Cialdini (poate cel mai bun psiholog din lume atunci cand vine vorba de aplicatii ale cunoasterii stiintifice) a numit-o the social proof.
In materie de parenting suna in felul urmator: Adrian, asa de multi parinti nu au cum sa greseasca!
Acesta e un fel de a spune ca, daca suficient de multi oameni cred despre alb ca este negru, atunci este negru. Forta tulburatoare a influentei sociale.
Ai nevoie de curaj.
Oamenii sunt cu adevarat uimitori. Da. Isi fac singuri rau (sufera) folosind o varietate de mijloace. (Nu gandesc sau gandesc prost, iau decizii impulsive, sunt naivi si cumpara saltele magnetice vindecatoare cu 8.000 de lei (ai auzit de acest fenomen foarte la moda in Romania?), pun o presiune nevrotica pe copii etc.)
Pe scurt, probabil nimic nu se poate compara cu ceea ce isi face omul cu mana lui.
http://dulce-amar.ro/gender-impairment/
Chiar daca nu m-ai intalnit niciodata (dar ai citit cateva articole pe blog) poti banui (avand „indicii rezonabile”) ca nu am o orientare conservatoare fata de scoala, in sensul clasic. (Unul din motivele pentru care am plecat din Universitate.)
Dimpotriva, ma poti gasi (simbolic vorbind) mai degraba spre celalalt capat (numit supporting progressive education) al unui continuum atitudinal pe care ne plasam, intr-un fel sau altul, toti. (Chiar si cei care nu gandesc. Si ei au atitudini implicite.)
Daca ai nevoie de dovezi:
http://dulce-amar.ro/playing-with-little-people-souls/
Lectura de week-end. Relaxanta. Soporifica. Non-angoasanta, mai ales daca ai copii. Aici:
http://dulce-amar.ro/oh-ce-frumos-ai-desenat/
S-a intamplat vreodata ca, parinte fiind, atunci cand fiica ta (fiul tau) a venit la tine, sincer nelinistita de o problema, sa o minimalizezi, sa o ridiculizezi, sa nu-ti poti stapani un zambet sau chiar sa razi cu pofta? Ce crezi, acesta a fost un semn de respect pentru sentimentele ei? Acesta este scenariul nr. 1.
Acum gandeste-te la o situatie in care tu ii impartasesti unei prietene o teama a ta (cu adevarat importanta pentru tine) iar ea te ia peste picior, iti spune ca exagerezi, iti zambeste superior sau realmente se distreaza pe seama ta. Acesta este scenariul nr. 2.
Da, am schimbat putin perspectivele. (Probabil metoda mea preferata la curs.)
Cum ti pare acum? Te simti acceptata si respectata?
(Prin ce anume difera cele doua scenarii? Te aud (telepatic): Adrian, e doar un copil! Am inteles. Sentimentele copiilor nu merita sa fie respectate.)
PS Priveste in jur si vei observa parinti care rad de copiii lor. Peste (foarte) multi ani se vor intreba (amar) de ce acestia nu-i viziteaza sau nu-i suna.