“nu inteleg cum e posibil sa ne certam asa de rau daca ne iubim”

01 11 2012

Tu si partenerul tau (ii voi spune „El”). Amandoi ati avut o zi proasta. De fapt, nu tocmai proasta ci absolut oribila! Si ati ajuns acasa, plini de nervi, de frustrare si de resentimente. Tensiunea se simte in aer desi niciunul dintre voi nu are nicio vina pentru dispozitia negativa a celuilalt. Pur si simplu intamplarile zilei au creat aceasta situatie („noi doi acasa, furiosi”) pe care trebuie sa o gestionati.

Dar cum sa faci? Fiecare simte nevoia de a se „descarca”, adica dea gasi o tinta pentru nemultumirea si ostilitatea din interior. Si care este cea mai apropiata si confortabila tinta? Celalalt! Dar celalalt nu are nicio vina, cum spuneam. Numai ca, in zonele lui primitive, creierul nu doar ca nu stie asta dar nici nu vrea sa stie. Trebuie sa faca ceva cu excitatia aceea negativa.

Si acum sa ne gandim la variantele posibile (in cazul in care  ceea ce povestesc iti pare o versiune a Dilemei Prizonierului, felicitari!):

  • Tu il agresezi (verbal, nici sa nu te gandesti la piciorul acela direct in testicule) iar el nu reactioneaza. Cine este fraier aici? El! Tu obtii un castig foarte mare deoarece te-ai „descarcat” si nu ai fost pedepsita (el a fost iertator sau „dragut”)
  • El te agreseaza si tu nu reactionezi. Cine este fraierul? Tu!
  • Tu il agresezi si el iti raspunde agresiv (sau invers: el te agreseaza si tu ii raspunzi imediat). Nimeni nu este fraier (nu suporta un cost fara sa aiba beneficiul reactiei) dar amandoi sfarsiti prin a simti si mai multa durere (ca urmare a agresiunilor reciproce)
  • Tu nu il agresezi (iti contii durerea) si el nu te agreseaza (idem). Ultima situatie o putem numi cooperare inteleapta (prin urmare copiii si persoanele imature emotional nu au acces la ea)

Care din cele 4 variante este cea mai avantajoasa pentru tine? Prima, evident! Acolo nu exista nici un cost pentru tine (deoarece El nu raspunde violent) si ai cel mai mare beneficiu deoarece te „descarci” si, astfel, te calmezi (scapi de o povara)

Logica te obliga sa alegi aceasta varianta. Insa la fel gandeste si El! Si care este paradoxul? Procedand logic amandoi sfarsiti in cea mai proasta situatie cu putinta (varianta 3 cu agresiuni reciproce)

Prin urmare, ce trebuie sa faci? Sa actionezi, intr-un fel, impotriva logicii si sa alegi cooperarea (varianta 4). Doar ca aici este nevoie de un element non-rational: incredere! „Eu nu te agresez si am incredere ca nici tu nu vei face asta. Amandoi ne vom contine durerea fara sa o revarsam asupra celuilalt.”

Aceasta nu este Dilema Prizonierului clasica deoarece partenerii pot comunica! Si, daca sunt maturi emotional, vor alege the second best, anume varianta cooperarii desi tentatia imensa este de a opta pentru prima varianta (eu primesc recompensa si nu ma costa nimic daca tu ma ierti/nu ripostezi)

Usor de spus, nu-i asa? Cand ai jucat ultima data acest joc si ati pierdut amandoi?

Chip si Dale (la Nasturelu)

30 10 2012

Pentru ca referendumul a trecut si, o data cu el, si febra mea politica, imi pastrez ideile apte sa genereze controverse pentru mine. Insa nu pot, macar din cand in cand, sa nu-mi exprim admiratia pentru originalitatea pare-se nesfarsita a unei doamne pe care nu o cunosc dar o citesc si o recomand. Lelia Munteanu.

social climbing

30 10 2012

Ah, cum pot fi atat de uituc! Am uitat sa precizez ca intre inaltime (parametru fizic) si status („inaltimea sociala”) exista o corelatie puternica. Faimoasele studii Whitehall (cu care ma delectez) au demonstrat-o limpede: daca esti mai inalt exista o probabilitate mai mare sa ajungi mai sus pe scara sociala.

Pentru ca exista o influenta secreta (paranormala) a inaltimii asupra disponibilitatii sefilor de a te promova? Nu, evident! Ci pentru ca acelasi set de factori care determina inaltimea determina si pozitia sociala in adultete.

Nutritia, carevasazica? (daca ai citit articolul anterior) Nu, prietene (dusmania scurteaza viata, asa se explica apelativul), ci ceea ce face posibila o nutritie de buna calitate!

Anume ce? (off, mi-am inghitit cuvintele)

la altitudine

30 10 2012

Astazi am date (statistice), gratie unor persoane pe nume John Komlos si Robert Fogel. Le prezint imediat, o clipa, Sano Vita imi spune sa aleg sa fiu sanatos, asa ca aleg o noua bucatica de cantalup, stiind ca 100 de grame reprezinta 81% din doza zilnica recomandata de vitamina C (vei intelege imediat rostul acestei informatii nutritionale).

Bine (yummy yummy!), sa revenim: In Germania (pe atunci Bavaria), la mijlocul secolului 19, inaltimea medie a adultilor era de 167,3 cm. Exact in aceeasi perioada media barbatilor americani albi era la valoarea de 174,1 cm. Cu aproape 7 centimetri mai mult!

Si acum sa vedem cum stateau lucrurile putin mai tarziu, de exemplu la sfarsitul secolului 20 (adica peste 150 de ani): americanii erau la 178 cm (castigasera doar 4 cm) pe cand germanii se aflau la un incredibil 180 cm. Nu doar ca recuperasera deficitul de 7 cm dar chiar ii depasisera pe americani.

De ce? S-au schimbat genele in doar 150 de ani? Imposibil, genele au nevoie de zeci de mii de ani pentru schimbari semnificative la nivel de grupuri umane mari. Si atunci? Cum se explica saltul de 13 cm in doar 150 de ani? (al americanilor)

Inaltimea are o heritabilitate foarte inalta (peste 90%). Cu toate acestea, iata, schimbarea conditiilor de mediu (nutritia, in acest caz) poate avea un impact urias asupra unei trasaturi inalt heritabile. Da, parintii inalti tind sa aiba copii inalti. Dar de aici nu rezulta ca parintii de inaltime medie nu pot avea, si ei, copii inalti. Ba da: daca ii hranesc bine! (prin “bine” inteleg si proteine de origine animala, precizare pentru parintii obsesivi)

Ai inteles de ce ma (auto)tratez cu cantalup? Cu amendamentul ca, in cazul meu, e putin cam tarziu! (nu pot concura cu administratorul sitului, un gigant venit direct din NBA, simbolic vorbind, dar nici nu sufar prea tare, din moment ce sunt asemenea americanului mediu de acum 15 ani, chinuit acum de cosmarul pe nume Sandy) Insa tu, daca ai vietati dragalase in preajma sau doar in proiect, ai grija ce le dai sa manance. Usile la apartamentele clasice sunt proiectate pentru 200 de centimetri.

dincolo de machiaj

29 10 2012

Candva, intr-o alta viata, fiind profesor, aveam o ora speciala in cadrul cursului de comunicare dedicata modalitatilor psihologice prin care poti fi atragator, mai ales la prima intalnire cu cineva (sau cu un public). Si asta fara sa fiu prieten cu Richard la Ruina sau membru PUA (nici nu stiam de existenta lor). Cursul producea o emotie speciala din motive usor de inteles. Acum regret ca nu am inserat si urmatoarele doua versuri dintr-un poem genial al lui Octavian Paler:

Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.