic, social si economic (aceasta este ideea, pe scurt)

Si prichindei, aveau si prichindei? Ei, aici lucrurile sunt un pic diferite. Din 100 de femei la 33 de ani, 69 nu aveau copii (linia de referinta pentru populatia americana in intervalul 30-34 este 26,4%) Nici barbatii nu stateau mai bine la acest capitol: doar 35 din 100 aveau copii.

Acesta e doar unul din studiile (longitudinale) care pare a sustine urmatoarea idee:… Nu, inca nu o formulez, vreau sa ma asigur ca vei intelege corect si, de aceea, vreau sa-ti explic ce este aceea o corelatie:

Cum ar fi daca ti-as spune ca, in urma unor cercetari riguroase facute de extraterestri (singurii care poseda tehnologia necesara) s-a descoperit ca exista o legatura intre marimea cupelor sutienelor si numarul de limbi straine cunoscute de femei? Mai exact, corelatia este urmatoarea: cu cat o femeie se apropie mai mult de D cu atat vorbeste mai multe limbi straine! Exista chiar si o teorie care explica aceasta corelatie surprinzatoare insa presimt ca nu vrei sa o stii, mai ales daca porti B sau, si mai grav, A!

Fireste ca nu exista nicio legatura intre marimea sutienelor si stapanirea la nivel de excelenta (sau la nivel de supermarket: aveti oo?, in spaniola, desigur) a unei limbi straine. Altfel spus, aceste doua variabile nu sunt asociate. In nici un fel! D la sutien nu este o garantie ca il poti citi pe Heidegger in original (sau pe JK Rowling) Corelatia este zero! (poti rasufla usurata)

Insa alte variabile sunt corelate, adica intre ele exista o anume legatura, mai slaba sau mai puternica. De pilda, atunci cand o variabila A (IQ-ul) creste si variabila B (numarul de ani de scoala) creste si ea. Acesta nu este un exemplu inventat, precum precedentul. Chiar asa este iar corelatia este puternica (0,50-0,60)!

Sa invatam insa sa o citim: ea nu ne spune ca un anume individ (Jiji?), posesor ul unui IQ peste medie, este si absolvent al unui program de master al unei universitati faimoase (Bioterra sau asa ceva). De ce? Deoarece corelatiile nu se refera la indivizi specifici! Ele spun ceva despre tendinte intr-un grup. In general, persoanele cu o inteligenta superioara vor avea la activ mai multi ani de scoala (inutili, n.m.) decat persoanele cu o intelegenta medie sau submedie. Aceasta este tendinta. Cu toate acestea, vor exista si exceptii, adica vor exista indivizi foarte dotati din punct de vedere intelectual care nu vor termina facultatea pe care au inceput-o sau nu vor promova nici macar BAC-ul (too much joint?) Atunci cand corelatiile sunt mari exceptiile sunt putine dar la corelatii mici (sub 0,2) exceptiile sunt numeroase. Cu toate acestea, chiar si la 0,2 se poate vorbi de o tendinta, adica nu avem o corelatie zero (ca la sutiene si limbi, ptiu!, nu in sensul acela ci in celalalt)

Bine, daca am lamurit lucrul acesta si ai un IQ care iti permite sa stii ce inseamna „prezumtios” (glumesc, nu e nevoie!) vei intelege afirmatia statistica de mai jos:

Cu cat o femeie este mai inteligenta cu atat dorinta de a deveni mama (sau, avand un copil, de a face inca unul) este mai mica.

Vorbim depre corelatii, da? (daca ai uitat deja reciteste paragraful de mai sus). Poate ca tu ai o inteligenta exceptionala (de la 130 in sus) si ai trei copii. Felicitari! Sau ai deja un copil si vrei foarte tare sa mai faci unul. Respectele mele! Te inscrii la „exceptii”. Insa daca ti-as prezenta alte 99 de femei cu IQ-uri asemanatoare cu al tau ai avea surpriza sa constati cum tendinta in acest grup ad-hoc (intr-o buna zi chiar voi face un club, dar pe alte criterii decat la Mensa, un pic mai complexe-tip Sternberg, doar pentru connaisseuri) este contrara preferintelor tale (insa mai exista, fireste, persoane asemenea tie)

Ne trebuie acum, daca avem aceste date, si o teorie, nu? Una care sa ne spuna de ce aceste date sunt asa si nu altfel. Eventual una care sa poata fi testata (sa permita predictii), nu teorii freudiene sau psihodinamice atat de proaste incat nici nu merita sa mai vorbim despre ele (ceea ce am si facut, in ultimul timp).

Simt insa ca e prea mult pentru astazi. Da, te menajez. Maine s-ar putea sa scriu despre corelatia dintre IQ si varsta la prima casatorie.

political correctness, my ass!

15 11 2012

Deoarece exista un alt sit destinat recenziilor (facute de altii, hi hi!), pur si simplu nu rezist (control slab al impulsurilor?) si voi scrie cateva randuri despre o carte primita astazi, aparuta in aprilie anul acesta (nu in Romania, normal!) si citita, ba nu, devorata, tot astazi.

Cartea este scrisa de un baiat pe nume Kanazawa, psiholog evolutionist, suspendat, la un moment dat, de London School of Economics, unde preda, pentru afirmatii care au depasit pragurile de toleranta academica. Desi nu sunt de acord cu o serie de afirmatii pe care le face (intamplarea face sa fiu la curent cu dovezi contrare) imi place foarte mult deoarece nu este ipocrit (diplomat, ca sa fiu elegant) si spune exact ce gandeste.

Te las sa te delectezi cu o serie de idei marca Satoshi Kanazawa si, daca nu le gasesti mult prea ofensatoare (avand impresia ca se refera si la tine sau la grupul de care apartii), poate chiar vei cumpara cartea pentru a te delecta si cu argumentele lui:

  • Parenting-ul are o influenta foarte mica sau nula asupra personalitatii adulte (viitoare) a copiilor (nu e ideea lui, fireste, el doar o citeaza iar eu am introdus-o in loc de preludiu)
  • Ateii sunt mai inteligenti decat persoanele religioase (iar fiecare punct IQ in inteligenta medie a unei populatii descreste procentul celor care cred in Dumnezeu cu mai mult de un procent)
  • In mod natural oamenii nu sunt monogami ci poligami (nici asta nu e ideea lui, doar vreau sa vad daca esti atent(a))
  • Persoanele preocupate in mod natural de bunastarea semenilor necunoscuti (orientare politica numita liberalism in stiinta politica si discursul public american) sunt mai inteligente decat persoanele preocupate doar de bunastarea lor si a celor apropiati (conservatori sau, pentru a da si nume de partide, „republicani”)
  • Vegetarienii, in medie, sunt mai inteligenti decat consumatorii de carne (barbatii vegetarieni au 10 puncte IQ peste confratii lor amatori de ceafa de porc sau aripioare delicate de pui)

Si ar mai fi si altele insa nu vreau sa-ti distrug placerea (sau groaza) de a le descoperi pe cont propriu. Ah, era sa uit: faptul ca citesti acest blog demonstreaza un nivel inalt sau foarte inalt de inteligenta?

PS Nu te grabi sa raspunzi intr-un fel care sa te flateze. Ai putea regreta!

daca ti-ai putea alege parintii (sau partenerii?)

12 11 2012

Esti o persoana competenta si responsabila, sigura de abilitatile ei si increzatoare in sine (altfel de ce ai vizita acest blog?) Totusi, exista cineva in viata ta care te trateaza ca si cum nu ai avea valoare. Te critica, te ironizeaza (nu in sensul acela amuzant-motivator), este sarcastic, te umileste, este mereu nemultumit(a), are intotdeauna ceva de comentat. Zi dupa zi, saptamana dupa saptamana, luni in sir.

Oricat de sanatoasa si solida ar fi increderea ta in tine insuti, nu ar fi de asteptat ca, incet-incet, sa incepi si tu sa ai dubii in ceea ce te priveste? Sa devii mai neincrezator in valoarea ta? (imagineza-ti ca esti un copil si modifica, te rog, calculul timpului pe repede-inainte)

Si acum sa ne gandim invers: indiferent daca esti sau nu o persoana echilibrata, cu o stima de sine inradacinata in realitate (in faptele tale), ce efect ar putea avea cineva care se asteapta sa reusesti, sa-ti implinesti proiectele, sa-ti manifesti calitatile? Cineva care iti vede valoarea si o arata? (fara excese, desigur)

Si, daca ai avea de ales intre doua astfel de persoane (aceasta este o intrebare despre ovaz, hi hi!), pe cine ai prefera?

Snyder, M. (1984). When belief creates reality. Advances in experimental social psychology, 18, 248-305. Orlando, FL: Academic press.

Snyder, M. (1992). Motivational foundations of behavioural confirmation. Advances in Experimental Social Psychology, 25, 67-114. Orlando FL: Academic press. doi: 10.1016/S0065-2601(08)60282-8

Snyder, M., & Klein, O. (2005). Construing and constructing others: On the reality and the generality of the behavioural confirmation scenario. Interaction Studies, 6(1), 53-67. doi: 10.1075/is.6.1.05sny

Snyder, M., & Stukas, A. A. (1999). Interpersonal processes: The interplay of cognitive, motivational and behavioural activities in social interaction. Annual Review of Psychology, 50, 273-303. doi: 10.1146/annurev.psych.50.1.273

Snyder, M., Tanke, E. D., Berscheid, E. (1977). Social perception and interpersonal behaviour: On the self-fulfilling nature of social stereotypes. Journal of Personality and Social Psychology, 35(9), 656-666. doi: 10.1037/0022-3514.35.9.656